ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1090/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1090/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanța,

prin sentința penală nr. 278 din 05 iulie 2011 a condamnat pe inculpatul D.A.F. la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a),

d), i) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele

C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 109 alin. (3) C. pen. (respectiv, neaplicarea, față de inculpatul minor, a

pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi).

În baza art. 71 C.

pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus măsura de siguranță a confiscării

speciale a obiectului folosit la comiterea faptei - cutter metalic cu mâner din

plastic, lungime 18 cm, ridicat la data de 29 martie 2011.

S-a luat act că

partea civilă B.C. a renunțat la pretențiile civile în sumă de 6.000 RON daune

materiale astfel cum se constituise în faza urmăririi penale, iar B.I. nu s-a

constituit parte civilă.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

La 27 martie 2011,

spre orele 16

00

, Secția 4 Poliție Constanța, a fost sesizată de

către Serviciul de urgență 112 că într-o magazie dezafectată aparținând

Direcției Sanitar Veterinare Constanța se află cadavrul unei persoane de sex

masculin, traumatizat la nivelul feței.

Suspicionând că,

probabil, persoana fusese ucisă, o echipă operativă a verificat, la fața

locului, zona, a fost identificat cadavrul ca aparținând numitului B.G.,

handicapat psihic. Faptic, victima era poziționată cu obrazul drept sprijinit

pe o bucată de beton autoclavizat, ușor întors spre dreapta, pe obrazul stâng

având trei plăgi tăiate, profunde, dispuse relativ paralel, orizontal, una în

lungime de 12 cm, o alta de 11 cm și a treia de 0 cm, situate la distanțe inegale una față de cealaltă, parțial acoperite cu cruste de sânge, iar

spre baza bărbiei, sânge scurs. Totodată, părul cadavrului prezenta sânge

năclăit, iar la baza gâtului s-au observat escoriații orizontale paralele, cu

lungimi între 9-12 cm.

Aspectele descrise au

fost inserate în procesul-verbal de cercetare.

Cercetările s-au

îndreptat spre persoana minorului D.A.F., între acesta și victimă existând o

stare de animozitate, cauzată de o pretinsă intenție de agresare sexuală a sa

de către victimă, aceasta probabil, în timp, în urmă cu aproximativ 6 ani.

S-a mai stabilit că

victima, bolnavă psihic, era consumatoare de alcool, se întreținea prin

prestarea, ocazională, de munci în folosul unor persoane, dar nu era cunoscută

ca fiind violentă.

În continuare, ca

situație de fapt, s-a reținut că în după-amiaza zilei de 26 martie 2011, în

timp ce minorul juca fotbal cu alți copii, l-a văzut pe B.G. și la agresat fără

a avea un motiv. Cu același prilej, minorul le-a spus celor din grupul lui să

se uite bine la victimă, pentru că nu o vor mai vedea, aceasta fiind susținută

de M.F. și T.M. Spre orele 21

30

, minorul l-a văzut din nou pe B.G.,

a sesizat că acesta din urmă băuse, s-a îndreptat cu el în zona magaziei

amintite, l-a lovit puternic cu pumnul în gât, astfel rupându-i cartilajele

inferioare, l-a proiectat într-o groapă, a coborât și el, a încercat să-i taie

capul cu un cutter pe care-l luase din locuință anterior, dar nu a reușit, aceasta

pentru că se făcuse întuneric, instrumentul folosit nu era îndeajuns de

penetrant, iar locul nepotrivit atingerii rezultatului urmărit.

La momentul forțării

capului victimei pentru a-l decapita, pe mâinile minorului au rămas fire de

păr, motiv pentru care când a părăsit acea groapă, făptuitorul și-a șters

mâinile de pereții locului, ulterior ducându-se acasă. Aici, minorul a spălat

cutterul, l-a așezat într-un sertar din bucătăria locuinței și și-a schimbat

hainele și s-a culcat.

Raportul medico-legal

de necropsie a reținut că moartea lui B.G. a fost violentă și s-a instalat din

cauza asfixiei mecanice prin aspirat sanguin în căile respiratorii, urmare a

unui traumatism cervico-facial cu fractură cominutivă de laringe, dublă

fractură mandibulară, plăgi tăiate asociate în cadrul unui politraumatism. S-a

mai reținut că la producerea morții au concurat hemoragia meningee și edemul

cerebral consecutive traumatismului cranio-cerebral acut închis.

Actul a mai înscris

că leziunile s-au putut produce cu puțin timp anterior morții, prin loviri cu

corpuri dure contondente, loviri cu corp dur tăios și prin loviri de corpuri

dure, unele cu neregularități, între leziuni și deces existând legătură directă

imediată de cauzalitate.

Expertizarea

biocriminalistică a gecii și pantofilor sport ridicate de la inculpat, a

identificat sânge aparținând victimei (raport din 19 aprilie 2011).

Expertiza

medico-legală psihiatrică din 31 martie 2011 privindu-l pe inculpatul minor, a

reținut că acesta avea discernământ la data comiterii faptei, dar prezenta

„tulburare de conduită tip nesocializat, structurare dizarmonică de

personalitate cu elemente de tip antisocial, intelect normal slab, probleme

legate de mediul de suport primar familial”. Actul a înscris că minorul nu are

nevoie de impunerea unei măsuri de siguranță.

Inculpatul minor,

întrebat fiind despre motivul pentru care îmbrăcămintea și încălțămintea lui

purtau sângele victimei, a recunoscut că a agresat-o, dar a negat premeditarea

faptei și intenția de decapitare, el susținând că a fost agresat sexual de

victimă în urmă cu 6 ani, a avut cu aceasta mai multe diferende, i-a purtat

pică pentru asta, iar în urmă cu trei luni, l-a bătut pentru că, la rândul său,

B.G. îi bătuse un văr”.

La cercetarea

judecătorească, inculpatul minor s-a prevalat de dreptul la tăcere.

Situația de fapt a

fost stabilită prin coroborarea următoarelor probe: procesul-verbal de

cercetare a locului faptei, expertizele, proces-verbal de reconstituire,

fotografii judiciare, declarații martori Z.N., Z.I., B.G., T.M., M.F.,

declarații inculpat.

Împotriva sentinței,

inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita încadrare juridică

a faptei, în opinia sa subzistând numai infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. d) și i) C. pen., greșita

nereținere a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b)

C. pen., greșita nedispunere a unei măsuri de siguranță în condițiile în care

expertiza medico-legală efectuată în apel a înscris că la momentul săvârșirii

faptei a avut discernământ diminuat, precum și netemeinicia pedepsei aplicată,

apărătorul său cerând aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen.

Curtea de Apel

Constanța, prin decizia penală nr. 4 din 09 februarie 2012, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința, a schimbat încadrarea juridică a

faptei în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la

art. 175 lit. a), d) și i) C. pen., text de lege în baza căruia, și cu

aplicarea art. 99 C. pen., a art. 74 alin. (2), a art. 76 alin. (2) C. pen.,

l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 109 alin. (3) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen., inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 113 C.

pen., inculpatului i s-a aplicat măsura de siguranță a obligării la tratament

medical.

Împotriva deciziei

instanței de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța și inculpatul, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.

Recursul declarat de

parchet este fondat conform considerentelor ce se vor dezvolta.

În ce privește

încadrarea juridică a faptei, soluția instanței de apel este legală,

circumstanța săvârșirii faptei prin cruzimi, astfel cum prevede art. 176 lit.

a) C. pen. neregăsindu-se în cauză.

În practica judiciară

și în doctrină omorul deosebit de grav săvârșit prin cruzimi presupune, pe de o

parte, ferocitatea acțiunii de ucidere, prin procedee cauzatoare de suferințe

prelungite și de maximă intensitate, iar pe de altă parte, provocarea unui

sentiment de oroare persoanelor care au cunoștință de fapta de omor și de

procedeele folosite.

În cauză, raportul

medico-legal de necropsie a înscris că moartea a fost violentă și cauzată de

asfixie mecanică prin aspirat sanguin în căile respiratorii, la deces conducând

hemoragia meningee și edemul cerebral consecutive traumatismului cranio-cerebral

acut închis, iar leziunile traumatice cu puțin timp anterior decesului.

Totodată, și din planșa foto existentă la dosar, victima a prezentat tăieturi

realizate cu cutterul, astfel cum declarase și inculpatul, acestea regăsindu-se

pe obrazul stâng (2), din zona mandibulară (1) și occipito-cervical (1), pe

gâtul victimei existând câteva excoriații.

Ca atare, prin

modalitatea în care a acționat inculpatul, victimei nu i s-au cauzat alte

suferințe decât cele inerente morții violente, asfixia mecanică prin aspirat

sanguin în căile respiratorii s-a produs cu puțin timp anterior decesului,

leziunile traumatice putându-se produce prin loviri cu corpuri dure

contondente, cu corp dur tăietor și de corpuri dure, unele cu neregularități.

Este însă întemeiat

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

referitor pedepsei aplicată de instanța de apel.

Din datele dosarului

se reține că inculpatul a săvârșit fapta de omor în condițiile agravantelor

prevăzute de art. 175 lit. a), d) și i) C. pen., respectiv cu premeditare,

profitând de starea de neputință a victimei (aflată sub influența alcoolului,

handicapată psihic), într-un loc public, astfel că infracțiunea este cu un grad

ridicat de pericol social, limitele de pedeapsă prevăzute de textul

incriminator cu luarea în considerare a vârstei, minor, sunt între 7 ani și 6

luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare, el a acționat prin aplicarea de

lovituri cu pumnul, apoi prin lovire și tăiere cu cutterul, după ce a proiectat

victima în groapă, după care a abandonat-o. Totodată, luând în considerare,

astfel cum prevede art. 72 C. pen. și datele ce caracterizează persoana

inculpatului, acesta relevându-se ca având comportament agresiv în relațiile cu

colegii de școală, cu cadrele didactice, impulsiv, iritabil, indisciplinat,

nesupus regulilor de conduită atât în colectivitatea educațională cât și pe

stradă, evaluarea sa evidențiind că în trei ani anterior anului 2011 a fost sancționat cu exmatriculare pe 5 zile și a fost sesizată Direcția Generală de Asistență

Socială și Protecția Copilului Constanța, el lovind un coleg cu consecința

ruperii maxilarului, a amenințat un profesor, a lovit și amenințat alți doi

profesori, a tăiat anvelopele autoturismului unui profesor, a fost implicat în

furtul unei brățări, într-o faptă de tâlhărie (Dosar nr. 16102/P/2010 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța), iar în relațiile interumane

este ofensiv, dominant, indolent, indiferent, vulgar în exprimarea verbală,

agresiv când i se atrăgea atenția, avea crize de furie și de mânie, toate

acestea brodate și pe lipsa afectivității părintești, pe o situația de familie

care l-a abandonat sub aspectul educației, grijii părintești, în cauză

apreciindu-se însă că există circumstanțe atenuante ce vizează persoana sa,

respectiv tulburare de personalitate, risc sever de structură dizarmonică,

dificultăți legate de suport social, de locuință, de condiții economice,

copilărie nefericită, mod de viață, context patologic bio-psiho-social, astfel

că o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare reprezintă un cuantum relativ

suficient coerciției și reeducării, astfel cum prevede art. 52 C. pen., text de

lege care stipulează scopul pedepsei.

Referitor recursului

declarat de inculpat, această cale de atac este nefondată potrivit următoarelor

considerente.

În primul rând, în ce

privește cererea apărării inculpatului, de aplicare, în ce-l privește, a

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. în lumina considerentelor Deciziilor

Curții Constituționale, nr. 1470 din 08 mai 2011, nr. 1483 din aceeași dată, precum

și art. 11 din O.U.G. nr. 121 din 29 decembrie 2011, cercetarea judecătorească

în cauză a început după data de 26 aprilie 2011 (atunci a fost sesizată

instanța prin rechizitoriu), și, ca atare, nu se aplică situația tranzitorie

avută în vedere de deciziile instanței de constituționalitate, faza cercetării

judecătorești în fond situându-se după 25 noiembrie 2010, data intrării în

vigoare a Legii nr. 202/2010.

În ce privește cazul

de casare invocat, cel prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen.,

în opinia recurentului-inculpat, el nesăvârșind fapta în condițiile agravantei,

omor cu premeditare, acesta nu se regăsește.

Premeditarea

presupune o gândire anticipată, o chibzuire a unei acțiuni viitoare, realizarea

unor condiții de genul: scurgerea unui interval de timp din momentul hotărârii

și până la momentul efectiv al transpunerii ei în practică, iar autorul,

psihic, reflectează modalitatea comiterii faptei, pregătirea comiterii.

Inculpatul luase hotărârea infracțională cel puțin cu câteva ore înaintea săvârșirii

faptei, din declarațiile martorilor M.F. și T.M., reieșind că în după-amiaza

zilei de 26 martie 2011, inculpatul minor s-a exprimat „să se uite bine la

victimă, pentru că mâine nu o să-l mai vadă”. Totodată, în intervalul de timp

cuprins între momentul luării hotărârii infracționale și cel al începerii

executării, inculpatul a pregătit săvârșirea și și-a asigurat realizarea ei.

Din declarația inculpatului, se reține că în jurul orei 21

30

din

seara de 26 martie 2011, după ce jucase fotbal, a mers în locuință, a luat un

cutter, a însoțit victima până a găsit un loc retras, practic o magazie

dezafectată, aici fiind conștient că nu va fi observat sau auzit.

În ce privește

apărarea sa, că ar fi fost provocat, astfel cum este prevăzută circumstanța

atenuantă de art. 73 lit. b) C. pen. în sensul că victima i-ar fi făcut

propuneri cu tentă sexuală, din datele cauzei aceasta nu apare, textul de lege

cerând o puternică tulburare sau emoție, determinată de persoana vătămată,

produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin

altă acțiune ilicită gravă, victima era în stare de ebrietate, era handicapată

psihic, în plus, nu ea l-a abordat pe inculpat, iar condițiile întrunite în ce

privește premeditarea, exclud provocarea.

De asemenea, pentru

că inculpatul, în apărările formulate, s-a raportat la un pretins incident de

agresare a sa, sexual, în urmă cu circa 6 ani, nu este justificată, material

sau subiectiv, o stare psihică tulburată, emoționată puternic, care să fi

dăinuit până în momentul comiterii omorului, iar din declarațiile martorilor și

ale inculpatului, s-a relevat că cel care era agresat adesea era victima, el

fiind bătut anterior de către inculpat, cu motivarea că la rândul lui îi bătuse

fratele.

În ce privește

pedeapsa, considerentele expuse pentru admiterea ca fondat a recursului

declarat de parchet sunt valabile pentru respingerea, și sub acest caz de

casare, a recursului declarat de inculpat.

Ca atare, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite

recursul declarat de parchet, iar potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) același Cod, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 192 (2),

cu referire la art. 191, inculpatul-recurent și părțile responsabile civilmente

vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge cererea formulată de inculpatul D.A.F.

de aplicare a dispozițiilor art. 11 raportat la art. 5 din O.U.G. nr. 121/2011

cu referire la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Admite recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 4/P din 09

februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie.

Casează decizia penală sus-menționată numai

sub aspectul cuantumului pedepsei principale, pe care îl majorează de la 7 ani

închisoare la 8 ani și 6 luni închisoare.

Menține restul dispozițiilor deciziei.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul D.A.F. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

durata reținerii și arestării preventive de la 29 martie 2011 la 10 aprilie

2012.

Obligă recurentul-inculpat în solidar cu

părțile responsabile civilmente D.V. și S.E. la plata sumei de 625 RON, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie

2012.