ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1090/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 278 din 05 iulie 2011 a condamnat pe inculpatul D.A.F. la 10 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a), d), i) C. pen. și art. 176 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen. (respectiv, neaplicarea, față de inculpatul minor, a pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi). În baza art. 71 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus măsura de siguranță a confiscării speciale a obiectului folosit la comiterea faptei - cutter metalic cu mâner din plastic, lungime 18 cm, ridicat la data de 29 martie 2011. S-a luat act că partea civilă B.C. a renunțat la pretențiile civile în sumă de 6.000 RON daune materiale astfel cum se constituise în faza urmăririi penale, iar B.I. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: La 27 martie 2011, spre orele 16 00 , Secția 4 Poliție Constanța, a fost sesizată de către Serviciul de urgență 112 că într-o magazie dezafectată aparținând Direcției Sanitar Veterinare Constanța se află cadavrul unei persoane de sex masculin, traumatizat la nivelul feței.

Suspicionând că, probabil, persoana fusese ucisă, o echipă operativă a verificat, la fața locului, zona, a fost identificat cadavrul ca aparținând numitului B.G., handicapat psihic. Faptic, victima era poziționată cu obrazul drept sprijinit pe o bucată de beton autoclavizat, ușor întors spre dreapta, pe obrazul stâng având trei plăgi tăiate, profunde, dispuse relativ paralel, orizontal, una în lungime de 12 cm, o alta de 11 cm și a treia de 0 cm, situate la distanțe inegale una față de cealaltă, parțial acoperite cu cruste de sânge, iar spre baza bărbiei, sânge scurs. Totodată, părul cadavrului prezenta sânge năclăit, iar la baza gâtului s-au observat escoriații orizontale paralele, cu lungimi între 9-12 cm.

Aspectele descrise au fost inserate în procesul-verbal de cercetare. Cercetările s-au îndreptat spre persoana minorului D.A.F., între acesta și victimă existând o stare de animozitate, cauzată de o pretinsă intenție de agresare sexuală a sa de către victimă, aceasta probabil, în timp, în urmă cu aproximativ 6 ani. S-a mai stabilit că victima, bolnavă psihic, era consumatoare de alcool, se întreținea prin prestarea, ocazională, de munci în folosul unor persoane, dar nu era cunoscută ca fiind violentă. În continuare, ca situație de fapt, s-a reținut că în după-amiaza zilei de 26 martie 2011, în timp ce minorul juca fotbal cu alți copii, l-a văzut pe B.G. și la agresat fără a avea un motiv. Cu același prilej, minorul le-a spus celor din grupul lui să se uite bine la victimă, pentru că nu o vor mai vedea, aceasta fiind susținută de M.F.

și T.M. Spre orele 21 30 , minorul l-a văzut din nou pe B.G., a sesizat că acesta din urmă băuse, s-a îndreptat cu el în zona magaziei amintite, l-a lovit puternic cu pumnul în gât, astfel rupându-i cartilajele inferioare, l-a proiectat într-o groapă, a coborât și el, a încercat să-i taie capul cu un cutter pe care-l luase din locuință anterior, dar nu a reușit, aceasta pentru că se făcuse întuneric, instrumentul folosit nu era îndeajuns de penetrant, iar locul nepotrivit atingerii rezultatului urmărit. La momentul forțării capului victimei pentru a-l decapita, pe mâinile minorului au rămas fire de păr, motiv pentru care când a părăsit acea groapă, făptuitorul și-a șters mâinile de pereții locului, ulterior ducându-se acasă.

Aici, minorul a spălat cutterul, l-a așezat într-un sertar din bucătăria locuinței și și-a schimbat hainele și s-a culcat. Raportul medico-legal de necropsie a reținut că moartea lui B.G. a fost violentă și s-a instalat din cauza asfixiei mecanice prin aspirat sanguin în căile respiratorii, urmare a unui traumatism cervico-facial cu fractură cominutivă de laringe, dublă fractură mandibulară, plăgi tăiate asociate în cadrul unui politraumatism. S-a mai reținut că la producerea morții au concurat hemoragia meningee și edemul cerebral consecutive traumatismului cranio-cerebral acut închis. Actul a mai înscris că leziunile s-au putut produce cu puțin timp anterior morții, prin loviri cu corpuri dure contondente, loviri cu corp dur tăios și prin loviri de corpuri dure, unele cu neregularități, între leziuni și deces existând legătură directă imediată de cauzalitate.

Expertizarea biocriminalistică a gecii și pantofilor sport ridicate de la inculpat, a identificat sânge aparținând victimei (raport din 19 aprilie 2011). Expertiza medico-legală psihiatrică din 31 martie 2011 privindu-l pe inculpatul minor, a reținut că acesta avea discernământ la data comiterii faptei, dar prezenta „tulburare de conduită tip nesocializat, structurare dizarmonică de personalitate cu elemente de tip antisocial, intelect normal slab, probleme legate de mediul de suport primar familial”. Actul a înscris că minorul nu are nevoie de impunerea unei măsuri de siguranță.

Inculpatul minor, întrebat fiind despre motivul pentru care îmbrăcămintea și încălțămintea lui purtau sângele victimei, a recunoscut că a agresat-o, dar a negat premeditarea faptei și intenția de decapitare, el susținând că a fost agresat sexual de victimă în urmă cu 6 ani, a avut cu aceasta mai multe diferende, i-a purtat pică pentru asta, iar în urmă cu trei luni, l-a bătut pentru că, la rândul său, B.G. îi bătuse un văr”. La cercetarea judecătorească, inculpatul minor s-a prevalat de dreptul la tăcere. Situația de fapt a fost stabilită prin coroborarea următoarelor probe: procesul-verbal de cercetare a locului faptei, expertizele, proces-verbal de reconstituire, fotografii judiciare, declarații martori Z.N., Z.I., B.G., T.M., M.F., declarații inculpat.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita încadrare juridică a faptei, în opinia sa subzistând numai infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. d) și i) C. pen., greșita nereținere a circumstanței atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., greșita nedispunere a unei măsuri de siguranță în condițiile în care expertiza medico-legală efectuată în apel a înscris că la momentul săvârșirii faptei a avut discernământ diminuat, precum și netemeinicia pedepsei aplicată, apărătorul său cerând aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 4 din 09 februarie 2012, a admis apelul declarat de inculpat, a desființat sentința, a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. a), d) și i) C. pen., text de lege în baza căruia, și cu aplicarea art. 99 C. pen., a art. 74 alin. (2), a art. 76 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la 7 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 109 alin. (3) C. pen. În baza art. 71 C. pen., inculpatului i-au fost interzise, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 113 C. pen., inculpatului i s-a aplicat măsura de siguranță a obligării la tratament medical.

Împotriva deciziei instanței de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta. Recursul declarat de parchet este fondat conform considerentelor ce se vor dezvolta. În ce privește încadrarea juridică a faptei, soluția instanței de apel este legală, circumstanța săvârșirii faptei prin cruzimi, astfel cum prevede art. 176 lit. a) C. pen. neregăsindu-se în cauză. În practica judiciară și în doctrină omorul deosebit de grav săvârșit prin cruzimi presupune, pe de o parte, ferocitatea acțiunii de ucidere, prin procedee cauzatoare de suferințe prelungite și de maximă intensitate, iar pe de altă parte, provocarea unui sentiment de oroare persoanelor care au cunoștință de fapta de omor și de procedeele folosite.

În cauză, raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea a fost violentă și cauzată de asfixie mecanică prin aspirat sanguin în căile respiratorii, la deces conducând hemoragia meningee și edemul cerebral consecutive traumatismului cranio-cerebral acut închis, iar leziunile traumatice cu puțin timp anterior decesului. Totodată, și din planșa foto existentă la dosar, victima a prezentat tăieturi realizate cu cutterul, astfel cum declarase și inculpatul, acestea regăsindu-se pe obrazul stâng (2), din zona mandibulară (1) și occipito-cervical (1), pe gâtul victimei existând câteva excoriații.

Ca atare, prin modalitatea în care a acționat inculpatul, victimei nu i s-au cauzat alte suferințe decât cele inerente morții violente, asfixia mecanică prin aspirat sanguin în căile respiratorii s-a produs cu puțin timp anterior decesului, leziunile traumatice putându-se produce prin loviri cu corpuri dure contondente, cu corp dur tăietor și de corpuri dure, unele cu neregularități. Este însă întemeiat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. referitor pedepsei aplicată de instanța de apel.

Din datele dosarului se reține că inculpatul a săvârșit fapta de omor în condițiile agravantelor prevăzute de art. 175 lit. a), d) și i) C. pen., respectiv cu premeditare, profitând de starea de neputință a victimei (aflată sub influența alcoolului, handicapată psihic), într-un loc public, astfel că infracțiunea este cu un grad ridicat de pericol social, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator cu luarea în considerare a vârstei, minor, sunt între 7 ani și 6 luni închisoare și 12 ani și 6 luni închisoare, el a acționat prin aplicarea de lovituri cu pumnul, apoi prin lovire și tăiere cu cutterul, după ce a proiectat victima în groapă, după care a abandonat-o. Totodată, luând în considerare, astfel cum prevede art. 72 C. pen.

și datele ce caracterizează persoana inculpatului, acesta relevându-se ca având comportament agresiv în relațiile cu colegii de școală, cu cadrele didactice, impulsiv, iritabil, indisciplinat, nesupus regulilor de conduită atât în colectivitatea educațională cât și pe stradă, evaluarea sa evidențiind că în trei ani anterior anului 2011 a fost sancționat cu exmatriculare pe 5 zile și a fost sesizată Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Constanța, el lovind un coleg cu consecința ruperii maxilarului, a amenințat un profesor, a lovit și amenințat alți doi profesori, a tăiat anvelopele autoturismului unui profesor, a fost implicat în furtul unei brățări, într-o faptă de tâlhărie (Dosar nr. 16102/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța), iar în relațiile interumane este ofensiv, dominant, indolent, indiferent, vulgar în exprimarea verbală, agresiv când i se atrăgea atenția, avea crize de furie și de mânie, toate acestea brodate și pe lipsa afectivității părintești, pe o situația de familie care l-a abandonat sub aspectul educației, grijii părintești, în cauză apreciindu-se însă că există circumstanțe atenuante ce vizează persoana sa, respectiv tulburare de personalitate, risc sever de structură dizarmonică, dificultăți legate de suport social, de locuință, de condiții economice, copilărie nefericită, mod de viață,

context patologic bio-psiho-social, astfel că o pedeapsă de 8 ani și 6 luni închisoare reprezintă un cuantum relativ suficient coerciției și reeducării, astfel cum prevede art. 52 C. pen., text de lege care stipulează scopul pedepsei. Referitor recursului declarat de inculpat, această cale de atac este nefondată potrivit următoarelor considerente. În primul rând, în ce privește cererea apărării inculpatului, de aplicare, în ce-l privește, a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. în lumina considerentelor Deciziilor Curții Constituționale, nr. 1470 din 08 mai 2011, nr. 1483 din aceeași dată, precum și art. 11 din O.U.G.

nr. 121 din 29 decembrie 2011, cercetarea judecătorească în cauză a început după data de 26 aprilie 2011 (atunci a fost sesizată instanța prin rechizitoriu), și, ca atare, nu se aplică situația tranzitorie avută în vedere de deciziile instanței de constituționalitate, faza cercetării judecătorești în fond situându-se după 25 noiembrie 2010, data intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010. În ce privește cazul de casare invocat, cel prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., în opinia recurentului-inculpat, el nesăvârșind fapta în condițiile agravantei, omor cu premeditare, acesta nu se regăsește. Premeditarea presupune o gândire anticipată, o chibzuire a unei acțiuni viitoare, realizarea unor condiții de genul: scurgerea unui interval de timp din momentul hotărârii și până la momentul efectiv al transpunerii ei în practică, iar autorul, psihic, reflectează modalitatea comiterii faptei, pregătirea comiterii.

Inculpatul luase hotărârea infracțională cel puțin cu câteva ore înaintea săvârșirii faptei, din declarațiile martorilor M.F. și T.M., reieșind că în după-amiaza zilei de 26 martie 2011, inculpatul minor s-a exprimat „să se uite bine la victimă, pentru că mâine nu o să-l mai vadă”. Totodată, în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracționale și cel al începerii executării, inculpatul a pregătit săvârșirea și și-a asigurat realizarea ei. Din declarația inculpatului, se reține că în jurul orei 21 30 din seara de 26 martie 2011, după ce jucase fotbal, a mers în locuință, a luat un cutter, a însoțit victima până a găsit un loc retras, practic o magazie dezafectată, aici fiind conștient că nu va fi observat sau auzit.

În ce privește apărarea sa, că ar fi fost provocat, astfel cum este prevăzută circumstanța atenuantă de art. 73 lit. b) C. pen. în sensul că victima i-ar fi făcut propuneri cu tentă sexuală, din datele cauzei aceasta nu apare, textul de lege cerând o puternică tulburare sau emoție, determinată de persoana vătămată, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă, victima era în stare de ebrietate, era handicapată psihic, în plus, nu ea l-a abordat pe inculpat, iar condițiile întrunite în ce privește premeditarea, exclud provocarea.

De asemenea, pentru că inculpatul, în apărările formulate, s-a raportat la un pretins incident de agresare a sa, sexual, în urmă cu circa 6 ani, nu este justificată, material sau subiectiv, o stare psihică tulburată, emoționată puternic, care să fi dăinuit până în momentul comiterii omorului, iar din declarațiile martorilor și ale inculpatului, s-a relevat că cel care era agresat adesea era victima, el fiind bătut anterior de către inculpat, cu motivarea că la rândul lui îi bătuse fratele. În ce privește pedeapsa, considerentele expuse pentru admiterea ca fondat a recursului declarat de parchet sunt valabile pentru respingerea, și sub acest caz de casare, a recursului declarat de inculpat. Ca atare, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., se va admite recursul declarat de parchet, iar potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) același Cod, se va respinge ca nefondat recursul inculpatului. Conform art. 192 (2), cu referire la art. 191, inculpatul-recurent și părțile responsabile civilmente vor fi obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge cererea formulată de inculpatul D.A.F. de aplicare a dispozițiilor art. 11 raportat la art. 5 din O.U.G. nr. 121/2011 cu referire la art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr. 4/P din 09 februarie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Casează decizia penală sus-menționată numai sub aspectul cuantumului pedepsei principale, pe care îl majorează de la 7 ani închisoare la 8 ani și 6 luni închisoare. Menține restul dispozițiilor deciziei. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.F. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 29 martie 2011 la 10 aprilie 2012. Obligă recurentul-inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente D.V. și S.E. la plata sumei de 625 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2012.