ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3809/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 149/ CA din

7 iunie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal,

a a

dmis excepția necompetenței materiale a

instanței și, în consecință a d

eclinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut

că, în prezenta cauză,

care are ca obiect anularea unor acte prin care se

stabilește în sarcina

reclamantului obligația de plată a sumei de 111.215,35 euro (466.893,15 lei),

ca urmare a constatării nerespectării legalității, conformității și

regularității utilizării și

administrării

fondurilor nerambursabile primite în baza contractului de grant RO 2005/017-

553.04

ianuarie 03 februarie 11, competența se stabilește nu în funcție de rangul

emitentului actului, ceea ce ar atrage competența Curții de Apel, ci în funcție

de valoarea sumei contestate, după cum aceasta depășește sau nu valoarea de

500000 de lei, având în vedere că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile C.

proc. fisc.

Cum

suma contestată de reclamant, ce reprezintă o creanță bugetară asimilată

creanței fiscale, nu depășește 500.000 de lei, instanța de fond a considerat că

prezentul litigiu este de competența Tribunalului Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, fiind lipsit de relevanță că actele atacate sunt emise

de o autoritate centrală.

Împotriva

hotărârii instanței de fond reclamantul O.P.J. Iași a declarat recurs,

criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât instanța Curții de Apel a

invocat greșit temeiul legal.

Recursul

este nefondat și va fi respins.

Examinând

motivele de recurs, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Obiectul

cauzei îl reprezintă anularea unor acte prin care reclamantul are de plată în

sarcina sa suma de 111.215,35 euro, ca urmare a constatării unor nelegalități

referitoare la administrarea fondurilor nerambursabile primite în baza unui

contract.

Corect,

Curtea de Apel a statuat că în acest litigiu competența nu se stabilește în

funcție de organul emitent al actului, ci în funcție de valoarea sumei

contestate care nu depășește valoarea de 500.000 lei, potrivit dispozițiilor art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Textul

de lege mai sus invocat dispune că litigiile privind actele administrative

emise de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc

taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până

la 500.000 lei, se soluționează în fond de tribunalele administrativ - fiscale.

Suma

în litigiu este o creanță bugetară sub 500.000 lei, astfel încât corect Curtea

de Apel a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Iași.

Față

de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge

recursul declarat de O.P.J. Iași, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de O.P.J.

Iași împotriva sentinței civile nr. 149/ CA din 7 iunie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 septembrie 2010.