ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 405/2012

Asupra

recursului de față,

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98 din

16 septembrie 2011 Curtea de Apel a respins, ca nefondată plângerea formulată

de petenta L.F. împotriva rezoluției nr. 123/11/2011 a Procurorului General al

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a hotăra

astfel, Curtea de Apel a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare

autentificat din 05 decembrie 2011, la Biroul Notarului Public A.R. din

municipiul Botoșani, petenta, împreună cu fiul ei, L.D., au vândut apartamentul

situat în aceeași localitate, str. Viilor, județul Botoșani, intimatei V.M.R.

La data de 20

ianuarie 2004, petenta a formulat o acțiune civilă la Judecătoria Botoșani,

prin care a solicitat anularea acestui contract, acțiune ce a fost respinsă

prin sentința civilă nr. 1721 din 18 martie 2005 a Judecătoriei Botoșani,

irevocabilă prin decizia civilă nr. 282/ R din 20 martie 2007 a Tribunalului

Botoșani.

Nemulțumită de

hotărârea instanței civile, petenta L.F. a solicitat să se efectueze cercetări

față de numiții: A.R., V.M.R. și R.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de

înșelăciune în convenții, constând în aceea că, cu prilejul încheierii

contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 05 decembrie 201, a fost

indusă în eroare de aceștia (prima în calitate de notar public, iar ceilalți

doi în calitate de cumpărători), precum și față de numiții O.G. și C.A., sub

aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, comisă prin aceea că, au

sustras din apartamentul ce a făcut obiectul sus menționatului contract, bunuri

în valoare de 3.000 mărci germane.

În urma verificărilor

efectuate s-a constatat că infracțiunile reclamate nu există. în privința

notarului public A.R., prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava s-a dispus N.U.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289

C. pen., rezoluție menținută de instanțele de control judiciar.

Prin decizia

penală nr. 309/2004 a Tribunalului Botoșani s-a constatat inexistența faptei de

înșelăciune pretins a fi comisă de numita V.M.R.

În urma

verificărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, în ce-l

privește pe numitul R.C., s-a constatat că fapta reclamată nu există, rezoluția

procurorului fiind menținută prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe

lângă Judecătoria Botoșani, ca urmare a respingerii plângerii petentei

formulată potrivit art. 275-278 C. proc. pen.

Față de numiții

O.G. și C.A. s-a pronunțat o hotărâre definitivă, respectiv, decizia nr. 407

din 16 iunie 2005 a Tribunalului Botoșani, prin care s-a constatat că aceștia

nu au săvârșit infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209

alin. (1) lit. a) C. pen.

Din actele

dosarului, rezultă că este autoritate de lucru judecat în ce-i privește pe

intimații A.R., V.M.R., O.G. și C.A., instanțele de judecată pronunțându-se

prin hotărâri definitive asupra acelorași fapte pretinse de petentă, în sensul

inexistenței acestora, astfel că în mod temeinic și legal s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de sus-numiții, în temeiul art. 228 alin. (6)

și art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc. pen.

În ce-l

privește pe intimatul R.C., întrucât petenta nu a atacat cu plângere la

instanță actele procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale,

în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., acte prin

care s-a reținut, de asemenea, că acesta nu a săvârșit infracțiunea de

înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în acest

caz, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228

alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs petenta solicitând admiterea recursului, casarea

sentinței penale, tragerea la răspundere penală a intimaților și anularea

contractului de vânzare-cumpărare.

Examinând recursul

prin prisma dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost

modificat prin Legea nr. 202/2010: Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art.

278

1

alin. (8) este definitivă.

Cazurile în

care persoana interesată poate declara recurs împotriva unei hotărâri sunt

expres și limitativ prevăzute de art. 385

1

alin. (1) C. proc. pen.

Coroborând cele

două texte de lege menționate anterior se observă că hotărârile prin care se

soluționează plângerile formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor

procurorului de netrimitere în judecată, sunt definitive, nefiind supuse

niciunei căi de atac.

Sentința Curții

de Apel Suceava este definitivă, fiind pronunțată după intrarea în vigoare a

modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea 202/2010, astfel că

nu mai poate fi promovată nicio cale de atac împotriva ei.

Față de cele

arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. l lit.

a) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de

petiționară.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de petiționara L.F. împotriva sentinței penale nr.

98 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze

cu minori.

Obligă

recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 14 februarie 2012.