ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 405/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 16 septembrie 2011 Curtea de Apel a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta L.F. împotriva rezoluției nr. 123/11/2011 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Pentru a hotăra astfel, Curtea de Apel a reținut că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat din 05 decembrie 2011, la Biroul Notarului Public A.R. din municipiul Botoșani, petenta, împreună cu fiul ei, L.D., au vândut apartamentul situat în aceeași localitate, str. Viilor, județul Botoșani, intimatei V.M.R. La data de 20 ianuarie 2004, petenta a formulat o acțiune civilă la Judecătoria Botoșani, prin care a solicitat anularea acestui contract, acțiune ce a fost respinsă prin sentința civilă nr. 1721 din 18 martie 2005 a Judecătoriei Botoșani, irevocabilă prin decizia civilă nr. 282/ R din 20 martie 2007 a Tribunalului Botoșani.

Nemulțumită de hotărârea instanței civile, petenta L.F. a solicitat să se efectueze cercetări față de numiții: A.R., V.M.R. și R.C., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune în convenții, constând în aceea că, cu prilejul încheierii contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 05 decembrie 201, a fost indusă în eroare de aceștia (prima în calitate de notar public, iar ceilalți doi în calitate de cumpărători), precum și față de numiții O.G. și C.A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, comisă prin aceea că, au sustras din apartamentul ce a făcut obiectul sus menționatului contract, bunuri în valoare de 3.000 mărci germane. În urma verificărilor efectuate s-a constatat că infracțiunile reclamate nu există.

în privința notarului public A.R., prin rezoluția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus N.U.P. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 289 C. pen., rezoluție menținută de instanțele de control judiciar. Prin decizia penală nr. 309/2004 a Tribunalului Botoșani s-a constatat inexistența faptei de înșelăciune pretins a fi comisă de numita V.M.R. În urma verificărilor efectuate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, în ce-l privește pe numitul R.C., s-a constatat că fapta reclamată nu există, rezoluția procurorului fiind menținută prin rezoluția prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Botoșani, ca urmare a respingerii plângerii petentei formulată potrivit art. 275-278 C. proc.

pen. Față de numiții O.G. și C.A. s-a pronunțat o hotărâre definitivă, respectiv, decizia nr. 407 din 16 iunie 2005 a Tribunalului Botoșani, prin care s-a constatat că aceștia nu au săvârșit infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a) C. pen. Din actele dosarului, rezultă că este autoritate de lucru judecat în ce-i privește pe intimații A.R., V.M.R., O.G. și C.A., instanțele de judecată pronunțându-se prin hotărâri definitive asupra acelorași fapte pretinse de petentă, în sensul inexistenței acestora, astfel că în mod temeinic și legal s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de sus-numiții, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc.

pen. În ce-l privește pe intimatul R.C., întrucât petenta nu a atacat cu plângere la instanță actele procurorului prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., acte prin care s-a reținut, de asemenea, că acesta nu a săvârșit infracțiunea de înșelăciune în convenții, prev. de art. 215 alin. (1) și (3) C. pen., în acest caz, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta solicitând admiterea recursului, casarea sentinței penale, tragerea la răspundere penală a intimaților și anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 278 1 alin. (10) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010: Hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. 278 1 alin. (8) este definitivă. Cazurile în care persoana interesată poate declara recurs împotriva unei hotărâri sunt expres și limitativ prevăzute de art. 385 1 alin. (1) C. proc. pen. Coroborând cele două texte de lege menționate anterior se observă că hotărârile prin care se soluționează plângerile formulate împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată, sunt definitive, nefiind supuse niciunei căi de atac.

Sentința Curții de Apel Suceava este definitivă, fiind pronunțată după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea 202/2010, astfel că nu mai poate fi promovată nicio cale de atac împotriva ei. Față de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. l lit. a) C. proc. pen., urmează a respinge ca inadmisibil recursul declarat de petiționară. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petiționara L.F. împotriva sentinței penale nr. 98 din 16 septembrie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 14 februarie 2012.