ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1441/2010

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 311 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală, în baza art. 278 1 alin. 8 lit. a) C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentele L.A.M. și L.A.L. împotriva rezoluției din 24 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. emisă în Dosarul nr. 83/P/2009 și a rezoluției din 12 mai 2009 a procurorului-șef al D.N.A, serviciul teritorial București. În baza art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen. au fost obligate petentele la câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că pe data de 5 iunie 2009, a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe de judecată plângerea împotriva Rezoluției din data de 24 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A., din Dosarul nr. 83/P/2009, precum și a Rezoluției din data de 12 mai 2009 a procurorului-șef al serviciului teritorial București, din cadrul D.N.A., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din Dosarul nr. 402/11-2/2009, formulată de petenții - persoane vătămate L.A.M. și L.A.L.

În motivare, au arătat că Baroul București Ie-a încuviințat cererea de acordare a asistenței juridice gratuită pentru susținerea recursului aflat pe rolul Tribunalului București, pe care l-au declarat împotriva sentinței civile a Judecătoriei Sectorului IV, București, din Dosarul nr. 2970/4/2007, fiind numit intimatul-făptuitor P.L., pentru care, după respingerea recursului, au solicitat prelungirea mandatului, în vederea exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii, însă acesta a propus introducerea unei noi cereri de chemare în judecată, solicitându-le suma de 150 lei, pentru a afla de la administrația financiară veniturile pârâtului L.V., astfel că pe data de 2 august 2007 au depus la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București o plângere penală, cu solicitarea organizării unui flagrant, neorganizat.

Au solicitat admiterea plângerii, desființarea rezoluțiilor și trimiterea cauzei la procuror, pentru începerea urmăririi penale împotriva făptuitorului P.L., pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254, C. pen., sau a infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257, C. pen. A fost atașat Dosarul nr. 83/P/2009 al Ministerului Public, D.N.A. Petentul - persoană vătămată a depus, odată cu plângerea, fotocopia cererii de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 1122 din 13 septembrie 2007 a Tribunalului București, secția a lll-a civilă, din Dosarul nr. 27551/3/2007, înregistrată, sub nr. 10195 din 2 august 2007, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și copia unui CD., despre care a susținut că privește înregistrarea unei discuții ambientale din data de 4 septembrie 2007, purtată cu polițistul A.F., de la secția 14 Poliție.

În dovedire, petenții - persoane vătămate au propus, fiindu-le respinse, ca inutile și neconcludente, audierea CD.-ului, conținând discuția ambientală din data de 4 septembrie 2007, purtată cu polițistul A.F., de la secția 14 Poliție, precum și efectuarea unei adrese către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, pentru comunicarea plângerii pe care au depus-o pe data de 2 august 2007. Analizând conținutul plângerii, precum și actele și lucrările dosarelor, Curtea de Apel a reținut că prin Rezoluția din data de 24 martie 2009, din Dosarul nr. 83/P/2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A. - Serviciul Teritorial București a dispus, în temeiul art. 228 alin. (4), C. proc.

pen., cu aplicarea art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neinceperea urmăririi penale față de făptuitorul P.L., întrucât faptele nu există, constatând că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta, iar prin rezoluția din data de 12 mai 2009 din Dosarul nr. 402/ll-2/2009, procurorul-șef al Serviciului Teritorial București din cadrul D.N.A. a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petenții-persoane vătămate L.A.M. și L.A.L. Din analiza actelor și lucrărilor dosarelor, Curtea de Apel a apreciat că plângerea nu este întemeiată. Astfel, Curtea constată că prin încheierea de ședință din data de 24 mai 2007, din Dosarul nr. 2970/4/2007, Tribunalul București, secția a lll-a civilă, a admis cererea de asistență judiciară gratuită, formulată de recurentul - reclamant L.A.L.

(fila 19, dosar de cercetare penală), astfel că a fost desemnat apărătorul din oficiu P.L., care a depus la dosar delegația nr. 298 din 13 iunie 2007 (fila 20, dosar de cercetare penală), iar, ca efect al cererii de acordare a asistenței juridice gratuite, formulată de recurentul-reclamant L.A.M., înregistrată, sub nr. 60 din 22 iunie 2007, la Baroul București (filele 22 și 23,dosar de cercetare penală), a fost desemnat același apărător din oficiu, care a depus la dosar delegația nr. 316 din 21 iunie 2007 (fila 24,dosar de cercetare penală), după care, printr-o nouă cerere din data de 27 iulie 2007, depusă la Baroul București, petenții L.A.M. și L.A.L. au solicitat prelungirea delegației pentru asistența juridică gratuită, în vederea exercitării unei căi extraordinare de atac (fila 25, dosar de cercetare penală), însă pe data de 1 iulie 2007 avocatul P.L.

a depus la Baroul București o încunoștințare, potrivit căreia recursul a fost soluționat și nu există motive temeinice pentru declararea unei căi extraordinare de atac, împrejurare pe care, de altfel, a adus-o la cunoștința recurenților-reclamanți (fila 42, dosar de cercetare penală). Procedând în această modalitate, făptuitorul nu numai că nu a comis nici o faptă penală,dar în același timp și-a exercitat cu profesionalism mandatul de acordare a asistenței juridice gratuite pe care l-a primit, inclusiv cu privire la declararea unei căi extraordinare de atac, care poate avea ioc numai în cazul în care există temeiuri.

Este adevărat că făptuitorul recunoaște că a solicitat persoanelor vătămate suma de 150 lei, însă cu titlu de onorariu apărător ales, pentru formularea unei noi cereri de chemare în judecată, privind majorarea cuantumului pensiei de întreținere, întrucât nu existau motive legale și serioase pentru declararea unei căi extraordinare de atac împotriva deciziei civile prin care a fost judecată, în mod definitiv și irevocabil, cererea de chemare în judecată având același obiect (filele 11-16, 39-41, dosar de cercetare penală). Având în vedere probele administrate, care confirmă apărarea făptuitorului, Curtea de Apel a apreciat că plângerea penală formulată împotriva acestuia cuprinde doar afirmații subiective, lipsite de suport probator, ale persoanelor vătămate, care, în situația în care optează pentru asistența juridică aleasă, pentru rezolvarea oricărei situații litigioase, au obligația de plăti onorariul apărătorului ales.

Pentru aceste considerente, Curtea a aprciat că în mod corect s-a stabilit că intimatul - făptuitor nu a comis nici o faptă penală, în materialitatea sa. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs cele două petiționare,solicitând în esență prin motivele scrise de recurs desființarea rezoluțiilor atacate și trimiterea cauzei la D.N.A pentru continuarea cercetărilor; s-a mai susținut că instanța de fond a refuzat administrarea probelor solicitate, inclusiv atașarea înscrisurilor și dosarelor la care petentele au făcut trimitere în plângere. Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate Din actele și lucrările dosarului rezultă că petiționarele L.A.M.

și L.A.L. au formulat o plângere penală împotriva numitului P.L., avocat în Baroul București, reclamând în esență faptul că acesta le-ar fi pretins suma de 150 de lei pentru a face diligentele legale și a obține de la Administrația Financiară situația financiară a numitului L.V., tatăl petentelor. Din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă că intimatul a fost desemnat de Baroul București să asigure asistența juridică gratuită a celor două petente în Dosarul civil nr. 2970/4/2007 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a lll-a civilă, ca instanță de recurs. După finalizarea acelei cauze prin respingerea recursului declarat de petente.ele au luat din nou legătură cu intimatul în vederea promovării unei alte căi de atac.

Acesta a fost de acord, însă a precizat că pentru activitățile ce urma să le desfășoare (inclusiv obținerea de informații de la Administrația Financiară privind bunurile și veniturile numitului L.V. tatăl petentelor) trebuia să fie angajat în baza unui contract de asistență juridică, convenind asupra sumei de 150 lei ca și onorariu. Ulterior.contractul nu s-a încheiat,iar onorariul nu s-a plătit. Față de această situație de fapt, în mod legal și temeinic s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii de către intimat a infracțiunii de trafic de influență,cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen. În ce privește probatoriul care nu ar fi fost administrat de către instanța de fond,este de observat că potrivit art. 278 1 alin. (7) C. proc.

pen. soluționarea plângerii se face de către judecător pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate de către petiționar. Dincolo de caracterul limitat al probatoriului ce se poate administra în această procedură specială,rezultă că este obligația petiționarului jar nu a instanței investite cu soluționarea plângerii de a face demersurile necesare pentru obținerea înscrisurilor noi ce urmează a fi folosite ca și mijloace de probă. În mod evident însă, pertinența,concludenta și utilitatea probelor urmează a fi apreciată în mod suveran de către instanță, care va dispune asupra acestora în condițiile art. 67 C. proc. pen.,ceea ce în cauză s-a și întâmplat.

Pentru aceste considerente,în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile declarate de către petiționare, obligându-le la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurentele petiționare L.A.M. și L.A.L. împotriva sentinței penale nr. 311 din 30 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentele petiționare la plata sumei de câte 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2010.