CtEDO 08.06.2006 Auto

CASE OF BONEV v. BULGARIA

RESPONDENT
BGR
HOTĂRÂRE
08.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1+6-3-d;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF BONEV v. BULGARIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

În momentul material, reclamantul a fost un vagabond, fără un loc permanent de locuință. Se pare că el a avut mai multe condamnari pentru diferite infracțiuni și a servit timpul de închisoare. La o dată necunoscută la sfârșitul lunii septembrie sau la începutul lunii octombrie 1998 au fost instituite proceduri penale împotriva reclamantului pentru că a bătut în greu o cunoscută a lui, dl S.K. La 26 septembrie 1998, într-un loc de construcții și astfel și-a cauzat moartea într-una din zilele următoare. La o dată mai târziu, investigatorul responsabil al cazului a interogat dl L.A., un martor ocular al incidentului. Reclamantul nu a fost prezent. Dl. L.A. a murit câteva zile mai târziu, la începutul lunii octombrie 1998. La 6 octombrie 1998, reclamantul a fost arestat. La 10 octombrie 1998, investigatorul l-a interogat pe dl I.Y., un martor. Reclamantul nu a fost prezent. 10. La 21 octombrie 1998, reclamantul a fost acuzat de uciderea intenționată a victimei într-o manieră deosebit de crudă și cu ferocitate extremă, în timp ce este un infractor repetat periculos, în contravenție cu art. 116 § 1 (6) și (11) din Codul Penal din 1968, ca în vigoare în acel moment, și a fost plasat în detenție preliminară. 11. La 28 octombrie 1998, investigatorul l-a interogat pe dl Z.T., alt martor ocular la incidentul. Reclamantul nu a fost prezent. 12. La 16 noiembrie 1998, reclamantul a fost interogat în prezența unui avocat ex officio. Se pare că a recunoscut că a bătut victima cu un consiliu de lemn. 13. La 26 noiembrie 1998, acuzațiile au fost diminuate. Reclamantul a fost acuzat de a provoca în mod intenționat leziuni corporale grave victimei și, prin urmare, a provocat în mod neglijent moartea sa, în timp ce este un infractor periculos de repetare, în contravenție cu art. 124 § 1 și 3 din Codul Penal din 1968. Detenția sa preliminară a fost continuată. 14. Oficiul Procurorului Regional Bourgas a depus ulterior o acuzație împotriva reclamantului la Curtea Regională Bourgas. 15. Procesul a avut loc în dimineața 2 februarie 1999 la Curtea Regională Bourgas. Curtea a auzit în primul rând reclamantul, care a recunoscut că a bătut victima cu un comitet de lemn, dar a declarat că a doua zi l-a văzut în sănătate bună. El a aflat că victima a murit doar la 6 octombrie 1998, când a fost arestat de poliție. 17. Curtea a interogat apoi doi martori experți și a admis rapoartele lor în dovadă. Primul expert, psihiatru, a dat un aviz cu privire la starea mentală a reclamantului la momentul comisiei presupusei infracțiuni și la capacitatea sa de a fi judecat, pe baza documentelor din dosarul de anchetă și a unei examinări ale reclamantului la 12 noiembrie 1998. Al doilea expert, un medic legist, care a efectuat o autopsie asupra corpului victimei la 30 septembrie 1998, a dat opinia asupra cauzei decesului, a mărturisit rănile găsite pe organism, a momentului posibil al infligerii lor și a legătura cauzală dintre răni și moartea victimei. 18. După aceea, Curtea a auzit fiii victimei, care au depus mărturie despre caracterul tatălui lor. 19. Întrucât dl I.Y. și dl Z.T. nu au fost găsite la adresele pe care le-au indicat în cursul anchetei preliminare și nu au fost, prin urmare, convocate la proces, iar dl S.V. nu a apărut în ciuda faptului că a fost citat, acuzația solicită ca declarațiile lor făcute în timpul anchetei preliminare să fie citite înaintea instanței. Curtea, acționând în conformitate cu art. 279 § 1 alineatul (4) din Codul de Procedință Penală din 1974 (a se vedea punctul 31 de mai jos), observand că primii doi martori nu au fost găsiti la adresele pe care le-au indicat și își schimbau permanent locurile de locuință, și observand că reclamantul a fost de acord cu lectura din declarațiile lor, a hotărât să admită aceste declarații în probă. De asemenea, instanța a citit declarația dlui S.V. pe baza articolului 279 § 1 alineatul (5) din Codul (a se vedea punctul 32 de mai jos). 20. Curtea a interogat apoi dl S.V., care a apărut mai târziu în acea dimineață. El a mărturisit că a auzit de dl Z.T. și L.A. că reclamantul a bătut victima și că în ziua de după incidentul el a văzut victima care nu a putut ridica. 21. La sfârșitul procesului, Curtea a auzit declarațiile de închidere a părților. Reclamantul a declarat că se considera vinovat, își exprimă regretele pentru act și a cerut o sentință minimă. 22. În hotărârea din aceeași zi Curtea Regională de Bourgas a considerat reclamantul vinovat, condamnat la zece ani de închisoare. Pe baza declarațiilor dlui L.A. și domnul Z.T., martorii oculari, mărturia domnului S.V., care a aflat despre incidentul de la ei, și declarațiile reclamantului făcute în timpul anchetei preliminare și la proces, Curtea a constatat că în primele ore ale 26 septembrie 1998 reclamantul a bătut grav victima cu un bord de lemn la un loc de construcție, după consumarea unei cantități considerabile de alcool și a avut o luptă și o luptă cu el și cu martorii oculari mai devreme de câteva ore. Curtea a continuat să găsească, pe baza declarațiilor domnului L.A. și a domnului Z.T. și mărturia domnului S.V., că victima a fost într-o stare foarte proastă de sănătate în ziua următoare, când cele trei l-au vizitat la locul construcției. Curtea s-a bazat pe opinia expertului legist pentru a determina că moartea a avut loc în orice probabilitate la 28 septembrie 1998 și ar putea fi rezultatul unei bătăi cum a fost descrisă de reclamant și de martori oculari. Se bazează pe opinia celuilalt expert pentru a concluziona că reclamantul nu a fost atât de intoxicat de alcool cât de incapabil să-și controleze acțiunile. 23. După ce și-a pronunțat hotărârea, instanța a ordonat ca reclamantul să fie păstrat în custodie în așteptarea apelurilor împotriva acesteia. 24. Reclamantul a recurs la Curtea de Apel Bourgas. El s-a plâns, printre altele, că Curtea Regională Bourgas l-a condamnat pe baza declarațiilor persoanelor care nu au fost prezente în timpul procesului. În hotărârea din 16 aprilie 1999, Curtea de Apel Bourgas a respins cererea reclamantului de a-l suna pe dl I.Y. și pe dl Z.T., susține că ambele erau vagrante și nu avea loc permanent de locuință unde să fie supuse. Subvențiile trimise înainte de proces la adresele pe care le-au indicat în cursul anchetei preliminare au fost returnate cu o mențiune că nici unul dintre ei nu a trăit la adresa respectivă. Curtea a continuat să declare că este imposibil ca acesta să se localizeze și să se întâmple domnul I.Y. și domnul Z.T. 26. După o audiere din 18 mai 1999, în hotărârea din aceeași zi Curtea de Apel Bourgas a susținut hotărârea instanței de judecată inferioară. A confirmat pe deplin concluziile sale de fapt și a continuat să declare că nu s-a înșelat citind declarațiile dlui Z.T. și L.A. făcute în timpul anchetei preliminare și admițându-le în dovadă. Acești doi martori erau vagabonzi, nu avea loc permanent de locuință și nu puteau fi găsiti pentru a fi citați. În plus, reclamantul a acceptat citirea declarațiilor lor și nu a contestat că a bătut victima și a spus că era vinovat. Curtea a susținut că vina reclamantului a fost stabilită fără îndoială pe baza declarațiilor martorilor, a admiterilor reclamantului și a constatărilor făcute în timpul autopsiei victimei. 27. Reclamantul a apelat la puncte de drept în fața Curții Supreme de Cassare. Avocatul care l-a reprezentat a susținut, printre altele, că a fost condamnat pe baza declarațiilor persoanelor pe care Curtea nu le-a auzit personal și pe care reclamantul nu a putut să le examineze. Instanțele de mai jos nu au făcut nici un efort eficace de a localiza domnul Z.T. și domnul I.Y. și nu există nici o indicație că dl L.A. a decedat într-adevăr. El s-a bazat pe art. 6 § 3 litera (d) din Convenție. 28. Curtea Supremă de cassare a avut o audiere la 17 septembrie 1999. 29. Într-o hotărâre finală din 8 noiembrie 1999 Curtea Supremă de cassare a susținut hotărârea instanței de judecată inferioară, confirmand pe deplin concluziile sale de fapt. În orice caz, s-a stabilit că dl L.A. a murit înaintea procesului. În ceea ce privește citirea declarațiilor domnului Z.T. și I.Y., Curtea a constatat că nu ar fi putut fi chemați la proces pentru că nu au locuri permanente de locuință și nu au fost vacante. Subvențiile trimise la adresa indicată de acestea în cursul anchetei preliminare au fost returnate cu notițele că unul dintre ele nu era cunoscut la adresa respectivă și cealaltă a lăsat această adresă și adresa curentă a acestuia a fost de asemenea necunoscută. În aceste circumstanțe, declarațiile lor au fost citite în mod corespunzător, la care reclamantul a fost de acord. Curtea a remarcat, de asemenea, că concluziile de fapt ale instanțelor mici se referă și la declarațiile reclamantului făcute în cursul anchetei preliminare și la proces. 30. În procesul său, reclamantul a fost acuzat de o infracțiune în temeiul articolului 124 §§ § 1 și 3 din acest Cod, care, ca fiind în vigoare la momentul respectiv, cu condiția ca oricine a provocat în mod neglijent moartea altuia prin infligerea intenționată a unui prejudiciu corporal, în timp ce a fost un infractor periculos, să fie pedepsit cu o perioadă de închisoare de cinci până la cinci ani în cazul leziunilor corporale grave, de trei până la zece ani în cazul leziunilor corporale intermediare și de până la cinci ani în cazul leziunilor corporale luminoase. 31. art. 279 § 1 alin. (4) din Codul respectiv, ca în vigoare la momentul respectiv, cu condiția ca declarația unui martor dat în cadrul anchetei preliminare să poată fi citită în procesul în cazul în care martorul nu a putut fi găsit pentru a fi chemat sau decedat. Curtea Supremă a declarat că declarațiile făcute de un martor în cadrul anchetei preliminare pot fi citite la judecată și admise în dovadă numai dacă instanța constată în mod expres că, după un efort aprofundat de a localiza martorul, este imposibil să-l găsească (ре În conformitate cu art. 279 § 1 alineatul (5) din Codul, ca fiind în vigoare la momentul material, o declarație a martorilor făcută în timpul anchetei preliminare ar putea fi citită și în procesul în cazul în care martorul, în ciuda unei subvenții debite, nu a apărut și părțile au fost de acord cu acest lucru. Aceeași dispoziție, modificată în vigoare la 1 ianuarie 2000 (după procedurile în cauză), a adăugat cerința că instanța trebuie să explice unui acuzat pro se că declarațiile astfel reluate vor fi utilizate pentru atingerea verdictului. 33. art. 95 § 1 din Codul prevede că un martor recalcitrant poate fi amendat și adus pentru interogare prin forță. Prin art. 157 § 2 din Codul, un martor ar putea fi adus prin forță, chiar și fără a fi înainte citat dacă el sau ea nu are un loc permanent de locuință. Autoritatea responsabilă pentru a aduce un martor prin forță a fost Ministerul Afacerilor Interne (art. 157 § 4 din Codul). 34. art. 91 § 1 din Codul prevede că condamnarea nu se poate baza numai pe admiterea acuzatului.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă