ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3155/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta C.L. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Maramureș, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu pârâta și pe calea contenciosului administrativ, să dispună anularea hotărârii nr. 527 din 11 octombrie 2002, emisă de aceasta, cu consecința obligării la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală, prin aceea că ignoră calitatea sa de persoană strămutată, calitate ce a fost dovedită prin actele depuse la dosar. Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 54 din 7 februarie 2005, a admis acțiunea formulată de reclamantă, în sensul anulării hotărârii nr. 527/2002.

Totodată, a dispus obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiată pe perioada 8 februarie 1943 - 6 martie 1945 și ca atare, să-i acorde drepturile cuvenite. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că probele testimoniale existente confirmă nașterea reclamantei în localitatea de refugiu a părinților săi. Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Maramureș, susținând, în esență, că o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată strămutată în aceeași localitate, astfel că reclamanta, neîncadrându-se în nici una din situațiile menționate de lege, nu poate beneficia de prevederile acesteia, hotărârea nr. 527/2002, emisă de Casa Județeană de Pensii Maramureș, fiind emisă cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Recursul este nefondat. Potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice. Dovada încadrării în situațiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarații cu martori. Din analiza actelor aflate la dosarul cauzei rezultă că reclamanta s-a născut la data de 8 februarie 1943, în Turda, localitate în care se refugiaseră părinții acesteia, venind din Cluj.

Având în vedere că finalitatea Legii nr. 189/2000 este tocmai acordarea de reparații, persoanelor care au suferit persecuții din motive etnice, nu se poate susține că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinți, consecințele strămutării, fiind private de folosința locuinței și a bunurilor din localitatea de domiciliu. Instanța de fond reținând că și reclamanta născută în localitatea unde au fost obligați să se refugieze din motive etnice, părinții săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că recursul declarat împotriva acesteia este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Maramureș împotriva sentinței civile nr. 54 din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2005.