ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3465/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

4 martie 2005, Ș.I. a solicitat în temeiul art. 281

1

C. proc. civ.,

îndreptarea erorii materiale strecurate în sentința civilă nr. 320/2002,

pronunțată în dosarul nr. 3938/2001, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată

la care a fost obligat, de la suma de 2.408.400 lei, la suma de 1.382.880 lei,

deoarece aceste cheltuieli au fost greșit calculate.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea civilă fără

număr din 11 martie 2005, a respins cererea, reținând că reclamantul, prin

cererea de recurs, a solicitat casarea sentinței civile nr. 320/2002, și în

privința cheltuielilor de judecată, în sumă de 2.408.400 lei, la care a fost

obligat, iar recursul declarat de reclamant a fost respins prin decizia civilă nr.

2562/2003, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2391/2002.

Împotriva sus-menționatei

încheieri a declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate,

potrivit art. 304

1

C. proc. civ., susținând, în esență, că în mod

greșit, instanța a respins cererea formulată conform art. 281

1

C.

proc. civ., deși cheltuielile de judecată au fost eronat stabilite la suma de

2.408.400 lei, în loc de 1.382.880 lei.

Recursul este nefondat.

Prin sentința civilă nr. 320/2002,

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a respins acțiunea reclamantului, având ca

obiect anularea Ordinului nr. 294/2001, emis de Ministerul Administrației și

Internelor, s-a admis cererea de intervenție formulată de Prefectura județului

Sălaj, iar reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în

sumă de 2.408.400 lei, în favoarea intervenientei.

Recursul reclamantului

împotriva sus-menționatei sentințe, prin care s-a solicitat casarea hotărârii,

și în privința obligării la plata cheltuielilor de judecată, apreciate ca fiind

nejustificate, a fost respins prin decizia civilă nr. 2562/2003, pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. 2391/2002.

Instanța de fond a apreciat

legal că cererea ulterioară de îndreptare a erorii materiale privind reducerea

cheltuielilor de judecată, este neîntemeiată față de soluția respingerii

recursului și menținerii sentinței civile nr. 320/2002, a cărei îndreptare s-a

solicitat, ea fiind cenzurată de Înalta Curte de Casație și Justiție, și

referitor la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată către

intervenientă.

Așa fiind, recursul

reclamantului este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ș.I. împotriva încheierii civile din 11 martie 2005, pronunțată de Curtea de

Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2005.