ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2445/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 171

din 23 iunie 2004, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul C.Șt. la:

- 2 ani și 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută

de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea

art. 37 lit. a) și b) C. pen.;

- 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de dare de mită, prevăzută de art. 7 alin. (2) din

Legea nr. 78/2000, raportat la art. 255 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea și

anume 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 61 C. pen., a

dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă

de 505 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 279/2000 a Judecătoriei Alba Iulia, rest pe care l-a

contopit cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute, în

final, pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 19 din Legea nr.

78/2000, a dispus confiscarea sumei de 50 Euro cu seria V 12109886152,

înregistrată la poziția 4472004 în Registrul de corpuri delicte ale

Tribunalului Hunedoara.

S-a luat act că partea

vătămată nu s-a constituit parte civilă.

Prin aceeași sentință,

inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 600.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

La data de 24 ianuarie 2004,

în public și pe timp de noapte, inculpatul C.Șt. a lovit-o pe partea vătămată A.M.I.,

cu intenția de a o deposeda de bunurile pe care le avea asupra sa.

Partea vătămată a fost

prinsă de piept, lovită și căutată în buzunare de către inculpat care încerca

să-i ia banii și telefonul mobil.

La strigătele de ajutor ale

părții vătămate și la sesizarea numitului D.L. la locul faptei a venit

sergentul C.R. de la o secție de jandarmi Deva, care se afla în apropiere.

Jandarmul l-a tras pe

inculpat de pe partea vătămată care avea urme de lovituri pe față și care

reclama că acesta (inculpatul) a vrut să-i ia portofelul și telefonul mobil.

În timp ce sergentul C.R. nota

datele părților, inculpatul i-a introdus în buzunar o bancnotă de 50 de Euro și

i-a spus concubinei sale, G.C., „mai dă tu bani, că mai avem”.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul C.Șt. pe care a criticat-o pentru nelegalitate

solicitând a se dispune achitarea întrucât nu se face vinovat de comiterea

faptelor imputate, intenția sa nefiind nici de a tâlhări pe partea vătămată și

nici de a mitui pe jandarmul C.R.

Curtea de Apel Alba Iulia,

prin decizia penală nr. 331/ A din 23 septembrie 2004, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul C.Șt. pe care l-a obligat să plătească statului

suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

În motivarea acestei

decizii, instanța de apel a arătat că starea de fapt avută în vedere de

instanța de fond a fost reținută pe baza probelor administrate în cauză și din

care rezultă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat.

Astfel, fapta sa de a

încerca, prin violență și pe timp de noapte, în public, de a deposeda pe partea

vătămată de bunurile pe care le avea asupra sa, activitate întreruptă de

intervenția sergentului C.R., întrunește elementele constitutive ale tentativei

la infracțiunea de tâlhărie, iar fapta de a introduce în buzunarul aceluiași

sergent suma de 50 de Euro pentru a-i câștiga bunăvoința, pe cea a infracțiunii

de dare de mită.

Decizia Curții de apel a

fost atacată cu recurs de către inculpatul C.Șt. pe care a criticat-o pentru

același motiv invocat și la judecata în apel și anume greșita sa condamnare

pentru comiterea celor două fapte, solicitând a se dispune achitarea pe

considerentul că acestea nu există.

Recursul declarat de

inculpatul C.Șt. este nefondat.

Analizând actele și

lucrările de la dosar, se constată că prima instanță a reținut o corectă

situație de fapt, în conformitate cu materialul probator administrat în cauză,

încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat

pedepse just individualizate cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen.,

corect confirmată de către instanța de apel.

Susținerea inculpatului că

nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat este neîntemeiată. Vinovăția

sa rezultă din declarațiile date de partea vătămată la urmărirea penală, a

martorilor C.S.R., D.L. și B.M., precum și procesul verbal de cercetare la fața

locului, care nu au fost combătute de către inculpat prin probe care să

dovedească contrariul respectiv că nu a săvârșit faptele imputate.

Pentru aceste considerente,

având în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu

prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată și

existența altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a

se constata că recursul declarat de inculpatul C.Șt. este nefondat și a fi

respins, ca atare, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.Șt. împotriva deciziei penale nr. 331/ A din

23 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 12 aprilie 2005.