ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9773/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

11 februarie 2003, reclamanții B.P. și B.M., prin mandatar I.C., au chemat în

judecată pe pârâta Primăria municipiului Suceava, prin primar, solicitând că

prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună desființarea dispoziției nr. 2549

din 8 decembrie 2003 emisă de primarul municipiului Suceava și restituirea în

natură a apartamentului nr. 12 situat în Suceava.

În motivarea cererii, reclamanții au

arătat că prin dispoziția atacată s-a respins notificarea formulată pentru

restituirea în natură a imobilului menționat pe considerentul că acesta a fost

înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, oferindu-li-se despăgubiri, propunere

cu care nu sunt de acord, deoarece imobilul a fost preluat abuziv în baza

Decretului nr. 223/1974, iar înstrăinarea către chiriași s-a făcut nelegal,

contractul de vânzare cumpărare fiind lovit de nulitate absolută.

În drept, reclamanții și-au

întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Fiind astfel investit, Tribunalul

Suceava, prin sentința civilă nr. 151 din 2 martie 2004, a respins ca nefondată

cererea.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în speță au fost respectate de către pârâtă dispozițiile

art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001, prin aceea că înstrăinarea

apartamentului în litigiu către fostul chiriaș s-a făcut cu respectarea

dispozițiilor Legii nr. 112/1995 sens în care reclamanților nu li se pot

stabili decât măsuri reparatorii prin echivalent, nefiind posibilă restituirea

în natură.

În ceea ce privește excepția de

lucru judecat invocată de pârâtă, tribunalul a susținut că în esență nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., întrucât acțiunea

soluționată prin sentința civilă nr. 4950/2002 s-a purtat între reclamanții din

prezenta acțiune, pe de o parte și Primăria Suceava cu C.A., în calitate de

pârâți, pe de altă parte, având drept obiect constatarea nulității unui

contract de vânzare cumpărare, pe când prezenta cerere vizează un litigiu

întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, iar în calitate de pârât fiind municipiul

Suceava, astfel încât nu este îndeplinită cerința triplei identități de obiect,

cauză și părți.

Soluția primei instanțe a fost

confirmată de Curtea de Apel Suceava care, prin decizia civilă nr. 2152 din 6

iulie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

au declarat recurs reclamanții care susțin că în mod greșit pârâta a înstrăinat

apartamentul în litigiu în temeiul Legii nr. 112/1995, atâta timp cât la data

încheierii vânzării cumpărării Statul Român nu a fost intabulat în cartea

funciară cu acest imobil, fiind deci, de rea-credință, sens în care

cumpărătorul C.A. nu poate fi considerat titularul dreptului de proprietate al

apartamentului ci doar unul aparent, așa încât în mod greșit instanța de apel a

confirmat soluția primei instanțe sub acest aspect.

Recursul este nefondat.

Într-adevăr, conform Legii nr. 10/2001,

foștii proprietari persoane fizice sau, după caz, moștenitorii acestora, ai

imobilului cu destinația de locuințe, trecute ca atare în proprietatea Statului

sau altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, și care se aflau în

proprietatea Statului sau altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989,

beneficiază de măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.

Dacă imobilul a fost însă vândut

fostului chiriaș, până la intrarea în vigoare a Legii nr. 10/201 (14 februarie

2000), cum este și cazul în speță, persoanele îndreptățite au dreptul la măsuri

reparatorii prin echivalent pentru valoarea corespunzătoare a intabulării, așa

cum prevăd dispozițiile art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/ 2001 și cum în mod

just au reținut și cele două instanțe.

Faptul că Statul Român nu a fost

intabulat cu acest imobil în cartea funciară motiv pentru care imobilul nu ar

fi putut fi înstrăinat, este nerelevantă, în condițiile în care, prin sentința

civilă nr. 4950 din 15 noiembrie 2002 a Judecătoriei Suceava s-a respins ca

nefondată acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare

încheiat între Primăria Suceava și Câmpanu Andrei în temeiul Legii nr. 112/1995.

Drept urmare, în raport de

considerentele expuse, recursul declarat în cauză se privește ca nefondat și

urmează a fi respins în consecință în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

reclamanții B.P. și B.M. împotriva deciziei nr. 2152 din 6 iulie 2004 a Curții

de Apel Suceava, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi

25 noiembrie

2005.