ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1812/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 655 din 14 februarie 2003, reclamantul I.I. astfel cum a fost modificată și precizată a chemat în judecată pe pârâta Ș.E. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să-i respecte dreptul de proprietate și posesie pe suprafața de 500 mp teren arabil ce face parte din totalul suprafeței de 2992 mp situat în punctul „Deleanca-Sadina”, tarla 116, parcela 115 situată pe raza municipiului Drăgășani și să-i plătească suma de 2.000.000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului pe perioada ultimilor 3 ani. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 2992 mp pentru care i-au fost eliberate acte de punere în posesie și mai apoi i s-a eliberat titlul de proprietate nr. 2499/50723 din 18 octombrie 2002 pentru suprafața totală de 1,4635 ha din care face parte și suprafața revendicată.

A mai arătat că pârâta deține teren în partea de sud a celui deținut de reclamant și a ocupat abuziv porțiunea de 500 mp încă din anul 1991. La data de 6 mai 2003, intervenientul I.F. a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului prin care înțelege să sprijine apărarea și pretențiile formulate de reclamant, în sensul că solicită admiterea acțiunii formulată și precizată de reclamant. Judecătoria Drăgășani, prin sentința civilă nr. 2350 din 7 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea precizată de reclamant și cererea de intervenție în interesul acestuia, formulată de I.F. și a obligat pe pârâtă să respecte reclamantului dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 123 mp teren identificat prin schița nr. 3 la raportul de expertiză, care face parte integrantă din prezenta sentință.

Pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantului suma de 500.000 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului ocupat pe ultimii 3 ani cum și suma de 3.545.000 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate, că reclamantului, alături de tatăl său I.D. decedat la 9 iunie 1978 le-a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,4635 ha din care face parte și suprafața de 2992 mp situată în pct. „Deleanca-Sadina” pe raza municipiului Drăgășani, tarla 116, parcela 115, care în partea de sud se învecinează cu pârâta. Aceasta ocupă fără drept din terenul reclamantului suprafața de 123 mp, așa cum s-a dovedit cu raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză și declarația martorei P.E.

Pârâta nu posedă titlu de proprietate asupra terenului ce se învecinează cu cel al reclamantului, ci, împreună cu alți moștenitori ai autorului Ș.G.I. are doar procesul-verbal de punere în posesie nr. 19984 din 28 decembrie 2001. Reclamantul nu se află în indiviziune asupra terenului nerevendicat, întrucât fratele său intervenientul I.F., nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile provenite de la bunicul lor I.S.G. Împotriva sentinței civile menționată a declarat apel pârâta Ș.E. susținând că este nelegală și netemeinică. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, prin decizia nr. 87/A din 21 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta Ș.E. Instanța a reținut, că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate și a fost pus în posesie pentru suprafața de 2992 mp, sentința fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 480 și art. 988 C. civ.

În contra deciziei menționate, a declarat recurs pârâta Ș.E. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea celor două sentințe, rejudecarea cauzei pe fond, și respingerea actului reclamantului. Pârâta a arătat că ocupa terenul proprietatea sa, diferența de teren se găsește la vărul intimatului I.T., terenul fiind delimitat prin procesul verbal din 27 iunie 1994 încheiat de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991. Expertul nu a măsurat terenul și nu a ținut seama de înscrisurile depuse. A mai precizat că terenul este proprietatea indiviză a celor doi moștenitori I.I. și I.F., ultimul fiind renunțător la moștenirea tatălui lor și nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.

Recursul este nefondat. Susținerea pârâtei că reclamantul se află în indiviziune cu intervenientul asupra terenului revendicat este neîntemeiată. Titlul de proprietate nr. 2499/50723 din 18 octombrie 2002 emis de Comisia județului Vâlcea a fost emis pe numele reclamantului și a tatălui său în calitate de moștenitori ai lui I.S.G. bunicul patern al reclamantului, iar din suprafața de 1 ha și 4.635 mp face parte și suprafața de 2992 mp situată la pct. „Deleanca-Sadina”, care în parte de sud se învecinează cu pârâta. Fratele reclamantului I.F .a arătat că nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate. Faptul că în titlu au fost trecuți și tatăl reclamantului și al intervenientului nu schimbă situație de fapt și de drept, tatăl fiind decedat din 1978, singurul care a cerut reconstituirea dreptului de proprietar a fost reclamantul.

Nici cel de al doilea motiv de recurs nu este fondat, având în vedere că deoarece actele de proprietate ale părților au fost aplicate pe teren de către expertul tehnic, care a concluzionat că pârâta ocupă din terenul reclamantului suprafața de 123 mp Concluziile expertului se coroborează cu declarațiile martorilor, cu decizia civilă nr. 1232/2002 a Tribunalului Vâlcea, reținându-se că reclamantul stăpânește în punctul „Deleanca-Sadina”, numai 2.625,63 mp având un minus de 370,35 mp, iar o parte din acest teren îl stăpânește Ș.E. Pârâta nu a cerut o contraexpertiză și nu a făcut obiecțiuni la expertiză. Corect instanța de fond și de apel au luat în considerare atât expertiza efectuată cât și procesul-verbal din 27 iunie 1994 întocmit de comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 Drăgășani, invocat de pârâtă.

Acesta fiind un proces verbal de delimitare a terenului de 3152 mp ce făcea obiectul litigiului dintre pârâta Ș.E. și I.T., astfel că, bine a fost aplicat pe teren de către expert, procesul verbal de punere în posesie din 28 decembrie 2001 pentru suprafața de 2933 mp, acesta fiind corect luat în considerare de instanța de fond. Hotărârile fiind date cu respectarea legii, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta Ș.E. împotriva deciziei nr. 87/A din 21 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.