ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1812/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. 655

din 14 februarie 2003, reclamantul I.I. astfel cum a fost modificată și

precizată a chemat în judecată pe pârâta Ș.E. pentru ca prin hotărârea ce se va

pronunța să-i respecte dreptul de proprietate și posesie pe suprafața de 500 mp

teren arabil ce face parte din totalul suprafeței de 2992 mp situat în punctul

„Deleanca-Sadina”, tarla 116, parcela 115 situată pe raza municipiului

Drăgășani și să-i plătească suma de 2.000.000 lei reprezentând contravaloarea

lipsei de folosință a terenului pe perioada ultimilor 3 ani.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 2992 mp pentru care i-au

fost eliberate acte de punere în posesie și mai apoi i s-a eliberat titlul de

proprietate nr. 2499/50723 din 18 octombrie 2002 pentru suprafața totală de

1,4635 ha din care face parte și suprafața revendicată.

A mai arătat că pârâta deține teren

în partea de sud a celui deținut de reclamant și a ocupat abuziv porțiunea de

500 mp încă din anul 1991.

La data de 6 mai 2003,

intervenientul I.F. a formulat cerere de intervenție în interesul reclamantului

prin care înțelege să sprijine apărarea și pretențiile formulate de reclamant,

în sensul că solicită admiterea acțiunii formulată și precizată de reclamant.

Judecătoria Drăgășani, prin sentința

civilă nr. 2350 din 7 octombrie 2003 a admis în parte acțiunea precizată de

reclamant și cererea de intervenție în interesul acestuia, formulată de I.F. și

a obligat pe pârâtă să respecte reclamantului dreptul de proprietate asupra

terenului în suprafață de 123 mp teren identificat prin schița nr. 3 la

raportul de expertiză, care face parte integrantă din prezenta sentință.

Pârâta a fost obligată să-i

plătească reclamantului suma de 500.000 lei reprezentând lipsa de folosință a

terenului ocupat pe ultimii 3 ani cum și suma de 3.545.000 lei cheltuieli de

judecată.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, pe baza probelor administrate, că reclamantului,

alături de tatăl său I.D. decedat la 9 iunie 1978 le-a fost reconstituit

dreptul de proprietate pentru suprafața de 1,4635 ha din care face parte și

suprafața de 2992 mp situată în pct. „Deleanca-Sadina” pe raza municipiului

Drăgășani, tarla 116, parcela 115, care în partea de sud se învecinează cu

pârâta. Aceasta ocupă fără drept din terenul reclamantului suprafața de 123 mp,

așa cum s-a dovedit cu raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză și

declarația martorei P.E.

Pârâta nu posedă titlu de

proprietate asupra terenului ce se învecinează cu cel al reclamantului, ci,

împreună cu alți moștenitori ai autorului Ș.G.I. are doar procesul-verbal de

punere în posesie nr. 19984 din 28 decembrie 2001.

Reclamantul nu se află în

indiviziune asupra terenului nerevendicat, întrucât fratele său intervenientul I.F.,

nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile

provenite de la bunicul lor I.S.G.

Împotriva sentinței civile

menționată a declarat apel pârâta Ș.E. susținând că este nelegală și

netemeinică.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, prin decizia nr. 87/A din 21 ianuarie 2003 a respins ca nefondat apelul

formulat de pârâta Ș.E.

Instanța a reținut, că reclamantului

i s-a reconstituit dreptul de proprietate și a fost pus în posesie pentru

suprafața de 2992 mp, sentința fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 480

și art. 988 C. civ.

În contra deciziei menționate, a

declarat recurs pârâta Ș.E. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea

celor două sentințe, rejudecarea cauzei pe fond, și respingerea actului

reclamantului.

Pârâta a arătat că ocupa terenul

proprietatea sa, diferența de teren se găsește la vărul intimatului I.T.,

terenul fiind delimitat prin procesul verbal din 27 iunie 1994 încheiat de

Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991. Expertul nu a măsurat terenul și nu a

ținut seama de înscrisurile depuse.

A mai precizat că terenul este

proprietatea indiviză a celor doi moștenitori I.I. și I.F., ultimul fiind

renunțător la moștenirea tatălui lor și nu a formulat cerere de reconstituire a

dreptului de proprietate.

Recursul este nefondat.

Susținerea pârâtei că reclamantul se

află în indiviziune cu intervenientul asupra terenului revendicat este

neîntemeiată.

Titlul de proprietate nr. 2499/50723

din 18 octombrie 2002 emis de Comisia județului Vâlcea a fost emis pe numele

reclamantului și a tatălui său în calitate de moștenitori ai lui I.S.G. bunicul

patern al reclamantului, iar din suprafața de 1 ha și 4.635 mp face parte și

suprafața de 2992 mp situată la pct. „Deleanca-Sadina”, care în parte de sud se

învecinează cu pârâta.

Fratele reclamantului I.F .a arătat

că nu a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Faptul că în titlu au fost trecuți

și tatăl reclamantului și al intervenientului nu schimbă situație de fapt și de

drept, tatăl fiind decedat din 1978, singurul care a cerut reconstituirea

dreptului de proprietar a fost reclamantul.

Nici cel de al doilea motiv de

recurs nu este fondat, având în vedere că deoarece actele de proprietate ale

părților au fost aplicate pe teren de către expertul tehnic, care a concluzionat

că pârâta ocupă din terenul reclamantului suprafața de 123 mp Concluziile

expertului se coroborează cu declarațiile martorilor, cu decizia civilă nr. 1232/2002

a Tribunalului Vâlcea, reținându-se că reclamantul stăpânește în punctul

„Deleanca-Sadina”, numai 2.625,63 mp având un minus de 370,35 mp, iar o parte

din acest teren îl stăpânește Ș.E.

Pârâta nu a cerut o contraexpertiză

și nu a făcut obiecțiuni la expertiză.

Corect instanța de fond și de apel

au luat în considerare atât expertiza efectuată cât și procesul-verbal din 27

iunie 1994 întocmit de comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 Drăgășani,

invocat de pârâtă. Acesta fiind un proces verbal de delimitare a terenului de

3152 mp ce făcea obiectul litigiului dintre pârâta Ș.E. și I.T., astfel că,

bine a fost aplicat pe teren de către expert, procesul verbal de punere în

posesie din 28 decembrie 2001 pentru suprafața de 2933 mp, acesta fiind corect

luat în considerare de instanța de fond.

Hotărârile fiind date cu respectarea

legii, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat recursul

declarat de pârâta Ș.E. împotriva deciziei nr. 87/A din 21 ianuarie 2003 a

Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.