ÎCCJ, Decizia nr. 260/2005

Asupra cererii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 13 din 13 ianuarie 2003, pronunțată în dosarul nr. 81/2002, al Curții Supreme de Justiție, în complet din 9 judecători, a fost admis recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, casându-se decizia nr. 3092 din 19 iunie 2001, a Curții Supreme de Justiție, secția civilă, s-au respins recursurile declarate de pârâții SC E.O. SRL București și F.A. împotriva deciziei nr. 41/A din 4 aprilie 2000, a Curții de Apel Pitești, secția civilă, dispunându-se menținerea acestei din urmă decizii. Împotriva deciziei menționate, pârâta SC E.O. SRL București a formulat cerere de revizuire.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet format din 9 judecători, prin decizia nr. 314 din 15 noiembrie 2004, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a deciziei nr. 13 din 13 ianuarie 2003, a Curții Supreme de Justiție, în complet format din 9 judecători, formulată de pârâta SC E.O. SRL București. SC E.O. SRL București, prin cererea înregistrată la data de 6 decembrie 2004, a solicitat să se constate nulitatea absolută a minutei deciziei nr. 314 din 15 noiembrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet format din 9 judecători. Ulterior, la termenul din 10 octombrie 2005, reprezentantul SC E.O. SRL București a precizat în fața instanței, că înțelege să ceară constatarea nulității absolute a deciziei nr. 314 din 15 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în complet format din 9 judecători, iar nu doar a minutei acestei decizii.

În sprijinul cererii formulate, s-a susținut că, în raport cu dispozițiile art. 105 C. proc. civ., decizia menționată este nulă, deoarece a fost adoptată de un complet din care a făcut parte un judecător incompatibil, ce participase anterior la pronunțarea, în aceeași cauză, a deciziei nr. 13 din 13 ianuarie 2003, a completului de 9 judecători. În concluzie, s-a cerut să se dispună rejudecarea cererii de revizuire, cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă și ale art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, referitoare la asigurarea drepturilor părților, la un proces echitabil. Cererea nu este admisibilă.

În adevăr, potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară (art. 22, anterior republicării din 13 septembrie 2005), „Completul de 9 judecători soluționează recursurile și cererile, în cauzele judecate în primă instanță de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție”, iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol „judecă și alte cauze date în competența sa prin lege, precum și ca instanță disciplinară”. Or, din moment ce prin nici o altă dispoziție a legii nu este dată în competența completului de 9 judecători al instanței supreme, judecarea unei cereri principale, având ca obiect numai anularea actelor procedurale la care se referă art. 105 C. proc.

civ., se impune să se constate că această cerere este inadmisibilă. De altfel, cererea nu este admisibilă, nici în raport cu natura cauzei în care s-a pronunțat decizia a cărei nulitate se solicită a fi constatată. Sub acest aspect, este de observat că dispozițiile referitoare la incompatibilitate, prevăzute în art. 24 alin. (1) C. proc. civ., au caracter imperativ și sunt de strictă interpretare, astfel că nu pot fi invocate decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege. Cum, între aceste cazuri, textul de lege menționat nu conține vreo referire și la revizuire, concluzia ce se impune, este aceea că, într-o atare cale de atac extraordinară, care este de retractare, iar nu de reformare, nu-și poate avea loc aplicarea principiului incompatibilității, pe motiv că judecătorul s-a pronunțat prin hotărârea a cărei desființare se cere pe calea revizuirii.

În consecință, pentru considerentele enunțate, urmează a se respinge, ca inadmisibilă, cererea formulată de SC E.O. SRL București, astfel cum a fost precizată în fața instanței, prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 314 din 15 noiembrie 2005, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în complet format din 9 judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea precizată, a SC E.O. SRL București, de a se constata nulitatea absolută a deciziei nr. 314 din 15 noiembrie 2004, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, completul de 9 judecători. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2005.