ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1820/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin acțiunea înaintată la 30 iulie 2003 la Judecătoria Târgu-Mureș,

reclamantul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a chemat în judecată pe

pârâții D.G.F.P. Mureș și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea

în solidar a pârâților să plătească reclamantului suma reprezentând indicele de

inflație calculat pentru drepturile salariale brute acordate prin sentința

civilă nr. 50 din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului Mureș pentru perioadele 1 mai

2000–31 octombrie 2000 și 1 august 2002–31 decembrie 2002. De asemenea, se mai

solicită obligarea pârâților să achite suma reprezentând diferența de inflație

pe perioada 1 ianuarie 2003–1 iunie 2003 pentru sumele achitate de Parchetul de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, procurorilor și personalului auxiliar,

angajați ai Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighișoara pe intervalul 1

ianuarie 2002–31 iulie 2002.

În susținerea acțiunii, reclamantul

a arătat că prin hotărârea judecătorească sus indicată, pârâții au fost

obligați în solidar să achite drepturile salariale cuvenite reclamanților, pe

cele două perioade de referință sub sancțiunile civile și penale prevăzute de

Legea nr. 168/1999 că, fondurile necesare acoperirii acestor drepturi salariale

trebuie asigurate de către pârâți, această obligație derivând din prevederile

art. 41 ale Constituției, coroborat cu art. 51 din Legea nr. 743/2001 și art.

40 din Legea nr. 631/2002, precum și din noile dispoziții prevăzute de H.G. nr.

267/2003.

Prin sentința civilă nr. 4621 din 29

septembrie 2003 a Judecătoriei Târgu-Mureș au fost respinse excepțiile de

inadmisibilitate și lipsei calității procesuale active a reclamantului și a

fost admisă ca fondată acțiunea civilă introductivă de instanță, conform

solicitării.

Împotriva sentinței civile

menționate, D.G.F.P. Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor

Publice a declarat apel, solicitând schimbarea în tot a hotărârii în sensul

respingerii ca nefondate a acțiunii civile promovate de reclamant.

Prin decizia civilă nr. 71/A din 10

februarie 2004, Curtea de Apel Târgu-Mureș a respins ca nefondat apelul

D.G.F.P. Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice,

reținând că în baza hotărârii nr. 50/2003 a Tribunalului Mureș care constituie

titlu executoriu sumele stabilite cu titlu de diferențe se achită din bugetul

de stat, cu destinația de cheltuieli provenite din despăgubiri și sunt datorate

de Ministerul Finanțelor Publice în nume propriu în calitate de garant, sau în

reprezentarea intereselor statului.

Împotriva deciziei menționate,

D.G.F.P. Mureș în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice au

declarat recurs, solicitând schimbarea în tot a hotărârii, în sensul

respingerii ca nefondată a acțiunii civile promovată de reclamant.

Recurenta pârâtă a susținut că

reclamanta nu și-a precizat cuantumul pretențiilor și nu a indicat temeiul

juridic al acțiunii, nu și-a dovedit calitatea procesuală activă, nu a făcut

dovada certă că ar fi înregistrat vreo cerere de executare silită împotriva

Parchetului de pe lângă Tribunalul Târgu-Mureș, debitorul principal al

creditorilor reclamanți. A mai susținut că Parchetul de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, în luna iulie 2003 a făcut o plată parțială benevolă privind

drepturile salariale ale procurorilor și personalului de specialitate, pe cele

două perioade de referință.

Recursul este fondat urmând a fi

admis pentru considerentele care se vor arăta.

Prin acțiunea formulată, Parchetul

de pe lângă Tribunalul Mureș a solicitat obligarea în solidar a D.G.F.P. Mureș

și Ministerului Finanțelor Publice la plata unor drepturi salariale brute, sumă

stabilită prin sentința civilă nr. 50 din 27 ianuarie 2003 a Tribunalului

Mureș.

Prin punerea în executare a acestei

hotărâri s-ar crea o pagubă iminentă bugetului de stat, întrucât Ministerul

Finanțelor Publice și D.G.F.P. Mureș nu au obligația de a plăti drepturi

salariale pentru personalul angajat în cadrul altor autorități sau instituții

publice, decât cele din aparatul propriu.

Potrivit art. 278 C. proc. civ. raportat

la dispozițiile Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă,

asemenea cereri pot fi formulate de către salariați și numai împotriva unității

angajatoare.

De altfel, Parchetului de pe lângă

Tribunalul Mureș nu a făcut dovada că ar fi înregistrat vreo cerere de

executare silită împotriva sa prin care, creditorii-reclamanți să fi solicitat

ca plata efectivă a sumelor cuprinse în hotărârea judecătorească să fie făcută

de acesta.

În ceea ce privește celălalt petit

al cererii, se constată că, nu are temei juridic întrucât sumele plătite de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt legal datorate

către creditorii-reclamanți, fiind special alocate de la bugetul de stat, în

acest scop, și ar constitui o plată dublă, ceea ce ar fi nelegal.

Așa fiind, urmează a se admite

recursul declarat împotriva deciziei atacate, care va fi modificată, în sensul

că, se va admite apelul declarat și pe fond se va respinge acțiunea ca

nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

D.G.F.P.

Mureș în nume propriu și Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.

71/A din 10 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, pe care o modifică, în

sensul că, admite apelul declarat de D.G.F.P. Mureș în nume propriu și pentru

Ministerul Finanțelor Publice și pe fond respinge acțiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 martie 2005.