ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4047/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 47 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul C.G., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c) și art. 76 lit. b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat o bâtă din lemn de salcâm aflată la camera de corpuri delicte a instanței. A obligat inculpatul să achite C.A.S. Iași, suma de 51.374.201 lei actualizată, la data executării, iar Serviciului de Ambulanță Vaslui, 3.866.000 lei, despăgubiri civile.

S-a luat act că partea vătămată Ț.D. nu are pretenții civile de la inculpat. A obligat inculpatul la 3.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 600.000 lei reprezintă onorar avocat din oficiu. Hotărând, în sensul celor de mai sus, instanța a reținut următoarele: Inculpatul C.G. locuiește în satul Deleni, județul Vaslui, este agricultor, trăiește în concubinaj și are un copil minor. Sora de pe mamă a acestuia, pe nume C.D., în prezent decedată, a trăit în concubinaj cu numitul Ț.I. mai multe luni, iar acesta este fiul părții vătămate Ț.D. Cei doi au locuit într-un imobil aparținând părinților decedatei C.D., ce se învecinează cu cel al părții vătămate Ț.D. În ziua de 18 decembrie 2003, inculpatul s-a deplasat la locuința mamei sale C.M., sub influența băuturilor alcoolice, iar când s-a întâlnit cu fiul părții vătămate, a avut cu acesta o scurtă altercație, ocazie cu care s-au lovit reciproc, iar în urma intervenției lui C.D.

și C.M. a fost aplanat conflictul iar inculpatul a plecat acasă, în apropiere. Cearta și aspectele ei de violență au avut ca origine comportamentul inadecvat al inculpatului față de copii numitei C.D., proveniți dintr-o relație anterioară cu un alt bărbat, altul decât Ț.I. În ziua de 19 decembrie 2003, numitul Ț.I. și concubina sa C.D. au mers împreună la domiciliul părții vătămate Ț.D. și al concubinei acestuia V.D. pentru rezolvarea unor probleme de familie, iar în jurul orelor 16,00, numita C.D. l-a trimis acasă pe concubin, să vadă ce fac cei patru copii minori lăsați nesupravegheați, precum și pentru a-i aduce un pachet cu țigări. Nu după mult timp a revenit Ț.I., care i-a spus concubinei că la domiciliul lor se află inculpatul, sub influența băuturilor alcoolice, iar când a auzit acest lucru, C.D.

a plecat imediat acasă, să discute cu acesta. În timp ce inculpatul și C.D. discutau în casă, în legătură cu conflictul pe care l-a avut în ziua de 18 decembrie 2003 cu Ț.I., la scurt timp a apărut și partea vătămată, care a început să se certe pentru aceleași motive legate de cele întâmplate cu o zi înainte. La scurt timp, între cei doi a izbucnit o altercație, împrejurări în care inculpatul a lovit pe partea vătămată, cu pumnul în zona feței, moment în care a apărut fiul acestuia, Ț.I., iar în încăierarea ce a avut loc, l-a lovit în același mod și pe inculpat. La un moment dat inculpatul a ieșit afară, în curte, și s-a dus în spatele casei mamei sale, iar partea vătămată și fiul acesteia s-au deplasat spre poartă, ieșind pe ulița sătească, timp în care, pe moment, numita C.D.

a rămas în casă să liniștească copiii. Inculpatul a revenit înarmat cu un par, iar după ce l-a lovit în mod superficial pe Ț.I. în zona capului, s-a îndreptat spre partea vătămată și i-a aplicat 2-3 lovituri cu parul în cap, după ce, în prealabil, i-a aplicat două lovituri cu pumnii în zona feței, acesta căzând inițial în genunchi. În acel moment a intervenit, pentru aplanarea conflictului, și numita C.D., care a mai observat că inculpatul îl mai lovea pe vătămat cu picioarele peste cap, în timp ce era căzut la pământ. Văzând acest lucru, inculpatul a încetat agresiunea și a fugit printr-o grădină a unui vecin, spre casă, aruncând parul cu care a lovit în curtea lui C.M. Acesta a fost găsit de organele de cercetare penală și ridicat pentru efectuarea de cercetări, în cauză.

Văzând că partea vătămată se află în stare de șoc și prezintă multiple leziune în zona capului, numiții Ț.I. și C.D. au transportat-o pe aceasta la locuința sa, situată în imediata vecinătate însă, în noaptea de 19 decembrie 2003, starea sănătății acesteia s-a agravat, astfel că a fost transportată, mai întâi, la Spitalul Județean Vaslui și, imediat, în regim de urgență, la Spitalul Clinic nr. 3 Iași, unde i s-a intervenit chirurgical. După 21 zile de spitalizare, partea vătămată a fost externată, iar pentru individualizarea leziunilor traumatice suferite de aceasta, a fost dispusă în cursul cercetărilor, efectuarea unei constatări medico-legale de către S.M.l. – Vaslui, precum și un supliment la aceasta, rezultând, din concluziile raportului de specialitate, că Ț.D.

a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii cranio-cerebrale temporo – parietale stângi, cu fracturi de înfundare temporo-parietal stânga, a hematomului subdural acut fronto-temporo-parietal stânga, a hematomului subdural acut fronto – temporo - parietal dreapta, a contuziei cerebrale difuze emisferică dreapta, cu mică zonă de dilacerare temporal posterior, a otoragiei stângi și echimoze bipalpebrale O.S. Pentru hematomul subdural fronto-temporo-parietal dreapta a fost necesară intervenția operatorie, craniectomie, evacuarea hematomului, iar pentru plaga cranio-cerebrală temporală stângă a fost necesară rezecția posterioară a focarului de fractură. Leziunile s-au putut produce prin loviri cu și de corpuri dure, pot data din 19 decembrie 2003 și au necesitat pentru vindecare 70-80 zile îngrijiri medicale, iar în conformitate cu criteriologia medico-legală de apreciere, acestea au pus în primejdie viața părții vătămate.

Urmare traumatismului, partea vătămată Ț.D. rămâne cu infirmitate fizică permanentă. În declarația dată la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut că a lovit partea vătămată cu parul în cap ca o reacție la agresiunea acesteia și a fiului ei, martorul Ț.I. Varianta prezentată la cercetarea judecătorească nu are suport probatoriu și urmează a fi înlăturată. Din declarațiile martorilor V.D. și Ț.I. rezultă că, după consumarea primei faze a conflictului în casă, inculpatul a mers în spatele casei, s-a înarmat cu o bâtă și a venit în drum, unde erau prezenți partea vătămată și fiul acesteia, Ț.I. L-a lovit întâi cu bâta pe acesta din urmă, după care a lovit partea vătămată de mai multe ori cu bâta și când aceasta a căzut, a lovit-o și cu picioarele.

Fapta inculpatului, care în loc public a aplicat mai multe lovituri cu un par în zona capului, cauzându-i părții vătămate leziuni care i-au pus în primejdie viața, realizează conținutul infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. Pentru infracțiunea comisă, inculpatului i se va aplica o pedeapsă la individualizarea căreia în cadrul general prevăzut de art. 52 și art. 72 C. pen., vor fi avute în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, datele privind persoana inculpatului, atitudinea acestuia în timpul procesului. Având în vedere acest din urmă criteriu, instanța apreciază că în favoarea inculpatului poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă.

Pe durata executării pedepsei îi vor fi interzise drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 118 lit. b) C. pen., se va confisca de la inculpat bâta folosită pentru comiterea faptei. Conform art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor ocazionate de transportul cu autosanitara și spitalizarea părții vătămate. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul C.G., care oral prin apărător a susținut nelegalitatea hotărârii constând în aceea că încadrarea juridică este aceea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 C. pen. și că fapta a fost comisă pe fondul unor provocări, situație în care solicită reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 160 din 19 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.G. împotriva sentinței penale nr. 47 din 9 februarie 2005 a Tribunalului Vaslui. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel. Așa fiind, se solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 182 C. pen. și cu reținerea scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. Cu totul în subsidiar, s-a cerut reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Verificându-se probatoriul cauzei în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că acesta a fost evaluat corect iar încadrarea juridică este cea legală.

Încadrarea juridică dată faptei, de către ambele instanțe, este cea legală, atâta vreme cât, s-au avut în vedere că, prin intensitatea loviturilor aplicate, cu un par, instrument apt de a ucide a fost atinsă o zonă vitală, capul. Apoi se mai constată că numai datorită, intervenției chirurgicale de urgență, nu a intervenit decesul victimei. În aceste condiții, pentru vindecare, partea vătămată, a avut nevoie de 70-80 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile produse i-au pus viața în primejdie, iar ca urmare a traumatismului cranian suferit, partea vătămată, a rămas și cu infirmitate fizică permanentă, împrejurări care de asemenea justifică încadrarea juridică dată, de cele două instanțe.

Succesiunea activităților infracționale desfășurate de inculpat și victimă nedovedind existența provocării făptuitorului, de către partea vătămată, pe deplin justificat și legal, această apărare a recurentului, nu a putut fi reținută și nici nu poate fi primită, ca fondată, de către instanța de recurs. Ca atare, pedeapsa de 5 ani închisoare, stabilită și ca urmare a recunoașterii de circumstanțe atenuante personale, nu este excesivă, precum susține inculpatul recurent. Pentru toate aceste considerente, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 160 din 19 aprilie 2005 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2005.