AFFAIRE SA DANGEVILLE CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2006)32 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 16 aprilie 2002 (definită la 16 iulie 2002) în cauza SA Dangeville împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2006 în cadrul celei de-a 696-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Acțiunea"), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 16 aprilie 2002 în cauza SA Dangeville și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenție Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (n 36677/97) îndreptată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 6 martie 1997 în temeiul fostului articol 25 din convenție, de către o societate anonimă franceză SA Dangeville, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din protocol 11, a declarat admisibilă cauza privind o încălcare discriminatorie a dreptului societății reclamante la respectarea bunurilor sale din cauza lipsei transpunerii în dreptul intern a unei directive comunitare în materie de T.V.A.

între 1 ianuarie și 30 iunie 1978, având în vedere că, în Hotărârea sa din 16 aprilie 2002, Curtea, în unanimitate a spus că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul n - a spus că nu a avut loc nici o rejudecare în temeiul articolului 14 din Convenția combinată cu art. 1 din Protocolul n - a declarat că constatarea încălcării constituie în sine o satisfacție echitabilă suficientă în ceea ce privește prejudiciul moral a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 21 734,49 EUR pentru prejudicii materiale (suma corespunzătoare valorii TVA plătite în mod necuvenit), 21 190,41 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că aceste sume ar fi majorate cu 4,26% l de la data expirării termenului respectiv și până la data restantă ; a respins pretențiile părții reclamante în materie de satisfacție echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție, care au invitat guvernul statului pârât la informare cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 16 aprilie 2002, având în vedere obligația pe care Franța o are de a se conforma conform art. 46 alin. (1) din Convenție, având în vedere faptul că, în momentul examinării acestei cauze de către Comitetul de Miniștri,

guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost publicată pe site-ul oficial al Curții și a fost transmisă autorităților în cauză. În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 16 aprilie 2002, declarând că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Franței, guvernul francez și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2006)32 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 16 avril 2002 (définitif le 16 juillet 2002) dans l’affaire SA Dangeville contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 21 juin 2006, lors de la 966e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 16 avril 2002 dans l’affaire SA Dangeville et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n o 36677/97) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 6 mars 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par une société anonyme française SA Dangeville, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n o 11, a déclaré recevable le grief concernant une atteinte discriminatoire au droit de la société requérante au respect de ses biens en raison de l’absence de transposition en droit interne d’une directive communautaire en matière de T.V.A.

entre le 1er janvier et le 30 juin 1978 ; Considérant que dans son arrêt du 16 avril 2002 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n o 1 ; - a dit qu’il n’y avait pas eu lieu d’examiner le grief tiré de l’article 14 de la Convention combiné avec l’article 1 du Protocole n o 1 ; - a dit que le constat de violation constituait en soi une satisfaction équitable suffisante au titre du préjudice moral ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 21 734,49 euros pour préjudice matériel (somme correspondant au montant de la TVA indûment versé), 21 190,41 euros au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 16 avril 2002, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ;

Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été publié dans sur le site Internet officiel « Legifrance » et transmis aux autorités concernées ; S’étant assuré que le 11 octobre 2002, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 16 avril 2002, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.