AFFAIRE SA CABINET DIOT ET SA GRAS SAVOYE CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2006)31 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iulie 2003 (definită la 22 octombrie 2003) în cauza SA Cabinet Diot și SA Gras Savoye împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2006, cu ocazia celei de-a 696-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "convenția"), Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 22 iulie 2003 în cauza SA Cabinet Diot SA Gras Savoye și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din Convenția care reamintește că la originea acestei cauze se găsesc două cereri (n 49217/99 și 49218/99) împotriva Franței, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 7 și 11 mai 1999 în temeiul articolului 34 din convenție, de două societăți comerciale pe acțiuni franceze, SA Cabinet Diot și SA Gras Savoye, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea privind o încălcare a dreptului societăților solicitante la respectarea bunurilor lor din cauza lipsei transpunerii în dreptul intern a unei directive comunitare în materie de T.V.A.

între 1 ianuarie și 30 iunie 1978 Având în vedere că, în hotărârea sa din 22 iulie 2003, Curtea, în unanimitate, a declarat că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 a spus că guvernul statului pârât trebuie să plătească, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 102 807,50 EUR societății anonime Cabinet Diot și 275 EUR 991,51 EUR societății anonime Gras Savoye pentru prejudicii materiale, sume corespunzătoare valorii TVA plătite în mod necuvenit de reclamantă, precum și 15 244,90 EUR fiecăreia dintre societățile solicitante pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, iar aceste sume ar trebui să crească la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată; a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus, având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție Întrucât a invitat guvernul statului pârât la data de 22 iulie 2003, să informeze cu privire la măsurile luate ca urmare a hotărârii din 22 iulie 2003, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din convenție Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri,

guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost publicată pe site-ul internet oficial În cazul în care, în urma unei decizii a Curții a Uniunii Europene de Justiție a Uniunii Europene, Curtea a Uniunii Europene nu a adoptat o decizie în termen de trei luni de la notificarea acesteia către Parlamentul European sau către Consiliu, aceasta nu poate adopta o decizie în termen de trei luni de la notificarea acesteia către Parlamentul European și Consiliu, cu excepția cazului în care se prevede altfel. Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2006)31 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 22 juillet 2003 (définitif le 22 octobre 2003) dans l’affaire SA Cabinet Diot et SA Gras Savoye contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 21 juin 2006, lors de la 966e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention »), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 22 juillet 2003 dans l’affaire SA Cabinet Diot SA Gras Savoye et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouvent deux requêtes (n os 49217/99 et 49218/99) dirigée contre la France, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 7 et 11 mai 1999 en vertu de l'article 34 de la Convention, par deux sociétés anonymes françaises, SA Cabinet Diot et SA Gras Savoye, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant une atteinte au droit des sociétés requérantes au respect de leurs biens en raison de l’absence de transposition en droit interne d’une directive communautaire en matière de T.V.A., entre le 1er janvier et le 30 juin 1978 ; Considérant que dans son arrêt du 22 juillet 2003 la Cour,

à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 1 du Protocole n° 1 ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 102 807,50 euros à la société anonyme Cabinet Diot et 275 991,51 euros à la société anonyme Gras Savoye pour préjudice matériel, sommes correspondant au montant de la TVA indûment versé par la partie requérante, ainsi que 15 244,90 euros à chacune des sociétés requérantes au titre des frais et dépens et que ces montants seraient à majorer à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 22 juillet 2003, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été publié dans sur le site Internet officiel « Legifrance » et transmis aux autorités concernées ; S’étant assuré que le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante après l’expiration du délai, les sommes prévues dans l’arrêt du 22 juillet 2003 ainsi que les intérêts de retard dus, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.