Roman și Hogea împotriva României

Rezoluția ResDH(2006)41 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 fevier 2005 (de comun acord) în cauza Roman și Hogea împotriva României (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 iunie 2006, cu ocazia celei de-a 696-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alin. (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare "Convenția," având în vedere hotărârea definitivă a Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 17 februarie 2005 în cauza Roman și Hogea și transmisă la aceeași dată Comitetului miniștrilor în temeiul art. 46 din Convenție Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 62959/00) formulată împotriva României, introdusă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului la 1 iunie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenție, de doamna Maria Roman și Ioana Hogea, resortisante române, și că Curtea a declarat admisibilă cauza privind neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive prin care se dispune reintegrarea recurentelor în posturile lor Întrucât, în hotărârea sa din 17 februarie 2005, Curtea, care a luat act de un regulament amiabil la care au ajuns guvernul statului pârât și pârâtul și-a exprimat convingerea că regulamentul se baza pe respectarea drepturilor omului,

astfel cum este definit în convenție sau în protocoalele sale, a decis în unanimitate să șteargă cauza din rol și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră În conformitate cu termenii regulamentului de procedură, s-a convenit că guvernul României va plăti părții solicitante suma globală de 17 000 EUR pentru prejudiciul suferit, inclusiv cheltuielile de judecată și cheltuielile de judecată, în termen de trei luni de la data notificării hotărârii și că această sumă ar trebui să majoreze dobânda de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la data expirării termenului respectiv și până la data de plată?

Reamintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul de procedură [fostul articol 44 alineatul (2) ] prevede că decizia de a elimina din rol o cerere declarată admisibilă are forma unei hotărâri care, odată definitivă, este comunicată de către președinte Comitetului miniștrilor pentru a-i permite să monitorizeze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea angajamentelor care au putut fi subordonate dezosării, soluționării amiabile sau soluionării litigiului Având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție În cazul în care, la data de 13 mai 2005, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante suma prevăzută în regulamentul pe suport de hârtie în termenul prevăzut în regulamentul pe suport de hârtie, iar în cazul în care o altă măsură nu a fost impusă în speță, pentru a se conforma hotărârii Curții, Declar că, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul României, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2006)41 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 17 févier 2005 (Règlement amiable) dans l’affaire Roman et Hogea contre la Roumanie (adoptée par le Comité des Ministres le 21 juin 2006, lors de la 966e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (ci-après dénommée « la Convention ») ; Vu l’arrêt définitif de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 17 février 2005 dans l’affaire Roman et Hogea et transmis à la même date au Comité des Ministres en vertu de l’article 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (nº 62959/00) dirigée contre la Roumanie, introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme le 1er juin 2000 en vertu de l’article 34 de la Convention, par Mmes Maria Roman et Ioana Hogea, ressortissantes roumaines, et que la Cour a déclaré recevable le grief concernant la non-exécution de décisions judiciaires définitives ordonnant la réintégration des requérantes dans leur poste ; Considérant que dans son arrêt du 17 février 2005 la Cour, ayant pris acte d’un règlement amiable auquel avaient abouti le gouvernement de l’Etat défendeur et la partie requérante,

et s’étant assuré que le règlement était basé sur le respect des droits de l’homme tel que défini dans la Convention ou ses Protocoles, a décidé, à l’unanimité, de rayer l’affaire du rôle et a pris note de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire devant la Grande Chambre ; Considérant qu’aux termes du règlement amiable, il a été convenu que le Gouvernement de la Roumanie payerait à la partie requérante la somme globale de 17 000 euros au titre du préjudice subi, y compris les frais et dépens, dans les trois mois suivant la date de la notification de l’arrêt et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; Rappelant que l’article 43, paragraphe 3, du Règlement de la Cour (ancien article 44, paragraphe 2) prévoit que la décision de rayer du rôle une requête déclarée recevable revêt la forme d’un arrêt qui, une fois définitif, est communiqué par le Président au Comité des Ministres pour lui permettre de surveiller, conformément à l’article 46, paragraphe 2, de la Convention, l’exécution des engagements auxquels ont pu être subordonnés le désistement, le règlement amiable ou la solution du litige ;

Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; S’étant assuré que le 13 mai 2005, dans le délai prévu par les termes du règlement amiable, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue par le règlement amiable et qu’aucune autre mesure n’était exigée en l’espèce afin de se conformer à l’arrêt de la Cour, Déclare, après avoir examiné les informations fournies par le Gouvernement de la Roumanie, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.