Roman și Hogea împotriva României

Rezoluția ResDH(2006)41 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 17 februarie 2005 (Rezoluție prietenoasă) în cazul Roman și Hogea împotriva României (aprobată de Comitetul de Miniștri 21 iunie 2006, la a 966-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Roman și Hogea, pronunțată la 17 februarie 2005, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că cazul a apărut într-o cerere (nr. 62959/00) împotriva României, depusă la 1 iunie 2000 la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 34 din Convenție de către dna Maria Roman și dre Ioana Hogea, resortisanți români, și că Curtea a declarat admisibilă plângerea referitoare la neexecuția hotărârilor judiciare care ordonă reintegrarea reclamanților în posturile lor; întrucât, în hotărârea sa din 17 februarie 2005, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamanții, și după ce a fost convinsă că soluția a fost bazată pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale,

a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; În timp ce, în cadrul aranjamentului prietenos menționat mai sus, s-a convenit că guvernul României va plăti reclamanților, suma globală de 17 000 de euro pentru orice daune suportate și pentru costuri și cheltuieli, în termen de trei luni de la data notificării hotărârii de către Curte și faptul că dobânzile simple la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale ar trebui plătite de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; Amintind că art. 43 alineatul (3) din Regulamentul Curții (ex-art.

44 alineatul (2) prevede că izbucnirea dintr-un caz declarat admisibil se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului miniștrilor, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea, soluționarea sau soluția prietenoasă a chestiei; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că la 13 mai 2005, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților suma prevăzută în cadrul prietenei și că nu este necesară nici o altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții; Declară, după examinarea informațiilor furnizate de Guvernul României, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2006)41 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 17 February 2005 (Friendly settlement) in the case of Roman and Hogea against Romania (Adopted by the Committee of Ministers 21 June 2006, at the 966th meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the case of Roman and Hogea delivered on 17 February 2005 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 62959/00) against Romania, lodged with the European Court of Human Rights on 1 June 2000 under Article 34 of the Convention by Ms Maria Roman and Ms Ioana Hogea, Romanian nationals, and that the Court declared admissible the complaint relating to the non-enforcement of judicial decisions ordering the reintegration of the applicants in their posts; Whereas in its judgment of 17 February 2005 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicants,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Romania would pay the applicants, the global sum of 17 000 euros for any damage sustained and for costs and expenses, within three months from the date of notification of the judgment by the Court and that simple interest at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank plus three percentage points should be payable from the expiry of the above-mentioned three months until settlement; Recalling that Rule 43, paragraph 3, of the Rules of the Court (former Article 44, paragraph 2) provides that the striking out of a case which has been declared admissible shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance, friendly settlement or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 13 May 2005, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the Government of the respondent state had paid the applicants the sum provided for in the friendly and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment; Declares, after having examined the information supplied by the Government of Romania, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.