ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3450/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 23 martie 2004, B.T. SA Cluj Napoca a solicitat în contradictoriu cu

Administrația Finanțelor Publice Cluj și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală, să se dispună anularea deciziei nr. 41 din

19 februarie 2004 și a pct. 3 din procesul-verbal de control nr. 15.948 din 23

decembrie 2003, privind impozitul pe profit, precum și suspendarea executării

silite, conform somației de plată nr. 360 din 5 martie 2004.

Curtea de Apel Cluj, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 734 din 27

mai 2004, a admis acțiunea, a anulat actele de control financiar atacate și a

exonerat-o pe reclamantă de plata sumei de 5.896.995.058 lei, impozit pe profit

stabilit, în mod eronat, prin interpretarea și aplicarea greșită a

dispozițiilor H.G. nr. 402/2000, raportate la O.G. nr. 70/1994 și O.U.G. nr. 217/1999.

Împotriva sus-menționatei

sentințe au declarat recurs, pârâții, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit

art. 304 C. proc. civ., susținând în esență că în mod greșit instanța de fond a

reținut aplicarea eronată de către organul de control, a dispozițiilor H.G. nr.

402/2000, raportat la O.G. nr. 70/1994 și O.U.G. nr. 217/1999, referitor la

impozitul pe profit aferent anului 2000, datorat de reclamantă, deși fondul de

rezervă generală și rezerva generală pentru riscul de credit se constituie

anual, și nu lunar.

Recursul este nefondat.

O.G. nr. 70/1994 și O.U.G. nr.

217/1999 prevăd că profitul impozabil și impozitul pe profit se calculează și

se evidențiază lunar, cumulat de la începutul anului fiscal.

Prevederile H.G. nr. 402/2000

(M. Of. nr. 262/12.06.2000) și Instrucțiunile elaborate

în aplicarea art. 4 alin. (6) lit. e) din O.U.G. nr. 217/1999, în sensul că

rezerva generală pentru riscul de credit și rezerva generală potrivit art. 43

din Legea nr. 58/1998, se calculează și se deduc anual, și nu lunar, cum a

procedat reclamanta, nu pot fi aplicate retroactiv pentru întreg anul fiscal

2000, când s-a efectuat controlul.

H.G. nr. 402/2000 a

modificat cu efect retroactiv, actul normativ, respectiv O.U.G. nr. 217/1999,

ce a condus la înlăturarea dispoziției art. 4 alin. (6) lit. e) din H.G. nr. 402/2000,

prin H.G. nr. 1394/2000 (M. Of. nr. 711/30.12.2000).

Așa fiind, se constată

legalitatea hotărârii pronunțate și faptul că organele de control au

interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale, respectiv art. 4 alin. (6) lit.

e) din H.G. nr. 402/2000, stabilind eronat că, reclamanta datorează impozit pe

profit aferent anului 2000, în sumă de 5.896.995.058 lei, încât recursul

declarat de pârâți este nefondat și urmează să fie respins potrivit art. 312 alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj, împotriva sentinței civile nr. 734

din 27 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2005.