ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6850/2005

Asupra contestației în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 23520 din 1 iunie 2005, petiționarul L.I.A. a solicitat strămutarea dosarului nr. 1688/2005 al Judecătoriei Târgu Cărbunești, județul Gorj, intimați fiind B.I. și M.M., în acest dosar el având calitatea procesuală de parte vătămată, obiectul cauzei constituindu-l infracțiunea de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 C. pen. În esență, cererea de strămutare era motivată pe considerentele că avocata N.M., apărător al intimatului B.I., este fiica procurorului P.I. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești și, ca atare, procurorul care participa la judecarea cauzei nu s-a opus la cererea avocatului de amânare a judecării formulată la 25 mai 2005, petiționarul având reprezentarea că, astfel, procurorul „nu strica prietenia cu procurorul P.I.”, cu consecința unui interes patrimonial și profesional, favorabile avocatei.

De asemenea, petiționarul a menționat, că la 27 mai 2005, la ieșirea din sala de ședință, avocata i-a spus părții asistate, că nu trebuie să se teamă pentru că la „parchet tăticu aranjează lucrurile și martorii care au spus realitatea, ulterior vor fi trimiși în judecată, pentru mărturie mincinoasă”. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 4310 pronunțată la 12 iulie 2005, în dosarul nr. 3484/2005, a respins cererea de strămutare formulată de petiționar. Ulterior, sub nr. 30991 din 26 august 2005, s-a înregistrat cererea de contestație în anulare formulată de petiționar împotriva încheierii sus-indicată. Motivele invocate de contestator sunt, în esență, următoarele: - prin respingerea cererii de strămutare se încurajează și mai mult amploarea corupției; - conflictul de interese în sarcina avocatei N.M., fiică a procurorului P.I.

care o sprijină să aibă câștig de cauză, astfel obținând avantaje prin viitoare angajări; - relațiile avute de intimatul B.I. cu o grefieră, U.R., de la nivelul Parchetului Târgu-Cărbunești; - relațiile de dușmănie, ale contestatorului cu procurorul P.I.; - nemulțumiri vizând soluția instanței de fond (între timp cauza fiind în cale de atac la Tribunalul Gorj); - relațiile procurorului P.I. cu procurorii și magistrații din județul Gorj. Contestația în anulare este inadmisibilă. Potrivit dispozițiilor art. 19 lit. a) din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, cu referire la art. 29 pct. 5 lit. c) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție soluționează cererile de strămutare pentru motivele prevăzute în același cod, iar potrivit art. 55 și următoarele din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție strămută judecarea unei cauze de la instanța competentă la o altă instanță egală în grad în cazul în care, apreciind asupra motivelor de strămutare, consideră că prin aceasta se asigură desfășurarea normală a procesului. Pe de altă parte, conform prevederilor art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în cazuri expres și limitativ prevăzute. Din prevederile legale menționate, rezultă că numai împotriva deciziilor pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție ca instanță de recurs, se poate face contestație în anulare, cale extraordinară de atac.

Or, în cauză, soluția nu s-a pronunțat în calea de atac a recursului, iar ca urmare a respingerii cererii de strămutare, petiționarul care stăruie în strămutarea procesului nu are deschisă calea contestației în anulare, ci poate repeta cererea conform art. 61 C. proc. pen. În consecință, contestația în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă. În baza dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., contestatorul petiționar va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul L.I.A. împotriva încheierii nr. 4310 din 12 iulie 2005 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în dosarul nr. 3484/2005. Obligă pe contestator la plata sumei de 80 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2005.