CtEDO 22.06.2006 Auto

DAGDAS v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DAGDAS v. TURKEY (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamantul, Mahmut Dağdaș, este un național turc născut în 1933 și locuiește în Elazığ. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Yusuf Alataș, avocat practicant la Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a susținut că casa sa, împreună cu alte case din satul său, a fost distrusă ca urmare a unei operațiuni militare efectuate la 25 și 26 august 1995. La 30 august 1995, primarii Pamuklu și satele Balıcalı au redactat două rapoarte care confirmă că casa reclamantului și bunurile au fost arse. La 5 septembrie 1995, Ministerul Internului a primit petiția reclamantului, dar nu a răspuns în termen de 60 de zile. Reclamantul a depus, de asemenea, o cerere la Procuratura din Karakoçan. El solicită să se efectueze o anchetă pentru identificarea infractorilor. Procurorul public a efectuat o investigație și a comis un raport de experți privind pierderile reclamantului. Până la momentul prezentei cereri, ancheta a fost în așteptare. La 3 ianuarie 1996, Ministerul Interiorului a respins cererea de compensare a reclamantului. Ministerul a concluzionat că reclamantul, împreună cu ceilalți săteni, a abandonat voluntar satul și că proprietatea reclamantului a fost distrusă din cauza lipsei de îngrijire în cursul anilor. La 11 ianuarie 1996, reclamantul a solicitat în fața Tribunalului Administrativ Malatya cerând compensații pentru pierderile sale. La 8 februarie 1996, instanța a respins cererea din cauza faptului că reclamantul nu a respectat termenul pentru contestarea deciziei Ministerului Internului. Curtea a subliniat că reclamantul a solicitat Ministerului la 5 septembrie 1995 și nu a primit răspuns în termen de 60 de zile după aceea. Curtea a subliniat că Ministerul a respins în mod tacit cererea prin a nu răspunde în termen de 60 de zile. Curtea a concluzionat că termenul de 60 de zile a început de la 4 noiembrie 1995 și s-a încheiat la 3 ianuarie 1996. La 23 decembrie 1997, Curtea Administrativă Supremă a respins recursul reclamantului. Investițiile efectuate de autoritățile au indicat că reclamantul și-a părăsit satul propriu de voință. Forțele de securitate nu au distrus satul reclamantului sau l-au forțat să părăsească casele lor. Înregistrările oficiale au indicat că nu există obstacole care împiedică să se întoarcă în casele și bunurile lor în satele lor. Persoanele care și-au părăsit satele ca urmare a terorismului au început deja să se reîntoarcă și să își regăsească activitățile în satele lor. La 14 iulie 2004, Legea privind compensarea pierderilor cauzate de terorism și lupta împotriva terorismului a fost adoptată de Marea Adunări Naționale și a intrat în vigoare la 27 iulie 2004 („Legea de compensare”). Această lege prevedea un remediu suficient care să poată remedia plângerile Convenției ale persoanelor care au fost refuzate accesul la posesiunile lor în satele lor. În această privință, comisioanele de evaluare a prejudiciilor și de compensare au fost create în șaptezeci și șase provincii. Persoanele care au suferit daune ca urmare a terorismului sau a măsurilor luate de autoritățile pentru combaterea terorismului ar putea depune o cerere cu comisia de compensare relevantă care solicită compensare. Numărul de persoane aplicate acestor comisii a atins deja aproximativ 170.000. Un alt 800 de persoane, ale căror cereri erau în așteptare în fața Curții, au solicitat și comisioanele de compensare. Mulți săteni au primit deja compensații pentru daunele pe care le-au suferit. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în decizia Curții de İçyer v. Turcia (n. 18888/02, §§ 44-54, 12 ianuarie 2006) și în hotărârea sa de Doğan și alții v. Turcia (n. 88038811/02, 8813/02 și 8815-8819/02, §§ 31-35, CEDO 2004-VI)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă