CtEDO 22.06.2006 Auto

YILMAZ v. TURKEY

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
22.06.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
YILMAZ v. TURKEY (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamantul, dl Yusuf Yılmaz, este un național turc născut în 1950 și locuiește la Istanbul. El este reprezentat în fața Curții de către dl Selim Okçuoğlu, un avocat practicant la Istanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a locuit într-un moment cu părinții și frații săi în satul Kalkanlı din Bingöl. Casa lor a fost la periferia satului. Reclamantul s-a mutat mai târziu la Istanbul. Familia sa a continuat să locuiască în Kalkanlı. La o dată neespecificată în 1994 reclamantul a aflat că forțele de securitate au tăiat copacii fructei familiei sale din sat. La o dată neespecificată, comandantul local al gendarmei a declarat oral că soldații care tăiase copacii au fost apoi disciplinați. Familia reclamantului nu a făcut nici o plângere oficială. În trecutul neespecificat, soldații au ars presupus cinci case în centrul satului și i-au forțat pe săteni să părăsească satul. În seara unei zile neespecificate în 1994, în timp ce tatăl reclamantului îl vizita la Istanbul, unii soldați au deschis foc în direcția casei, probabil în cursul unui conflict cu PKK. Gloanțele soldaților au provocat un incendiu în apropierea casei familiei reclamantului, arzând frunze uscate și lemn tăiat. Familia reclamantului l-a informat despre aceste incidente și-a exprimat frica. Ei nu se simțeau în siguranță să trăiască în această regiune. Reclamantul a venit în sat pentru a-și duce familia la Istanbul. Familia lui a lăsat toate lucrurile în casă și a dat de bunăvoință cheile stației locale de gendarme pentru posibile căutari în casă. Familia reclamantului a început să locuiască cu el la Istanbul. În 1996 tatăl reclamantului a murit. De la 1994 la 1996 reclamantul a mers în sat în fiecare an pentru a verifica casa. În iunie 1996 a observat că unele dintre bunurile lor și unele provizii alimentare au lipsit. În plus, ușile și ferestrele casei au fost eliminate. La 6 iunie 1996, reclamantul a scris Oficiului Guvernatorului Countyului Yayladere. El a explicat că dorește să se întoarcă în satul său pe care l-a plecat în 1994. El a raportat despre daunele cauzate casei și bunurilor sale și a solicitat evaluarea daunelor sale. El a solicitat în continuare ajutor financiar pentru repararea casei sale. La 19 iulie 1996, Biroul de Stat de Urgență al Guvernatorului Județeanului Yaylıdere a scris ca răspuns că o investigație a fost efectuată de Comandamentul Yaylıdere Gendarme. S-a observat că nu există locuitori în sat ca urmare a actelor de teroare. Potrivit biroului, daunele au fost cauzate de condiții meteorologice severe și lipsa de îngrijire și întreținere adecvată. S-a remarcat că daunele s-au accelerat după distrugerea acoperișului casei. Oficiul a încheiat în funcție de aceste fapte și în temeiul legii relevante că nu a fost posibilă furnizarea de compensații sau ajutor financiar, după cum a fost solicitat. Reclamantul nu a contestat această decizie. În septembrie 1996 reclamantul a mers din nou la sat. El a observat că acoperișul casei a suferit mai multe daune din iunie 1996. El a observat în continuare că unele – neespecificate – bunuri de familie au fost furate. La 25 octombrie 1996, reclamantul a scris o a doua scrisoare similară cu scrisoarea din 6 iunie 1996. El nu a trimis o copie a acesteia Curtea. La 8 ianuarie 1997, Biroul de Stat de Urgență a scris în răspunsul celui de-al doilea scrisoare că a fost efectuată o investigație și a făcut referire la o directivă internă din 27 septembrie 1996 a Biroului de Stat de Urgență al Biroului Guvernatorului Bingöl. Directiva de referință a ordonat identificarea familiilor care au emigrat ca urmare a actelor de teroare, dar apoi a revenit și a construit case sau a celor care doresc să se întoarcă. Scrisoarea menționează că, în conformitate cu legea relevantă, nu este posibil să se ofere nicio compensație sau ajutor de la Biroul guvernatorului județului Yaylıdere și Fundația Ajutor Social și Solidaritate. Cu toate acestea, scrisoarea a afirmat că, cu condiția ca reclamantul să se reîntoarcă în sat, situația sa va fi reexaminată în funcție de o nouă investigație care urmează să fie efectuată pe site-ul. El a fost de părere că comandantul local al gendarmei nu ar permite nici o lucrări de construcție în sat. El a crezut, de asemenea, că diferite măsuri de securitate necorespunzătoare în sat ar face să fie nedorit să trăiască acolo. Reclamantul nu s-a întors în sat și nu a scris nici unei alte instituții de stat. În toamna anului 1997, reclamantul a aflat din surse neespecificate că casa sa a fost distrusă într-o mai mare măsură și pădurile satului au fost arse. Forțele de securitate nu au distrus sau furat bunurile reclamantului. În plus, înregistrările oficiale au indicat că nu există obstacole care împiedică să se întoarcă la casele și bunurile lor în satele lor. Persoanele care și-au părăsit satele ca urmare a terorismului au început deja să se reîntoarcă și să își regăsească activitățile în satele lor. La 14 iulie 2004, Legea privind compensarea pierderilor cauzate de terorism și lupta împotriva terorismului a fost adoptată de Marea Adunări Naționale și a intrat în vigoare la 27 iulie 2004 („Legea de compensare”). Această lege prevedea un remediu suficient care să poată remedia plângerile Convenției ale persoanelor care au fost refuzate accesul la posesiunile lor în satele lor. În această privință, comisioanele de evaluare a prejudiciilor și de compensare au fost create în șaptezeci și șase provincii. Persoanele care au suferit daune ca urmare a terorismului sau a măsurilor luate de autoritățile pentru combaterea terorismului ar putea depune o cerere cu comisia de compensare relevantă care solicită compensare. Numărul de persoane aplicate acestor comisii a atins deja aproximativ 170.000. Un alt 800 de persoane, ale căror cereri erau în așteptare în fața Curții, au solicitat și comisioanele de compensare. Mulți săteni au primit deja compensații pentru daunele pe care le-au suferit. O descriere a dreptului intern relevant poate fi găsită în decizia Curții de İçyer v. Turcia (n. 18888/02, §§ 44-54, 12 ianuarie 2006) și în hotărârea sa de Doğan și alții v. Turcia (n. 88038811/02, 8813/02 și 8815-8819/02, §§ 31-35, CEDO 2004- VI)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă