ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3397/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 3 decembrie 2004, reclamantul H.G. a chemat în judecată pe pârâta Casa

Județeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 112 din 1

noiembrie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea

de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu

modificările și completările ulterioare.

În motivarea acțiunii sale,

reclamantul a arătat că familia sa a fost persecutată etnic, fiind bătută și

amenințată cu moartea, de autoritățile militare și civile ungurești după

Dictatul de la Viena, fiind obligată să se refugieze din localitatea Cămin, în

localitatea Palanka din Iugoslavia, unde s-a născut el, în anul 1943,

întorcându-se cu părinții în localitatea de domiciliu a acestora, în anul 1945.

A considerat că, fiind

născut în perioada refugiului părinților săi, are calitatea de persoană

refugiată, în sensul actelor normative menționate și că această situație a

dovedit-o cu actele pe care le-a prezentat pârâtei.

Curtea de Apel Oradea,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 17/CA/2005

- P.I. din 24 ianuarie 2005, a respins acțiunea reclamantului, reținând că

aceasta este nefondată.

Instanța a apreciat că

reclamantul nu a probat cu acte oficiale, refugiul părinților în Iugoslavia,

depunând la dosarul comisiei de specialitate, doar declarațiile autentice a doi

martori, din care nu rezultă motivele pentru care aceștia s-au refugiat, iar cu

prilejul audierii acestora în instanță, au declarat că cele relatate nu sunt

cunoscute în mod direct, ci din spusele părinților și, de asemenea, că nu

cunosc motivul refugiului părinților reclamantului.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul H.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul-reclamant a

susținut, în esență, că instanța a interpretat eronat probele dosarului și a

aplicat greșit legea.

Astfel, a susținut că, în

perioada anilor 1941 - 1945, părinții săi au fost strămutați din localitatea de

domiciliu, Cămin, județul Satu Mare, în localitatea Palanka, Iugoslavia,

localitate unde s-a născut reclamantul, deoarece mama sa a fost de

naționalitate română, iar tatăl său, de naționalitate maghiară, fiind o familie

foarte săracă.

A mai susținut că această

împrejurare a fost dovedită cu declarațiile martorilor, care au fost și ei

strămutați împreună cu părinții lor, astfel că în mod greșit prima instanță i-a

respins acțiunea.

Examinând hotărârea atacată,

în raport cu criticile formulate, actele dosarului și normele legale incidente

cauzei, se constată că recursul este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, astfel cum a

fost modificată, beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ,

persoanele de cetățenie română care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie

1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin H.G. nr. 127/2002 au

fost asimilate persoanelor strămutate, și cele refugiate.

În ceea ce privește

acordarea drepturilor compensatorii, legiuitorul nu face deosebire între

părinți și copiii născuți în perioada refugiului, având în vedere că traiul în

refugiu, ca urmare a persecuțiilor de natură etnică, a avut consecințe

identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și

asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul

refugiului părinților.

Dovada încadrării în

situațiile prevăzute în O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea

nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se poate face, potrivit art. 4 din

H.G. nr. 127/2002, cu acte oficiale eliberate de organele competente sau, în

lipsa actelor oficiale, prin declarație cu martori.

În cauză, din declarațiile

autentificate ale martorilor L.L. și M.I. rezultă că părinții reclamantului,

H.V. și H.M., în perioada noiembrie 1941 - decembrie 1944, au fost strămutați

de autorități din comuna Căpleni, sat Cămin, localitatea de domiciliu a

acestora, în localitatea Palanka, Iugoslavia, unde s-a născut reclamantul H.G.

Din copia certificatului de

naștere al reclamantului rezultă că acesta s-a născut la 17 martie 1943, în

localitatea Palanka, Iugoslavia.

Cum reclamantul H.G. s-a

născut în timpul refugiului părinților săi, situație dovedită prin actele

prezentate de acesta, instanța de fond în mod greșit i-a respins acțiunea

privind acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Cât privește motivul

refugiului, acesta trebuie apreciat în raport cu realitățile istorice ale

momentului, fiind de notorietate persecuțiile etnice exercitate asupra

populației române, de către regimul instaurat după 6 septembrie 1940, urmare a

Dictatului de la Viena.

Așadar, părăsirea

localității de domiciliu de către părinții reclamantului, este o realitate,

fiind dovedită în cauză, iar natura etnică a persecuției în situația dată nu

poate fi negată.

În consecință, pentru

considerentele arătate, se constată că recursul este întemeiat și urmează a fi

admis, se va modifica sentința atacată și în fond, se va admite acțiunea

formulată de reclamantul H.G., cu consecința anulării hotărârii nr. 112/2004,

emisă de Casa Județeană de Pensii Satu Mare și obligării pârâtei să emită o

nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/1990, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 31 decembrie 1944, începând cu

data de 1 octombrie 2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul H.G. împotriva sentinței civile nr. 17/CA/2005 - P.I. din 24

ianuarie 2005, a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond, admite acțiunea formulată de reclamantul H.G.

Anulează hotărârea nr.

112/2004, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare și obligă pe

pârâtă să emită o nouă hotărâre prin care să acorde reclamantului, drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 noiembrie 1941 - 31

decembrie 1944, începând cu data de 1 octombrie 2004.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 31 mai 2005.