ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4041/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 219 din 7 martie 2005, Tribunalul Timiș a dispus condamnarea inculpatului N.A., pentru săvârșirea de tentativă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare, parte vătămată C.C. În baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 7 ani închisoare privind partea vătămată L.M. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 439 de zile rămas din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2025 din 22 mai 1998 a Judecătoriei Timișoara și s-a dispus contopirea restului menționat cu pedeapsa stabilită, urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu un an, în final 8 ani de închisoare.

S-a constatat că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile, fiind recuperate prejudiciile. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că, în seara zilei de 23 octombrie 2004, inculpatul se afla cu concubina sa și alte două persoane în troleibuzul 19. Inculpatul, înainte de oprirea troleibuzului în stația Clubului 53, a încercat să smulgă telefonul celular al părții vătămate C.C. dar din cauza rezistenței opuse, nu a reușit. Partea vătămată a alertat pe fratele său, taximetrist, care l-a identificat pe inculpat în zonă în timp de fugea către parcul din apropiere.

La semafor, inculpatul și concubina i-au făcut semn să urce în taxi. La fața locului unde mai sosiseră și alți taximetriști a apărut și L.M. care reclama faptul că inculpatul i-a smuls din mână telefonul celular. Asupra inculpatului nu s-a găsit telefonul celular, care între timp a fost aruncat de acesta în spațiul verde, de unde a fost recuperat. Inculpatul în mod constant a negat săvârșirea faptei. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea pentru lipsa probelor. Prin decizia penală nr. 159/ A din 27 aprilie 2005, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Și împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, susținând același motiv, nevinovăția sa în săvârșirea faptelor, motiv pentru care a cerut achitarea potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. Recursul este nefondat. Analizând motivul de recurs invocat de inculpat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., Curtea constată că, din ansamblul probator administrat în cauză, corect s-a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor. Astfel, din declarațiile martorilor G.F., C.C., I. și C. s-a probat vinovăția inculpatului. Totodată inculpatul, în afara faptului că a negat săvârșirea faptelor nu a administrat nici-o probă în susținerea apărării formulate. Ca atare, fiind corect stabilită situația de fapt și deci vinovăția inculpatului, apărarea acestuia urmează a fi înlăturată și potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat recursul inculpatului.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 159/ A din 27 aprilie 2005 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 23 octombrie 2004 la 1 iulie 2003. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2005.