ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5374/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 23

februarie 2005, reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa

Județeană de Pensii Bihor, anularea hotărârii nr. 10333 din 12 noiembrie 2004,

emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000.

Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

188/CA/2005 - PI din 16 iunie 2005, a respins acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă dacă localitatea

Hotar a fost sau nu împărțită între Ungaria și România sau pe ce linie de

demarcație s-a aflat granița dintre cele două părți ale comunei. Pe cale de

consecință, a considerat că nu se poate reține că reclamanta a fost supusă

persecuțiilor etnice și cu atât mai puțin, că din această cauză a fost obligată

să părăsească domiciliul.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta, susținând că, atât din înscrisurile oficiale

aflate la dosar, cât și din declarațiile martorilor audiați, rezultă că satul

Hotar a fost împărțit între Ungaria și România, urmare a Dictatului de la Viena, astfel că, din cauza persecuțiilor la care a fost supusă, familia ei a fost obligată

să se refugieze din zona aflată sub administrație hortystă, în cea rămasă sub

administrație românească.

Recursul este fondat și urmează a fi

admis, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor Legii nr.

189/2000 beneficiază de dispozițiile acesteia, persoanele, cetățeni români,

care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit

persecuții de natură etnică, din partea regimurilor instaurate în România,

fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate, decât cea de

domiciliu.

Dovada încadrării în situațiile

prevăzute de lege se poate face, potrivit H.G. nr. 127/2002, cu înscrisurile

oficiale eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, cu declarație

de martori.

Într-adevăr, din certificatul de

naștere al reclamantei rezultă că s-a născut la 11 iunie 1941, în comuna Hotar,

din părinții M.D. și M.A.

De asemenea, din adresa eliberată de

Arhivele Naționale - Direcția județului Bacău nr. C/1078 din 6 mai 2005,

rezultă că tatăl recurentei figurează în tabelul refugiaților de pe teritoriul

județului, în august 1943, cu mențiunea că venea din „Hotar Unga” și „a plecat

Hotar R.”.

Aceeași instituție confirmă prin

adresa nr. C/685 din 30 martie 2005, că „Autoritățile maghiare au ocupat

parțial localitatea Hotar”, iar refugiații din perioada „1943 - 1944, sunt

menționați cu localitățile de unde au venit, respectiv cele de destinație, unde

au plecat, după cum rezultă din tabelele nominale anexate”.

Înscrisurile oficiale menționate se

coroborează cu declarațiile martorilor C.D., C.F. și C.C., toți unanimi în susținerea

faptului că recurenta s-a refugiat cu familia, în august 1943, din partea

comunei Hotar, aflată sub administrație maghiară și ca urmare a persecuțiilor

etnice, ultimul martor precizând că aceștia au locuit provizoriu în casa

familiei lui, deoarece noile autorități le rechiziționaseră casa.

Pentru considerentele expuse, în

baza dispozițiilor art. 304 și 312 C. proc. civ., Curtea admite recursul

declarat în cauză, casează sentința atacată și pe fond, admite acțiunea

formulată de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de B.M.

împotriva sentinței civile nr. 188/CA/2005 - PI din 6 iunie 2005 a Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și pe fond,

admite acțiunea.

Anulează hotărârea nr. 10333 din 12

noiembrie 2004, emisă de pârâtă și obligă pârâta, să emită o nouă hotărâre,

prin care să-i acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 august 1943 - 6 martie 1945, cu începere

de la 1 octombrie 2004.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 noiembrie 2005.