ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 911/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 25 ianuarie 2006

pronunțată în dosarul nr. 4/P/2006, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, a

dispus menținerea stării de arest a inculpatului M.M., condamnat de prima

instanță respectiv Tribunalul Caraș – Severin, la 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art.

74 lit. a) C. pen., și art. 76 lit. a) C. pen.

Curtea de apel a reținut că întrucât

subzistă temeiurile care au determinat măsura arestării preventive a

inculpatului, se impune menținerea acestei măsuri, în condițiile legii.

Împotriva încheierii din 25 ianuarie

2006 a declarat recurs inculpatul, fără să-l motiveze în scris.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 160

b

alin.

(3) C. proc. pen., când instanța constată că temeiurile care au determinat

arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există

temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menținerea acestei

măsuri.

Verificând actele și lucrările din

dosar, Înalta Curte reține că inculpatul a săvârșit infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., infracțiune care este pedepsită cu

închisoare mai mare de 10 ani și că există temeiuri care arată că lăsarea sa în

libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică.

De asemenea, Înalta Curte reține că

în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului (sentința penală nr.

218 din 24 noiembrie 2005 a Tribunalului Caraș – Severin) prin care s-a reținut

vinovăția acestuia pentru faptele deduse judecății, dosarul aflându-se în

prezent în fața instanței de apel.

În raport cu cele reținute, urmează

a se constata că în cauză nu au dispărut împrejurările care au justificat

luarea măsurii arestării preventive și că nu există temeiuri noi care să

determine revocarea acestei măsuri.

Pe cale de consecință, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul

M.M. va fi respins, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din

care onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2006 a Curții

de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 4/P/2006

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

40 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 februarie 2006.