ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1986/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ,

reclamanta M.I. a chemat în judecată, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se anuleze hotărârea nr. 1662

din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și să se constate că beneficiază de

drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de

persoană refugiată, fiind născută în refugiu, la data de 29 iulie 1943.

Curtea de Apel Cluj, prin sentința

nr. 392 din 11 martie 2004, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea

nr. 1662 din 15 ianuarie 2004, emisă de pârâtă, a obligat pârâta să recunoască

reclamantei, calitatea de refugiată, în perioada 29 iulie 1943 - 6 martie 1945

și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu

1 ianuarie 2004.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta M.I. s-a născut în perioada

în care părinții s-au aflat în refugiu și că aceasta are calitate de refugiată

pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data încetării refugiului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sălaj, arătând că nu beneficiază de

prevederile Legii nr. 189/2000, copiii născuți în timpul sau ulterior

strămutării părinților.

Recursul nu este fondat.

Este necontestat faptul că

reclamanta s-a născut la data de 29 iulie 1943, în localitatea Văleni de Arieș,

județul Cluj.

Din declarațiile

autentificate ale martorilor M.V. și V.N. rezultă că părinții intimatei-reclamante

au fost refugiați din localitatea Gârbou, județul Sălaj, în luna noiembrie

1941, în localitatea Văleni de Arieș, județul Cluj, unde au locuit până în

toamna anului 1945.

Din certificatul nr. 1255

din 10 aprilie 2003, eliberat de Arhivele Naționale - Direcția Județeană Cluj

rezultă fără echivoc că R.F., tatăl intimatei, a figurat înregistrat ca

refugiat din Transilvania de Nord, la 31 iulie 1942.

Potrivit dispozițiilor art.

1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată și modificată prin Legea nr. 189/2000,

beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetățean român,

care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele

6 situații enumerate.

Din interpretarea

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada

arătată, din motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit,

astfel, toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Pe cale de consecință,

instanța de fond, în mod corect a reținut faptul că minorul dobândește același

statut, ca și părinții săi, și anume, acela de refugiat, motiv pentru care,

nefiind îndeplinit nici unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1)

teza a II-a din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 392 din 11

martie 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 martie 2005.