ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 91/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1009 din 25

august 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat pe inculpatul F.M.,

la 3 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., cu aplicarea art.

74 lit. a) și c) și art. 76 lit. b) din același cod, precum și la un an și 6

luni închisoare, pentru tentativă la aceeași infracțiune, prevăzută de art. 20 C.

pen., raportat la art. art. 211 alin. (2) lit. b) și c), cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) și art. 76 din același cod.

În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit.

b) și a art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și

executarea pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen.,

cu privire la dispozițiile art. 64 lit. a), b), c) și e) din același cod.

În baza art. 357 alin. (2) lit. e) C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor ridicate cu

ocazia percheziției, individualizate în procesul-verbal din 5 iulie 2005 dresat

de lucrători ai Secției de Poliție Transporturi din D.G.P.M.B., bunuri predate

lucrătorilor secției 20 poliție.

În baza art. 116 C. pen.,

inculpatului i s-a interzis prezența în municipiul București pe durata de 2 ani

după executarea pedepsei.

Pe latură civilă în baza

dispozițiilor art. 346 din același cod, s-au admis în parte pretențiile părții

civile, inculpatul fiind obligat la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de

daune morale, câte 5 milioane de lei pentru fiecare.

Totodată, s-a constatat că

prejudiciul material adus a fost recuperat integral.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 5 iulie 2005, inculpatul

aflat în zona Șoselei Orhideelor din sectorul 6 al Capitalei, le-a observat pe surorile

B.A.E. și B.G.M., le-a urmărit și, din spatele lor, a încercat să smulgă geanta

uneia dintre ele, dar nereușind, acțiunea lui s-a îndreptat instantaneu spre

cealaltă, respective B.A.E. și, astfel, i-a smuls acesteia geanta.

Victima, imediat, l-a alertat pe

prietenul său de care abia se despărțise, A.C.L., i-a spus acestuia ce se

întâmplase, i l-a arătat pe inculpat, s-a îmbarcat într-un taxi, l-a urmărit pe

acesta, a cerut unui agent de pază să fie ajutată și astfel inculpatul a fost

imobilizat în curtea aparținând C.N.P.R. de pe Calea Giulești.

Poliția, solicitată de agentul de

pază D.C., a găsit geanta sustrasă în modul descris și l-a identificat pe

inculpat, cu această ocazie dresându-se proces-verbal de cercetare la fața

locului. Totodată s-a procedat și la efectuarea recunoașterii din grup, B.G.M. indicându-l

pe inculpat ca fiind persoana care a încercat să-i smulgă geanta și, nereușind,

i-a smuls surorii sale geanta.

Împotriva sentinței inculpatul a

declarat apel, cale de atac motivată pe netemeinicia hotărârii în ce privește

individualizarea pedepsei.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 736/ A din 3 octombrie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, cazul de casare

invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

respectiv s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport de

prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat nu este fondat.

Art. 72 C. pen., text de lege care

înscrie criteriile generale de individualizare, prevede că la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele

de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca atare, privite prin prisma

acestor texte, pedepsele aplicate inculpatului au fost individualizate prin

considerarea tuturor criteriilor enumerate, faptele săvârșite au grad concret

de pericol social, mărit și de comiterea lor în concurs real și, în ce privește

datele ce caracterizează persoana inculpatului, acestea au fost avute în vedere

odată ce s-au reținut circumstanțe atenuante personale.

De asemenea, dispunerea executării pedepsei

rezultante prin privare de libertate, corespunde și realizării scopului ei

astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Pentru considerentele expuse,

recursul declarat de inculpat nu este fondat și, ca atare, în baza

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi

respins.

Conform dispozițiilor art. 192 din

același cod, inculpatul recurent va fi obligat să plătească cheltuielile

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul F.M. împotriva deciziei penale nr. 736/ A din 3

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 5 iulie 2005 la 10

ianuarie 2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 160 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 40 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 ianuarie 2006.