ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6349/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 129 din 2 iunie 2005, Tribunalul Alba a respins cererea de revizuire formulată de condamnatul O.A., deținut în Penitenciarul Aiud, împotriva sentinței penale nr. 187/2002 a Tribunalului Alba. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că revizuientul O.A.

a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 187/2002 a Tribunalului Alba rămasă definitivă, prin care i-a fost aplicată pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, de 20 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a regimului armelor, urmând ca în baza art. 33 și art. 34 C. pen., și adăugarea unui spor de 5 ani închisoare să execute pedeapsa de 30 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Condamnatul a formulat cererea de revizuire, susținând că nu este vinovat de săvârșirea faptelor, că prezintă probe noi care nu au fost prezentate în fața instanței și că martorii C.P.

și F.L. sunt martori mincinoși. Împotriva sentinței pronunțate, condamnatul a formulat apel, susținând că nu este vinovat fiind condamnat pe baza declarațiilor a doi martori mincinoși. Prin decizia penală nr. 251 din 6 septembrie 2005, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul, ca nefondat, hotărâre ce a fost recurată în termen legal susținându-se motivele din apel. Recursul declarat este nefondat. Potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută între altele când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Examinând hotărârile atacate în raport de aceste prevederi invocate de revizuient în cererea sa se constată că textul de lege menționat nu este aplicabil întrucât afirmațiile lui au fost avute în vedere în faza judecării în fond a cauzei.

Susținerile condamnatului că datorită declarațiilor mincinoase date de 2 martori a fost condamnat pentru infracțiunea de omor nu poate determina admiterea cererii de revizuire. Potrivit art. 395 alin. (2) C. proc. pen., mărturia mincinoasă poate fi dovedită în procedura de revizuire printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului dacă prin aceasta s-a dispus asupra fondului. În speță, însă, nu s-a făcut dovada că cei 2 martori ar fii fost angrenați într-un proces penal având ca obiect săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în cauza privind pe revizuient. Pentru aceste considerente recursul ca fi respins, ca nefondat, cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul O.A. împotriva deciziei penale nr. 251 din 6 septembrie 2005 a Curții de Apel Alba Iulia. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 40 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2005.