ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2724/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2134 din 15 iulie 2004, reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului București, recalcularea perioadei de refugiu pentru anii 1940 - 1945, nu doar pentru perioada 8 septembrie 1940 - 11 noiembrie 1940, astfel cum în mod greșit a stabilit pârâta, prin hotărârea nr. 12796/11157 din 18 iunie 2004. În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și foile matricole pentru anii școlari 1941 - 1942, 1942 - 1943, 1943 - 1944 și 1944 - 1945, eliberate de Liceul Teoretic „Elena Ghiba Birta” din Arad.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea contestației, arătând că prin hotărârea contestată, reclamantei i-a fost aprobată cererea, stabilindu-i-se calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 8 septembrie 1940 - 11 noiembrie 1940, astfel cum rezultă din adeverința eliberată de Arhivele Naționale.

Prin sentința civilă nr. 1746 din 17 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis contestația și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pentru perioada 8 septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit fișei eliberate de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, la 11 noiembrie 1940, data eliberării fișei, reclamanta avea statutul de refugiat, iar din mențiunile foilor matricole pentru anii școlari 1941 - 1945, eliberate de Liceul Teoretic „Elena Ghiba Birta” din Arad, care atestă calitatea acesteia de elevă la instituția de învățământ respectivă, rezultă că a avut statutul de refugiat până în anul 1945. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând că este netemeinică și nelegală, întrucât pentru valorificarea dovezilor ulterioare, reclamanta ar fi trebuit să adreseze o nouă cerere Comisiei de specialitate, aceasta fiind singura autoritate abilitată de lege să stabilească o altă perioadă, conform actelor noi.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate cu art. 6 1 din ordonanța sus menționată și art. 4 alin. (1) din Normele pentru aplicarea prevederilor acesteia, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță, se face cu acte oficiale. Or, la dosarul cauzei se află fișa nr. 1583 din 11 noiembrie 1940, eliberată de Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, în care se menționează data refugiului ca fiind 8 septembrie 1940, precum și foile matricole ale intimatei pentru anii școlari 1941 - 1945, eliberate de Liceul Teoretic „Elena Ghiba Birta” din Arad, acte oficiale care atestă în mod evident statutul de refugiat pentru perioada 8 septembrie 1940 - 6 martie 1945, data limită prevăzută de lege.

Totodată, potrivit art. 5 din O.G. nr. 105/1999, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă persoanelor beneficiare, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea. Cum legea se referă la momentul depunerii cererii, fără să distingă cu privire la un alt moment, cum ar fi cel al prezentării dovezilor în sprijinul cererii, în mod corect a procedat instanța de fond, când, constatând că perioada refugiului este cea menționată mai sus, a obligat-o pe recurentă la acordarea drepturilor intimatei pentru această perioadă, începând cu data de 1 noiembrie 2003, aceasta fiind luna următoare celei în care a fost depusă cererea la Comisia de specialitate. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1746 din 17 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.