ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2724/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin contestația

înregistrată la Curtea de Apel București, sub nr. 2134 din 15 iulie 2004,

reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

municipiului București, recalcularea perioadei de refugiu pentru anii 1940 - 1945,

nu doar pentru perioada 8 septembrie 1940 - 11 noiembrie 1940, astfel cum în

mod greșit a stabilit pârâta, prin hotărârea nr. 12796/11157 din 18 iunie 2004.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus la dosar mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și foile

matricole pentru anii școlari 1941 - 1942, 1942 - 1943, 1943 - 1944 și 1944 -

1945, eliberate de Liceul Teoretic „Elena Ghiba Birta” din Arad.

Pârâta, prin întâmpinare, a

cerut respingerea contestației, arătând că prin hotărârea contestată,

reclamantei i-a fost aprobată cererea, stabilindu-i-se calitatea de beneficiară

a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 8 septembrie 1940 - 11 noiembrie 1940,

astfel cum rezultă din adeverința eliberată de Arhivele Naționale.

Prin sentința civilă nr. 1746

din 17 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis contestația și, anulând hotărârea emisă de pârâtă, a

obligat-o să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pentru perioada 8

septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea

nr. 189/2000, începând cu data de 1 noiembrie 2003.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit fișei eliberate de

Comisariatul General al Refugiaților din Nordul Transilvaniei, la 11 noiembrie

1940, data eliberării fișei, reclamanta avea statutul de refugiat, iar din

mențiunile foilor matricole pentru anii școlari 1941 - 1945, eliberate de

Liceul Teoretic „Elena Ghiba Birta” din Arad, care atestă calitatea acesteia de

elevă la instituția de învățământ respectivă, rezultă că a avut statutul de

refugiat până în anul 1945.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa de Pensii a municipiului București, susținând că

este netemeinică și nelegală, întrucât pentru valorificarea dovezilor

ulterioare, reclamanta ar fi trebuit să adreseze o nouă cerere Comisiei de

specialitate, aceasta fiind singura autoritate abilitată de lege să stabilească

o altă perioadă, conform actelor noi.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va

arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din

O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de

către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940,

până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, în conformitate

cu art.

6

1

din ordonanța sus menționată și art. 4 alin. (1) din

Normele pentru aplicarea prevederilor acesteia, aprobate prin H.G. nr.

127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță, se

face cu acte oficiale.

Or, la dosarul cauzei se află

fișa nr. 1583 din 11 noiembrie 1940, eliberată de Comisariatul General al

Refugiaților din Nordul Transilvaniei, în care se menționează data refugiului

ca fiind 8 septembrie 1940, precum și foile matricole ale intimatei pentru anii

școlari 1941 - 1945, eliberate de Liceul Teoretic „Elena Ghiba Birta” din Arad,

acte oficiale care atestă în mod evident statutul de refugiat pentru perioada 8

septembrie 1940 - 6 martie 1945, data limită prevăzută de lege.

Totodată, potrivit art. 5

din

O.G. nr.

105/1999, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă persoanelor

beneficiare, începând cu data de întâi a lunii următoare celei în care a fost

depusă cererea. Cum legea se referă la momentul depunerii cererii, fără să

distingă cu privire la un alt moment, cum ar fi cel al prezentării dovezilor în

sprijinul cererii, în mod corect a procedat instanța de fond, când, constatând

că perioada refugiului este cea menționată mai sus, a obligat-o pe recurentă la

acordarea drepturilor intimatei pentru această perioadă, începând cu data de 1

noiembrie 2003, aceasta fiind luna următoare celei în care a fost depusă

cererea la Comisia de specialitate.

Pentru motivele arătate, recursul va

fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 1746 din

17 septembrie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 aprilie 2005.