ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 17.06.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3214/2010

HOTĂRÂRE
17.06.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3214/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra conflictului negativ de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin Ordonanța nr. 2120 din 20

octombrie 2009 Judecătoria Carei a admis excepția necompetenței materiale a

Judecătoriei și în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii

formulate de C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P. Cluj, în contradictoriu cu B.P. în

favoarea Curții de Apel Oradea.

Pentru a pronunța această soluție

Judecătoria Carei a reținut că prin cererea formulată C.N.A.D.N.R. – D.R.D.P.

Cluj a solicitat, în cadrul procedurii ordonanței de plată, obligarea debitorului

B.P. la plata echivalentului în lei a sumei de 146,19 Euro reprezentând

penalități de întârziere calculate pentru neplata la termenele și în cuantumul

stabilit a ratelor eșalonate până la data achitării inclusiv, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii se arată că

debitoarea a încheiat contractul nr. 616 din 6 iulie 2006, având ca obiect

eliberarea rovinietelor pentru autovehiculul cu nr., cuantumul rovinietelor

fiind de 540 Euro, cu obligația achitării in 4 rate.

Conform art.

5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența soluționării cererilor privind

emiterea ordonanței de plată revine instanței competente să judece fondul

cauzei în primă instanță.

Potrivit

dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, C.N.A.D.N.R. S.A. este o persoană

juridică de drept privat: cu capital integral de stat, fiind astfel, o autoritate

publică centrală, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală

din Legea 554/2004.

Prin

urmare, având în vedere toate aceste aspecte, instanța apreciază că, în speță,

contractul încheiat de părți este unul de aderare, având trăsăturile unui contract

administrativ, care, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea

nr. 554/2004 este asimilat actului administrativ.

Curtea

de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 48/CA din 3 februarie 2010 a admis excepția de necompetență materială a

Curții de Apel Oradea, a declinat competența de soluționare a cererii de

emitere a ordonanței de plată formulată de C.N.A.D.N.R. în contradictoriu cu B.P.,

în favoarea Judecătoriei Carei și constatând ivit conflictul negativ de

competență a trimis dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării acestuia.

Pentru a hotărî astfel,

Curtea de Apel Oradea a reținut că în speță, contractul nr. 616 din 6 iulie

2006 încheiat între părți, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru

utilizarea rețelei de drumuri naționale și deși C.N.A.D.N.R. este o autoritate publică

centrală, cerințele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.

Astfel,

contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice și nici

achizițiile publice și nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului

administrativ care să atragă competența instanței de contencios administrativ

în soluționarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului

administrativ.

Contractul

privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale

are natura unui contract comercial, încheiat între o societate comercială,care

în același timp este asimilată unei autorități publice, prin care societatea

comercială percepe debitorului o taxă de utilizare a rețelei de drumuri

naționale.

Înalta Curte, soluționând

conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Judecătoriei

Carei.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În cauză, este necontestat faptul că

obiectul sesizării instanțelor judecătorești îl formează cererea de emitere a

ordonanței privind somația de plată, formulată în condițiile dispozițiilor O.G.

nr. 5/2001 privind procedura somației de plată.

Potrivit art.2 alin. (1) din O.G.

nr.5/2001, cererile privind somația de plată se depun la instanța competentă

pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Obiectul somației îl formează

obligații contractuale neonorate de debitor, potrivit Contractului încheiat în

temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de

utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea

achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor

contractului și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea

contract se încheie pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea

eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare

pentru autovehiculele deținute.

Astfel fiind, judecătoria a reținut

în mod greșit că ar fi vorba de un contract administrativ în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu

modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la

care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu

au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eșalonarea

plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de

transport rutier.

Prin urmare, fiind vorba de un

contract de natură comercială, în raport cu valoarea obiectului și cu

dispozițiile art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 5/2001, coroborate cu dispozițiile

art. 2 pct. 1 lit. a) și art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența aparține

judecătoriei.

În consecință, având în vedere

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5)

primă instanță, în favoarea Judecătoriei Carei.

Stabilește competența de soluționare a cauzei,

privind pe C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Cluj și pe B.P. în favoarea Judecătoriei Carei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17 iunie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-04-23
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2117/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5053 din 13 octombrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei
ÎCCJ 2010-04-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2116/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5178 din 16 octombrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei
ÎCCJ 2010-04-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2118/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5171 din 16 octombrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei
ÎCCJ 2010-04-21
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2046/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5067 din 14 octombrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei
ÎCCJ 2010-04-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2114/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5078 din 14 octombrie 2009 Judecătoria Satu Mare a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei
Sursă