ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Hotărârea nr. 714 din 23 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea formulată de V.I., procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care solicita recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, ca urmare a numirii într-o funcție de conducere în cadrul acestui Parchet la data de 27 iunie 2008. Pentru a pronunța această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în esență, potrivit art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 că singura modalitate de promovare a magistraților o constituie susținerea și promovarea, în condițiile legii, a concursului de promovare în funcții de execuție, iar o interpretare contrară ar fi de natură să eludeze în mod evident dispozițiile legale privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.

A mai reținut Plenul Consiliului Superior al Magistraturii că va avea în vedere la soluționarea cererii faptul că, în cuprinsul Recomandării (94) 12 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994, se precizează că toate deciziile care privesc cariera profesională a judecătorilor trebuie bazate pe criterii obiective, iar selecția și cariera judecătorilor trebuie bazate pe merite, având în vedere evaluările, integritatea, abilitățile și eficiența, aceste criterii fiind îndeplinite numai în urma organizării concursului de promovare, în condițiile legii. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs V.I., întemeiat pe dispozițiile art. 54, art. 3 din Legea nr. 303/2004, art. 29 din Legea nr. 317/2004, art. 299 și urm. C. proc.

civ., art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, recurentul consideră nelegală Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii pentru următoarele argumente: - Prin Decretul Președintelui României nr. 712/27 iunie 2008 recurentul a fost numit în funcția de procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Numirea s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 303/2004, respectiv la propunerea Ministrului Justiției și cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii - aviz obținut în urma susținerii unui interviu și prezentării unui proiect privind exercitarea atribuțiilor specifice funcției.

- În condițiile arătate, dispozițiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 invocate în hotărârea atacată nu au incidență în cazul recurentului, întrucât acesta nu a solicitat să fie promovat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de vreme ce fusese numit într-o funcție de conducere în cadrul acestui parchet, funcționa în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și chiar conducea una dintre Secțiile acestuia. - Este adevărat că promovarea magistraților în funcții superioare de execuție și numirea în funcții de conducere se face prin concurs, dar aceasta este regula generală de la care există și excepții, respectiv promovarea judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție și numirea în funcțiile de conducere din cadrul instanței supreme și parchetului de pe lângă acesta.

Respectivele excepții sunt expres prevăzute de dispozițiile art. 52 - 55 din Legea nr. 303/2004 și sunt incidente în cazul recurentului. - Dispozițiile art. 56 din Legea nr. 303/2004 care prevăd că „la încetarea mandatului pentru funcțiile de conducere prevăzute în art. 53 - 55, magistrații revin la instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au dreptul să funcționeze potrivit legii”, nu-i împiedică pe aceștia să funcționeze în continuare în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, atâta vreme cât ei dobândesc dreptul de a funcționa în cadrul acestora și implicit gradul profesional. - La dosar s-au depus actele conform art. 13 din Legea nr. 554/2004 și documentele privind evoluția profesională a recurentului.

Intimatul Consiliului Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Examinând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate precum și a susținerilor intimatului, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente: Recurentul a fost numit în funcția de procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decretul Președintelui României nr. 712/27 iunie 2008, în conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 303/2004 - respectiv la propunerea Ministrului Justiției și cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 Secția Parchetelor Militare la care recurentul a fost numit Procuror Militar șef face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție . Curtea constată că art. 52 - 56 din Legea nr. 303/2004 reglementează o procedură specială de promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție și numirea în funcțiile de conducere din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetului Național Anticorupție. Această procedură este derogatorie de la procedura de drept comun, stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și calități profesionale specifice.

În aceste condiții numirea recurentului în funcția de conducere de procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - și îndeplinirea de către acesta a atribuțiilor specifice funcției are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În practica, intimatului Consiliul Superior al Magistraturii gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (Hotarârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 878/13 decembrie 2007) „Gradul profesional” nu este o noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea.

Recurentul în exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere confirmă, dispune, semnează rezoluții, dispoziții, ordine, alte acte de procedură penală și în lipsa gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care să-i confere acestuia competența legală pentru desfășurarea acestor atribuții, toate actele întocmite astfel sunt lovite de nulitate, cu consecințele respective. Nu poate fi primită susținerea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii privind aplicabilitatea în privința recurentului (care și în prezent își desfășoară activitatea ca procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție) a dispozițiilor art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, recurentului nu îi sunt aplicabile aceste dispoziții ci prevederile speciale derogatorii conform art. 52 - 56 din Legea nr. 303/2004.

De asemenea, dispozițiile art. 56 din Legea nr. 303/2004 invocate de intimat nu sunt incidente deoarece pe de o parte, recurentul general de brigadă magistrat V.I.

este încă în exercitarea mandatului său de procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar pe de altă parte având gradul profesional corespunzător pentru exercitarea funcției de conducere în cadrul Secției Militare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - acesta are și gradul profesional al funcției de execuție, dobândind dreptul de a funcționa în cadrul acestui Parchet, practic gradul profesional al celor pe care îi conduce și pe care îi coordonează, altfel recurentului i s-ar aplica un tratament diferit fără o justificare obiectivă și rezonabilă (cauza Beian împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007). Înalta Curte reține ca un argument suplimentar și jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea prezentului recurs și care a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție - situație similară cu cea a recurentului.

O soluție contrară, fără argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea ca efect un climat de incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului. Față de cele arătate mai sus, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 714/23 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, va admite cererea recurentului și va obliga intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască recurentului gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul V.I. împotriva Hotărârii nr. 714 din 23 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează Hotărârea nr. 714 din 23 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Admite cererea recurentului. Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască recurentului gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2010.