ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 714 din 23 aprilie 2009 a
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea
formulată de V.I., procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare de la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care solicita
recunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, ca urmare a numirii într-o funcție de conducere
în cadrul acestui Parchet la data de 27 iunie 2008.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut, în
esență, potrivit art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 că singura modalitate de
promovare a magistraților o constituie susținerea și promovarea, în condițiile
legii, a concursului de promovare în funcții de execuție, iar o interpretare
contrară ar fi de natură să eludeze în mod evident dispozițiile legale
privitoare la promovarea în funcții superioare de execuție prin concurs.
A mai reținut Plenul
Consiliului Superior al Magistraturii că va avea în vedere la soluționarea
cererii faptul că, în cuprinsul Recomandării (94) 12 a Comitetului de Miniștri
către statele membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor,
adoptată la 13 octombrie 1994, se precizează că toate deciziile care privesc
cariera profesională a judecătorilor trebuie bazate pe criterii obiective, iar
selecția și cariera judecătorilor trebuie bazate pe merite, având în vedere
evaluările, integritatea, abilitățile și eficiența, aceste criterii fiind
îndeplinite numai în urma organizării concursului de promovare, în condițiile
legii.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs V.I., întemeiat pe dispozițiile art. 54, art. 3 din
Legea nr. 303/2004, art. 29 din Legea nr. 317/2004, art. 299 și urm. C. proc.
civ., art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea
recursului, recurentul consideră nelegală Hotărârea Consiliului Superior al
Magistraturii pentru următoarele argumente:
- Prin Decretul
Președintelui României nr. 712/27 iunie 2008 recurentul a fost numit în funcția
de procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Numirea s-a făcut în
conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 303/2004, respectiv la
propunerea Ministrului Justiției și cu avizul Consiliului Superior al
Magistraturii - aviz obținut în urma susținerii unui interviu și prezentării
unui proiect privind exercitarea atribuțiilor specifice funcției.
- În condițiile
arătate, dispozițiile art. 43 - 47 din Legea nr. 303/2004 invocate în hotărârea
atacată nu au incidență în cazul recurentului, întrucât acesta nu a solicitat
să fie promovat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de
vreme ce fusese numit într-o funcție de conducere în cadrul acestui parchet,
funcționa în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție
și chiar conducea una dintre Secțiile acestuia.
- Este adevărat că
promovarea magistraților în funcții superioare de execuție și numirea în
funcții de conducere se face prin concurs, dar aceasta este regula generală de
la care există și excepții, respectiv promovarea judecătorilor la Înalta Curte
de Casație și Justiție și numirea în funcțiile de conducere din cadrul
instanței supreme și parchetului de pe lângă acesta.
Respectivele excepții
sunt expres prevăzute de dispozițiile art. 52 - 55 din Legea nr. 303/2004 și
sunt incidente în cazul recurentului.
- Dispozițiile art.
56 din Legea nr. 303/2004 care prevăd că „la încetarea mandatului pentru
funcțiile de conducere prevăzute în art. 53 - 55, magistrații revin la
instanțele sau parchetele de unde provin sau la o instanță sau parchet unde au
dreptul să funcționeze potrivit legii”, nu-i împiedică pe aceștia să
funcționeze în continuare în cadrul aceleiași instanțe sau aceluiași parchet, atâta
vreme cât ei dobândesc dreptul de a funcționa în cadrul acestora și implicit
gradul profesional.
- La dosar s-au depus
actele conform art. 13 din Legea nr. 554/2004 și documentele privind evoluția
profesională a recurentului.
Intimatul Consiliului
Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea
recursului ca nefondat.
Examinând cererea de
recurs prin prisma motivelor invocate precum și a susținerilor intimatului,
Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Recurentul a fost
numit în funcția de procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din
cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin
Decretul Președintelui României nr. 712/27 iunie 2008, în conformitate cu
prevederile art. 54 din Legea nr. 303/2004 - respectiv la propunerea
Ministrului Justiției și cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Potrivit art. 102
alin. (1) din Legea nr. 304/2004 Secția Parchetelor Militare la care recurentul
a fost numit Procuror Militar șef face parte din cadrul Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție .
Curtea constată că
art. 52 - 56 din Legea nr. 303/2004 reglementează o procedură specială de
promovare în funcția de judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție și
numirea în funcțiile de conducere din cadrul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și
Parchetului Național Anticorupție.
Această procedură
este derogatorie de la procedura de drept comun, stabilită de art. 43 din Legea
nr. 303/2004, implicând o selecție a candidaților prin prisma unor condiții și
calități profesionale specifice.
În aceste condiții
numirea recurentului în funcția de conducere de procuror militar șef al Secției
Parchetelor Militare în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție - și
îndeplinirea de către acesta a atribuțiilor specifice funcției are ca efect
dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție.
În practica,
intimatului Consiliul Superior al Magistraturii gradul profesional a fost
definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcționa la un anumit nivel în
ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câștigat prin numire, promovare sau
transfer, cu respectarea dispozițiilor legale (Hotarârea Consiliului Superior
al Magistraturii nr. 878/13 decembrie 2007) „Gradul profesional” nu este o
noțiune abstractă, desprinsă de conținutul concret al atribuțiilor specifice
postului pe care îl ocupă procurorul, atribuții care corespund nivelului
parchetului în cadrul căruia își desfășoară activitatea.
Recurentul în
exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere confirmă, dispune,
semnează rezoluții, dispoziții, ordine, alte acte de procedură penală și în
lipsa gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte
de Casație și Justiție, care să-i confere acestuia competența legală pentru
desfășurarea acestor atribuții, toate actele întocmite astfel sunt lovite de
nulitate, cu consecințele respective.
Nu poate fi primită
susținerea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii privind
aplicabilitatea în privința recurentului (care și în prezent își desfășoară
activitatea ca procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare din cadrul
Înaltei Curți de Casație și Justiție) a dispozițiilor art. 43 - 47 din Legea
nr. 303/2004, întrucât așa cum s-a arătat mai sus, recurentului nu îi sunt
aplicabile aceste dispoziții ci prevederile speciale derogatorii conform art.
52 - 56 din Legea nr. 303/2004.
De asemenea,
dispozițiile art. 56 din Legea nr. 303/2004 invocate de intimat nu sunt
incidente deoarece pe de o parte, recurentul general de brigadă magistrat V.I.
este încă în exercitarea mandatului său de procuror militar șef al Secției
Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație
și Justiție, iar pe de altă parte având gradul profesional corespunzător pentru
exercitarea funcției de conducere în cadrul Secției Militare a Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - acesta are și gradul profesional
al funcției de execuție, dobândind dreptul de a funcționa în cadrul acestui
Parchet, practic gradul profesional al celor pe care îi conduce și pe care îi
coordonează, altfel recurentului i s-ar aplica un tratament diferit fără o
justificare obiectivă și rezonabilă (cauza Beian împotriva României, Hotărârea
din 6 decembrie 2007).
Înalta Curte reține
ca un argument suplimentar și jurisprudența anterioară a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, care nu poate fi ignorată în soluționarea prezentului
recurs și care a recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție pentru procurorii din cadrul Direcției
Naționale Anticorupție - situație similară cu cea a recurentului.
O soluție contrară,
fără argumente consistente care să justifice declanșarea procedurii de
schimbare a practicii Înaltei Curți, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004,
ar genera divergențe de jurisprudență care ar avea ca efect un climat de
incertitudine și insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces
echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituția României și de art. 6
din Convenția pentru apărarea drepturilor omului.
Față de cele arătate
mai sus, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 din Legea
nr. 317/2004 și va anula Hotărârea nr. 714/23 aprilie 2009 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, va admite cererea recurentului și va
obliga intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre
prin care să-i recunoască recurentului gradului profesional corespunzător
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de recurentul V.I. împotriva Hotărârii nr. 714 din 23 aprilie 2009 a
Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează Hotărârea
nr. 714 din 23 aprilie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Admite cererea
recurentului. Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să emită o
nouă hotărâre, prin care să-i recunoască recurentului gradul profesional
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 8 februarie 2010.