Decizia nr. 1333/2012 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul excepției de nelegalitate Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Liber „Educația", în calitate de reprezentant al reclamantelor C.A., D.M., G.M., P.P. și I.E., chemat în judecată pe pârâtele Grupul Școlar Industrial Tecuci, Școala Gimnazială nr. 43 „D.B." Galați, Colegiul Tehnic de Alimentație și Turism „D.M." Galați, Școala Gimnazială „Sf. Nicolae „ Vînători, Grup Școlar „P.B." Berești, Inspectoratul Școlar Județean Galați, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând ca prin hotărârea ce se va da să fie obligate pârâtele să le plătească membrilor de sindicat diferența de drepturi neacordate de la 100 euro la 130 RON, privind ajutorul pentru achiziționarea de cărți și programe pe suport electronic necesar îmbunătățirii calității didactice, drepturi prevăzute de Legea nr. 315/2006; La data de 25 august 2011, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007. În motivarea excepției, reclamantul a susținut că prin textul de lege mai sus arătat, se prevede că cererea de acordare a banilor de carte pentru anul 2007 se va depune până la data de 1 noiembrie a anului anterior, ceea ce duce la anularea dreptului pentru anul 2007. A mai susținut reclamanta că art. 3 din H.G. nr. 453/2007 creează o discriminare față de cadrele didactice care din varii motive nu pot depune cererea până la 1 noiembrie, iar o hotărâre de guvern nu poate fi mai presus de Legea nr. 315/2007.

Soluția instanței de fond Învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 348 din 08 noiembrie 2011 a respins ca nefondată excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007 invocată de Sindicatul Liber „Educația" Galați. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că la data de 31 august 2010 a fost publicată în M. Of. Legea nr. 118/2010, care la art. 15 lit. k) prevede că se abrogă dispozițiile Legii nr. 315/2006, astfel că implicit au fost abrogate și Normele metodologice de aplicare a legii anterior citate. În aceste condiții, curtea de apel a apreciat că excepția de nelegalitate este nefondată, întrucât se referă la o lege abrogată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber „Educația" Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, critici care se subsumează motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., potrivit căruia o hotărâre poate fi recurată când a fost pronunțată fără temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Astfel, recurentul-reclamant susține că, instanța de fond învestită cu examinarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007, a fost în eroare, considerând că, abrogându-se Legea nr. 315/2006, nu se mai poate analiza legalitatea actului administrativ. A mai arătat recurentul că obiectul cererii nu a vizat constatarea nelegalității art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007 în vederea promovării unor acțiuni viitoare, ci constatarea nelegalității acestui act normativ pentru perioada lui de valabilitate, având ca scop înlăturarea unor neregularități și discriminări în acordarea ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți de specialitate. În opinia recurentului, chiar dacă H.G. nr. 453/2007 reprezintă un act administrativ subsecvent Legii nr. 315/2006 care nu mai poate produce efecte după abrogarea legii în temeiul căreia a fost emisă, anterior abrogării sale, actul administrativ supus controlului de legalitate a produs efecte juridice, posibil aducătoare de vătămări drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane, astfel că se impune ca cercetarea legalității să poată fi cerută oricând pe calea excepției de nelegalitate, așadar inclusiv după abrogarea lui. Totodată a precizat că în cadrul procedurii instituite prin art. 4 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ investită cu soluționarea excepției de nelegalitate trebuie să verifice concordanța actului administrativ supus analizei, cu actele normative cu forță juridică superioară în temeiul și în executarea căruia a fost emis, ținând cont de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Pe fondul excepției, recurentul a susținut că dispozițiile art. 3 din anexa 1 la H.G. nr. 453/2007 adaugă la Legea nr. 315/2006, câtă vreme art. 1 și 2 din această lege nu prevăd un termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiară, astfel că cererea poate fi formulată oricând în termenul general de prescripție. În concluzie, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, desființarea soluției adoptate și admiterea excepției de nelegalitate a art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007.

Soluția instanței de recurs Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Înalta Curte îl apreciază ca fondat, în cauză fiind îndeplinite condițiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și ale motivului de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 312 alin. (5) C. proc. civ. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. În speță, a fost invocată, în condițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, nelegalitatea dispozițiilor art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007, în raport cu prevederile din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii activității didactice în învățământul preuniversitar. Judecătorul fondului a respins excepția de nelegalitate, reținând că este nefondată întrucât se referă la o lege abrogată. Potrivit practicii constante a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de contencios administrativ învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate este abilitată să verifice concordanța actului administrativ supus analizei, cu actele normative cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea căruia a fost emis, ținând cont de principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituția României și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. În speța de față, Înalta Curte constată că sentința recurată este dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că, judecătorul fondului trebuia să verifice și să analizeze condițiile de legalitate ale art. 3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 aprobate prin H.G. nr. 453/2007, raportat la prevederile Legii nr. 315/2006, în vigoare la data emiterii actului administrativ arătat, pentru perioada în care acesta a produs efecte juridice, deci până la momentul abrogării Legii nr. 315/2006. Verificarea conformității actului administrativ în raport cu actele legislative ulterioare adoptării/emiterii actului administrativ, reprezintă o problemă de aplicare a actului administrativ, când instanța sesizată cu un litigiu născut din aplicarea acelui act administrativ este datoare să verifice dacă actul administrativ mai este sau nu în vigoare și dacă a fost modificat/abrogat în mod expres sau implicit. Prin soluția recurată și considerentele sale, prima instanță în mod nelegal nu a examinat fondul excepției de nelegalitate, deși formal, a respins excepția ca nefondată, neanalizând legalitatea actului administrativ pentru perioada lui de valabilitate.

Temeiul legal al soluției adoptate În acest caz devin aplicabile dispozițiile art. 312 (1) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmând, în raport de cele expuse mai sus, să admită recursul și să caseze sentința atacată cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru analizarea pe fond a excepției.