ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2634/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 38 din 24 ianuarie 2012,

Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din Anexa la H.G. nr. 453/2007,

invocată de reclamanții S.L.E. Galați, P.O., L.I., P.E., A.L., R.P., R.C.,

L.A., I.L., D.R., F.F., F.E., G.M., B.L., B.T., E.S., D.G., B.C., B.V., I.G.,

G.V., S.M., N.E., I.A., S.D., M.V., S.M., Ș.D.L., G.R., I.L., F.L., O.G. și

B.I., în Dosarul nr. 14242/121/2010 al secției conflicte de muncă și asigurări

sociale a aceleiași instanțe și, pe cale de consecință, a constatat

nelegalitatea acestora.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

stabilirea termenului de 1 noiembrie până la care cadrele didactice trebuie să

depună cererea pentru ajutorul financiar aferent anului următor, normele

metodologice adaugă la lege, câtă vreme art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006 nu

prevăd un asemenea termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiari.

Cum legea nu stabilește un termen în acest sens, trebuie aplicate regulile

generale de drept, astfel că cererea ar putea fi formulată oricând în

interiorul termenului general de prescripție.

Scopul

normelor metodologice este tocmai acela de a crea anumite reguli care să

faciliteze aplicarea legii, de a identifica instituțiile și organele cărora le

revin diferitele atribuții rezultate din lege, de a determina un circuit

practic al documentelor, de la formularea cererii și până la soluționarea

acesteia. Însă prin stabilirea acestor reguli nu se poate anihila și nici măcar

îngreuna exercițiul dreptului conferit beneficiarilor prin lege, orice

impediment de această natură introdus prin normele metodologice fiind contrar

spiritului legii în executarea căreia au fort emise normele respective.

În speță,

deși prin art. 3 din Anexa la H.G. nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect

al cererii ce trebuie formulate de cadrele didactice pentru a beneficia de

ajutorul financiar în vederea achiziționării cărților, totuși s-a stabilit și

un termen nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este

de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești acordate

conform art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006.

Termenul de 1

noiembrie este stabilit doar pentru formularea unei cereri cu caracter general,

deoarece acordarea efectivă a sumelor are loc după prezentarea deconturilor

justificative, procedura de solicitare de către cadrele didactice și procedura

de deschidere a creditelor bugetare fiind reglementată de art. 5 din normele metodologice.

Nelegalitatea art. 3 din norme trebuie cercetată raportat la actele normative

cu forță juridică superioară, nu raportat la alte prevederi din aceleași norme

metodologice, însă chiar stabilirea unei proceduri separate și suficiente pentru

acordarea efectivă a ajutorului financiar, fără legătură cu cererea prevăzută

la art. 3, este un argument în plus în susținerea excepției invocate, și anume

că art. 3 adaugă la lege.

În ce privește

termenul stabilit în mod particular pentru anul 2007, reclamanții sunt în

eroare atunci când afirmă că cererile ar fi trebuit depuse până la 01 noiembrie

2006, deci anterior apariției normelor metodologice. În realitate, art. 3 alin.

(2) din norme precizează că pentru anul 2007, cererile se înregistrează la

unitatea de învățământ la care beneficiarii exercită funcția de bază, până la

data de 30 iunie 2007. Chiar dacă susținerile reclamanților sunt eronate cu

privire la data efectivă a depunerii cererilor, totuși considerațiile

prezentate anterior cu privire chiar la instituirea unui termen (indiferent

care ar fi acesta) sunt valabile și referitor la termenul până la care trebuia

solicitat ajutorul aferent anului 2007.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Guvernul

României, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C.

proc. civ., susținând, în esență, că în mod greșit s-a pronunțat prima instanță

asupra excepției de nelegalitate a unui act normativ cu caracter normativ și

că, de asemenea, în mod greșit a considerat această excepție ca fiind

întemeiată, de vreme ce la elaborarea actului normativ contestat au fost

respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă iar proiectul acestuia a fost avizat de toate autoritățile publice

interesate, inclusiv de Ministerul Justiției și Consiliul Legislativ. De

asemenea, arată recurentul, prevederile art. 3 din Normele aprobate prin H.G. nr.

453/2007 nu fac altceva decât să pună în executare prevederile generale ale

Legii nr. 315/2006, nefiind întemeiată constatarea instanței de fond potrivit

căreia ele ar adăuga la lege.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat,

pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Cu privire la

inadmisibilitatea excepției de nelegalitate.

În ceea ce privește

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din

Normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007, se constată că este nefondată și va fi

înlăturat acest motiv de recurs.

Așa cum este și

jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 se aplică în egală măsură actelor administrative

unilaterale individuale și celor cu caracter normativ, acest lucru rezultând

din cuprinsul prevederilor alin. (2) al aceluiași articol, precum și din cele

ale art. 11 alin. (4), care arată că actele administrative normative pot fi

atacate oricând și, deci, cu atât mai mult pe calea excepției de nelegalitate.

Cu

privire la excepția de nelegalitate.

Prin

H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr.

315/2006 privind

stimularea achiziționării de cărți sau de

programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității

activității didactice în învățământul preuniversitar.

Conform

prevederilor art. 3 din Norme

, „

Ajutorul

financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și

înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de

învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează

începând cu luna ianuarie din anul următor” (alin. (1)) și „Pentru anul 2007,

cererile se înregistrează la unitatea de învățământ la care beneficiarii

exercită funcția de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă

după 45 de zile de la data înregistrării cererii” (alin. (2)).

Se reține că în mod

greșit prima instanță a apreciat că dispozițiile normative citate adaugă la

lege, considerând termenul de depunere a cererii până la data de 1 noiembrie

pentru anul următor, ca fiind nerezonabil, întrucât că s-ar întâlni numeroase

situații particulare ce ar împiedica un cadru didactic să depună cererea și,

astfel, ar fi împiedicat să obțină drepturile bănești acordate conform art. 1

și 2 din Legea nr. 315/2006.

Prin H.G. nr. 453/2007

au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 și, în

acest cadru, nu se poate susține că, prin stabilirea unui termen pentru

solicitarea efectivă, de către beneficiar, a ajutorului prevăzut de

dispozițiile legale, în vederea punerii în executare, în concret, a acestor

dispoziții, s-ar adăuga la lege.

Motivele invocate

drept situații particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor

financiar - concediu fără plată, concediu pentru creșterea copilului,

încheierea contractului de muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs -

sunt subiective și nerezonabile, cei care sunt destinatarii legii, cadrele

didactice, trebuind să dea dovadă de diligență și de bună credință în

exercitarea drepturilor prevăzute de lege, aceste situații putându-se ivi pe

tot parcursul anului.

Se constată de

asemenea că, stabilind cadrul legal pentru punerea în executare a legii, art. 3

din Normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007 este în consens cu scopul normelor

metodologice de a facilita aplicarea legii, de a identifica instituțiile și

organele cărora le revin diferitele atribuții prevăzute de lege, de a determina

un circuit practic al documentelor, de la formularea cererii și până la

soluționarea acesteia.

În acest context, este

întemeiată susținerea recurentului, potrivit căreia stabilirea momentului până

la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului se justifică și pentru

a se cunoaște, în timp util, care este necesarul de fonduri în vederea unei

fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plății

ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate.

Față de cele arătate,

constatând că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de reclamanți și că

normele vizate de excepția de nelegalitate nu adaugă la lege, Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite

recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii excepției de

nelegalitate, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de pârâtul

Guvernul

României împotriva sentinței nr. 38 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel

Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3

din Anexa 1 la H.G. nr. 453/2007, ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2012.