ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2634/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 38 din 24 ianuarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din Anexa la H.G. nr. 453/2007, invocată de reclamanții S.L.E. Galați, P.O., L.I., P.E., A.L., R.P., R.C., L.A., I.L., D.R., F.F., F.E., G.M., B.L., B.T., E.S., D.G., B.C., B.V., I.G., G.V., S.M., N.E., I.A., S.D., M.V., S.M., Ș.D.L., G.R., I.L., F.L., O.G. și B.I., în Dosarul nr. 14242/121/2010 al secției conflicte de muncă și asigurări sociale a aceleiași instanțe și, pe cale de consecință, a constatat nelegalitatea acestora.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele: Prin stabilirea termenului de 1 noiembrie până la care cadrele didactice trebuie să depună cererea pentru ajutorul financiar aferent anului următor, normele metodologice adaugă la lege, câtă vreme art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006 nu prevăd un asemenea termen pentru solicitarea ajutorului de către beneficiari. Cum legea nu stabilește un termen în acest sens, trebuie aplicate regulile generale de drept, astfel că cererea ar putea fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție. Scopul normelor metodologice este tocmai acela de a crea anumite reguli care să faciliteze aplicarea legii, de a identifica instituțiile și organele cărora le revin diferitele atribuții rezultate din lege, de a determina un circuit practic al documentelor, de la formularea cererii și până la soluționarea acesteia.

Însă prin stabilirea acestor reguli nu se poate anihila și nici măcar îngreuna exercițiul dreptului conferit beneficiarilor prin lege, orice impediment de această natură introdus prin normele metodologice fiind contrar spiritului legii în executarea căreia au fort emise normele respective. În speță, deși prin art. 3 din Anexa la H.G. nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect al cererii ce trebuie formulate de cadrele didactice pentru a beneficia de ajutorul financiar în vederea achiziționării cărților, totuși s-a stabilit și un termen nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este de natură să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești acordate conform art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006.

Termenul de 1 noiembrie este stabilit doar pentru formularea unei cereri cu caracter general, deoarece acordarea efectivă a sumelor are loc după prezentarea deconturilor justificative, procedura de solicitare de către cadrele didactice și procedura de deschidere a creditelor bugetare fiind reglementată de art. 5 din normele metodologice. Nelegalitatea art. 3 din norme trebuie cercetată raportat la actele normative cu forță juridică superioară, nu raportat la alte prevederi din aceleași norme metodologice, însă chiar stabilirea unei proceduri separate și suficiente pentru acordarea efectivă a ajutorului financiar, fără legătură cu cererea prevăzută la art. 3, este un argument în plus în susținerea excepției invocate, și anume că art. 3 adaugă la lege.

În ce privește termenul stabilit în mod particular pentru anul 2007, reclamanții sunt în eroare atunci când afirmă că cererile ar fi trebuit depuse până la 01 noiembrie 2006, deci anterior apariției normelor metodologice. În realitate, art. 3 alin. (2) din norme precizează că pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învățământ la care beneficiarii exercită funcția de bază, până la data de 30 iunie 2007. Chiar dacă susținerile reclamanților sunt eronate cu privire la data efectivă a depunerii cererilor, totuși considerațiile prezentate anterior cu privire chiar la instituirea unui termen (indiferent care ar fi acesta) sunt valabile și referitor la termenul până la care trebuia solicitat ajutorul aferent anului 2007. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul Guvernul României, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc.

civ., susținând, în esență, că în mod greșit s-a pronunțat prima instanță asupra excepției de nelegalitate a unui act normativ cu caracter normativ și că, de asemenea, în mod greșit a considerat această excepție ca fiind întemeiată, de vreme ce la elaborarea actului normativ contestat au fost respectate dispozițiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă iar proiectul acestuia a fost avizat de toate autoritățile publice interesate, inclusiv de Ministerul Justiției și Consiliul Legislativ. De asemenea, arată recurentul, prevederile art. 3 din Normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007 nu fac altceva decât să pună în executare prevederile generale ale Legii nr. 315/2006, nefiind întemeiată constatarea instanței de fond potrivit căreia ele ar adăuga la lege.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare. Cu privire la inadmisibilitatea excepției de nelegalitate. În ceea ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din Normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007, se constată că este nefondată și va fi înlăturat acest motiv de recurs.

Așa cum este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se aplică în egală măsură actelor administrative unilaterale individuale și celor cu caracter normativ, acest lucru rezultând din cuprinsul prevederilor alin. (2) al aceluiași articol, precum și din cele ale art. 11 alin. (4), care arată că actele administrative normative pot fi atacate oricând și, deci, cu atât mai mult pe calea excepției de nelegalitate. Cu privire la excepția de nelegalitate. Prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar.

Conform prevederilor art. 3 din Norme , „ Ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor” (alin. (1)) și „Pentru anul 2007, cererile se înregistrează la unitatea de învățământ la care beneficiarii exercită funcția de bază, până la data de 30 iunie 2007, iar ajutorul se acordă după 45 de zile de la data înregistrării cererii” (alin. (2)). Se reține că în mod greșit prima instanță a apreciat că dispozițiile normative citate adaugă la lege, considerând termenul de depunere a cererii până la data de 1 noiembrie pentru anul următor, ca fiind nerezonabil, întrucât că s-ar întâlni numeroase situații particulare ce ar împiedica un cadru didactic să depună cererea și, astfel, ar fi împiedicat să obțină drepturile bănești acordate conform art. 1 și 2 din Legea nr. 315/2006.

Prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 și, în acest cadru, nu se poate susține că, prin stabilirea unui termen pentru solicitarea efectivă, de către beneficiar, a ajutorului prevăzut de dispozițiile legale, în vederea punerii în executare, în concret, a acestor dispoziții, s-ar adăuga la lege. Motivele invocate drept situații particulare ce ar împiedica depunerea cererilor de ajutor financiar - concediu fără plată, concediu pentru creșterea copilului, încheierea contractului de muncă după data de 1 noiembrie a anului în curs - sunt subiective și nerezonabile, cei care sunt destinatarii legii, cadrele didactice, trebuind să dea dovadă de diligență și de bună credință în exercitarea drepturilor prevăzute de lege, aceste situații putându-se ivi pe tot parcursul anului.

Se constată de asemenea că, stabilind cadrul legal pentru punerea în executare a legii, art. 3 din Normele aprobate prin H.G. nr. 453/2007 este în consens cu scopul normelor metodologice de a facilita aplicarea legii, de a identifica instituțiile și organele cărora le revin diferitele atribuții prevăzute de lege, de a determina un circuit practic al documentelor, de la formularea cererii și până la soluționarea acesteia. În acest context, este întemeiată susținerea recurentului, potrivit căreia stabilirea momentului până la care se puteau depune cererile pentru acordarea ajutorului se justifică și pentru a se cunoaște, în timp util, care este necesarul de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având în vedere că sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură în limita creditelor bugetare aprobate.

Față de cele arătate, constatând că nu subzistă motivele de nelegalitate invocate de reclamanți și că normele vizate de excepția de nelegalitate nu adaugă la lege, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii excepției de nelegalitate, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Guvernul României împotriva sentinței nr. 38 din 24 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge excepția de nelegalitate a prevederilor art. 3 din Anexa 1 la H.G. nr. 453/2007, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2012.