ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 448/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu-Mureș a fost sesizată cu

soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din anexa la H.G.

nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

315/2006, fiind suspendată judecarea cauzei până la soluționarea excepției.

În motivarea

excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că, deși prin art. 3 din

anexa la H.G. nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect al cererii ce trebuie

formulată de cadrele didactice pentru a beneficia de ajutorul financiar în

vederea achiziționării cărților, totuși s-a stabilit și un termen nerezonabil

pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este de natură să

împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești acordate conform art. 1

și art. 2 din Legea nr. 315/2006.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Guvernul României a invocat excepția

inadmisibilității, arătând că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect

numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu

caracter normativ.

Intimatul Ministerul

Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, prin întâmpinarea formulată, a

solicitat respingerea excepției de nelegalitate ca nefondată.

Prin sentința nr. 158

din 7 martie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității

invocată de Guvernul României; a respins excepția de nelegalitate a

dispozițiilor cuprinse în art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru

aprobarea

normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea

achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,

necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul

preuniversitar,

invocată

în Dosarul nr. 5825/102/2012 al Tribunalului Mureș, de Sindicatul

Învățământului Preuniversitar Mureș.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția de

inadmisibilitate invocată este neîntemeiată, raportat la practica Înaltei Curți

de Casație și Justiție, instanță care a apreciat că pot face obiectul excepției

de nelegalitate atât actele administrative cu caracter individual, cât și cele

cu caracter normativ.

În ceea ce privește

fondul excepției de nelegalitate, Curtea a reținut că H.G. nr. 453/2007 a fost

a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 108 din Constituția României și al

art. 5 din Legea nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de

programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității

didactice, în învățământul preuniversitar.

A mai reținut

instanța că, potrivit normelor metodologice cuprinse în H.G. nr. 453/2007,

facilitatea de a primi un ajutor financiar în sumă de 100 de euro este

condiționată de manifestarea de voință în acest sens, concretizată sub forma

unei cereri ce se depune până la data de 1 noiembrie; că faptul că prin actul

administrativ emis de Guvern a fost instituit un termen limită pentru depunerea

cererilor pentru acordarea sprijinului financiar nu constituie un motiv de

nelegalitate a actului administrativ atacat, fiind vorba de instituirea unei

proceduri nediscriminatorii, aplicabile tuturor subiecților de drept cărora

actul administrativ li se adresează; că această procedură este justificată de

faptul că pentru asigurarea sprijinului financiar sunt angrenați mai mulți

factori care trebuie să conlucreze în anumite limite de timp.

A concluzionat Curtea

de apel că, fiind vorba de instituirea unei proceduri legale pentru punerea în

executare a unei legi, excepția de nelegalitate a actului administrativ atacat

este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar

Mureș, în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a criticat

soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că este

dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, susține

recurentul că prin dispozițiile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, care

stabilesc termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru acordarea

ajutorului financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în condițiile

în care prin art. 1 și art. 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal

pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili un

termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic.

Recurentul susține că

în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea

să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție.

Se arată că scopul

normelor metodologice este tocmai de a facilita aplicarea legii, iar

instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu privire la stabilirea

termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, este de natură

să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești prevăzute de art.

1, art. 2 din Legea nr. 315/2006.

Recurentul mai arată

că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor

art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de

față.

Considerând că prin

normele metodologice a fost depășit scopul acestora, de a organiza aplicarea

legii și practic s-a adăugat la lege, recurentul apreciază că prevederile art.

3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 sunt nelegale în raport de art. 1 și art. 2

din Legea nr. 315/2006, fapt pentru care solicită admiterea recursului astfel

cum a fost formulat, respectiv modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul

admiterii excepției de nelegalitate invocate.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Legea nr. 315/2006

privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe

suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în

învățământul preuniversitar, publicată în M. Of. nr. 617/18.07.2006, a prevăzut

prin dispozițiile sale, art. 1-art. 6, acordarea unui ajutor financiar anual,

la solicitarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din

învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau programe

educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității

didactice, ajutor ce reprezintă echivalentul în RON a 100 de euro, calculat la

cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data

plății. Totodată, actul normativ a stabilit că în termen de 30 de zile de la

data intrării în vigoare a legii vor fi elaborate normele metodologice de

aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Prin H.G. nr.

453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 315/2006, fiind explicitate modalitățile de punere în practică a

acestor norme legale, acesta fiind de fapt rolul unei hotărâri de guvern,

respectiv de a asigura punerea în executare a unor dispoziții legale.

Dispozițiile art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 453/2007 prevăd că ajutorul financiar se acordă anual pe

bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1

noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul

exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie

din anul următor.

Înalta Curte reține

că nu poate fi interpretat ca nelegal termenul limită impus de H.G. nr.

453/2007, având în vedere aspectele formale ce trebuie îndeplinite pentru

asigurarea plății acestor sume de la bugetul de stat, precum și faptul că

introducerea termenului până la care cererea cadrelor didactice trebuie formulată

nu reprezintă o dispoziție nelegală și nu poate fi interpretată ca o adăugare

la lege.

În sprijinul acestei

interpretări sunt și principiile generale care stau la baza întocmirii

situațiilor financiare pentru plata sumelor de la buget, fiind evident că predicționarea

și previzibilitatea cheltuielilor, care se fac cu titlu de ajutor financiar,

urmează regulile generale aplicabile plăților ce se fac din bugetul de stat,

stabilite în sarcina ordonatorilor principali de credite.

Rolul hotărârii de

Guvern adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 315/2006 a fost tocmai

de a explicita pe larg formalitățile necesare pentru obținerea ajutorului

financiar prevăzut de lege, atât cu privire la cererea ce se formulează, la

documentele justificative care trebuie depuse, cât și cu privire la termenele

de depunere a acestora, pentru obținerea ajutorului financiar prevăzut de lege.

Astfel, în acord cu

soluția instanței de fond, se apreciază că procedura instituită prin normele de

aplicare se aplică tuturor subiecților de drept, nefiind discriminatorie,

aceasta declanșându-se la cererea beneficiarului, iar instituirea unui termen

limită de depunere a acestei cereri este justificată de necesitatea prevederii

necesarului de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având

în vedere că sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură în limita

creditelor bugetare aprobate anual.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș, în numele membrilor

de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 158 din 7 martie 2013 a Curții de

Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 ianuarie

2014.