ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 446/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Târgu-Mureș a fost sesizată cu

soluționarea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din anexa la H.G.

nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

315/2006, fiind suspendată judecarea cauzei până la soluționarea excepției.

În motivarea

excepției de nelegalitate, reclamantul a susținut că, deși prin art. 3 din

anexa la H.G. nr. 453/2007 s-a stabilit un circuit corect al cererii ce trebuie

formulată de cadrele didactice pentru a beneficia de ajutorul financiar în

vederea achiziționării cărților, totuși s-a stabilit și un termen nerezonabil

pentru depunerea cererilor de acest tip, termen care este de natură să

împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești acordate conform art. 1

și art. 2 din Legea nr. 315/2006.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâtul Guvernul României, prin Secretariatul General, a

invocat excepția inadmisibilității, arătând că excepția de nelegalitate poate

avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe

cele cu caracter normativ.

Pârâtul Ministerul

Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin întâmpinarea depusă la

dosar a invocat, pentru considerentele prezentate și de emitentul actului,

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, iar pe fond a solicitat

respingerea excepției pentru argumentele care au fundamentat și apărarea

pârâtului Guvernul României.

Prin notele depuse la

dosar, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean Mureș a lăsat la aprecierea instanței

soluția în cauză.

Prin sentința nr. 133

din 22 februarie 2013, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității

invocată de Guvernul României, a respins excepția de nelegalitate a

dispozițiilor cuprinse în art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru

aprobarea

normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea

achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic,

necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul

preuniversitar,

invocată

în Dosarul nr. 5763/102/2012 al Tribunalului Mureș, de reclamantul Sindicatul

Învățământului Preuniversitar Mureș în numele membrilor de sindicat.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că textul art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 este interpretat în mod constant de către instanțele

judecătorești în sensul că este admisibilă excepția de nelegalitate având ca

obiect actele administrative cu caracter normativ, apreciindu-se că, în

condițiile în care legiuitorul permite atacarea unui act administrativ normativ

oricând, cu atât mai mult contestarea aceluiași act normativ poate fi realizată

pe calea excepției de nelegalitate.

Ținând cont de

exigență, vizând calitatea actelor normative de a avea caracter accesibil și

previzibil, și de jurisprudența masivă și uniformă a secției de contencios

administrativ și fiscal a instanței supreme în chestiunea interpretării art. 4

din Legea nr. 554/2004, Curtea a apreciat că nu poate fi primită excepția

invocată.

Pe fondul excepției

de nelegalitate, curtea a apreciat că nu poate primi argumentele reclamantului,

potrivit cărora

prin stabilirea unui termen limită până la

care cererea pentru acordarea ajutorului financiar poate fi formulată se adaugă

la lege, limitându-se efectele acesteia prin anihilarea exercițiului dreptului

conferit beneficiarilor,

din moment ce acordarea ajutorului financiar

presupune parcurgerea mai multor etape, debutând cu formularea unei cereri de

către cadrul didactic, astfel că era necesară disciplinarea procedurii,

inclusiv prin instituirea unor termene, prin delimitarea clară a obligațiilor

ce le revin persoanelor implicate.

Legat de justificarea

stabilirii datei limită de 1 noiembrie pentru depunerea de către cadrul

didactic a solicitării de acordare a ajutorului, instanța de fond a reținut că

normele

metodologice nu puteau ignora caracterul de credit bugetar al ajutorului

analizat și trebuiau să fie corelate cu principiile de execuție bugetară, iar stabilirea

unui termen spre sfârșitul execuției bugetare a urmărit tocmai să permită

fiecărui cadru didactic să depună cererea de acordare a ajutorului financiar în

vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport

electronic înaintea anulării de drept a fondurilor din buget cu această

destinație, fiind astfel în acord cu natura juridică a ajutorului acordat și

scopul Legii nr. 315/2006.

Față de cele de mai

sus, Curtea de apel a găsit neîntemeiată excepția de nelegalitate dedusă

judecății și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul Sindicatul Învățământului Preuniversitar

Mureș, în numele membrilor de sindicat, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Recurentul a criticat

soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică, arătând că este

dată cu aplicarea greșită a legii.

Astfel, susține

recurentul că prin dispozițiile art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007, care

stabilesc termenul de 1 noiembrie pentru formularea cererilor pentru acordarea

ajutorului financiar aferent anului următor, se adaugă la lege, în condițiile

în care prin art. 1 și art. 2 din Legea nr. 315/2006 se prevede cadrul legal

pentru acordarea ajutorului financiar de 100 de euro, fără a se stabili un

termen pentru depunerea cererilor de către personalul didactic.

Recurentul susține că

în acest caz trebuie aplicate regulile generale de drept, în sensul că cererea

să poată fi formulată oricând în interiorul termenului general de prescripție.

Se arată că scopul

normelor metodologice este tocmai de a facilita aplicarea legii, iar

instituirea regulilor prevăzute de art. 3 criticat, cu privire la stabilirea

termenului nerezonabil pentru depunerea cererilor de acest tip, este de natură

să împiedice cadrele didactice să obțină drepturile bănești prevăzute de art.

1, art. 2 din Legea nr. 315/2006.

Recurentul mai arată

că prin introducerea termenului limită se înlătură aplicabilitatea prevederilor

art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe care îl consideră aplicabil cauzei de

față.

Considerând ca prin

normele metodologice a fost depășit scopul acestora, de a organiza aplicarea

legii și practic s-a adăugat la lege, recurentul apreciază că prevederile art.

3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 sunt nelegale în raport de art. 1 și art. 2

din Legea nr. 315/2006, fapt pentru care, solicită admiterea recursului astfel

cum a fost formulat, respectiv modificarea în tot a hotărârii atacate, în

sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Legea nr. 315/2006

privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe

suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în

învățământul preuniversitar, publicată în M. Of. nr. 617/18.07.2006, a prevăzut

prin dispozițiile sale, art. 1-art. 6, acordarea unui ajutor financiar anual,

la solicitarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din

învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau programe

educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității

didactice, ajutor ce reprezintă echivalentul în RON a 100 de euro, calculat la

cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data

plății. Totodată, actul normativ a stabilit că în termen de 30 de zile de la

data intrării în vigoare a legii vor fi elaborate normele metodologice de

aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Prin H.G. nr.

453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 315/2006, fiind explicitate modalitățile de punere în practică a

acestor norme legale, acesta fiind de fapt rolul unei hotărâri de guvern,

respectiv de a asigura punerea în executare a unor dispoziții legale.

Dispozițiile art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 453/2007 prevăd că ajutorul financiar se acordă anual pe

bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1

noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul

exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie

din anul următor.

Înalta Curte reține

că nu poate fi interpretat ca nelegal termenul limită impus de H.G. nr.

453/2007, având în vedere aspectele formale ce trebuie îndeplinite pentru

asigurarea plății acestor sume de la bugetul de stat, precum și faptul că

introducerea termenului până la care cererea cadrelor didactice trebuie

formulată nu reprezintă o dispoziție nelegală și nu poate fi interpretată ca o

adăugare la lege.

În sprijinul acestei

interpretări sunt și principiile generale care stau la baza întocmirii

situațiilor financiare pentru plata sumelor de la buget, fiind evident că

predicționarea și previzibilitatea cheltuielilor, care se fac cu titlu de ajutor

financiar, urmează regulile generale aplicabile plăților ce se fac din bugetul

de stat, stabilite în sarcina ordonatorilor principali de credite.

Rolul hotărârii de

Guvern adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 315/2006 a fost tocmai

de a explicita pe larg formalitățile necesare pentru obținerea ajutorului

financiar prevăzut de lege, atât cu privire la cererea ce se formulează, la

documentele justificative care trebuie depuse, cât și cu privire la termenele

de depunere a acestora, pentru obținerea ajutorului financiar prevăzut de lege.

Astfel, în acord cu

soluția instanței de fond, se apreciază că procedura instituită prin normele de

aplicare se aplică tuturor subiecților de drept, nefiind discriminatorie,

aceasta declanșându-se la cererea beneficiarului, iar instituirea unui termen

limită de depunere a acestei cereri este justificată de necesitatea prevederii

necesarului de fonduri în vederea unei fundamentări a bugetului de stat, având

în vedere că sumele necesare plății ajutorului financiar se asigură în limita

creditelor bugetare aprobate anual.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.,

recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș, în numele membrilor

de sindicat, împotriva sentinței civile nr. 133 din 22 februarie 2013 a Curții

de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 31 ianuarie

2014.