ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 937/2012

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 martie 2012 pronunțată de Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza

art. 300 raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen. s-a menținut starea

de arest preventiv a inculpatului M.J.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut

următoarele:

Inculpatul

M.J. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru comiterea infracțiunilor de complicitate la omor calificat, prevăzută de

art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) C. pen. și nerespectarea

regimului armelor și munițiilor, prevăzută de art. 279 alin. (3) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte pentru care inculpatul a fost

condamnat de către prima instanță - Tribunalul Harghita la pedeapsa rezultantă de

16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b),

d), e) C. pen.

Procedând la verificarea legalității măsurii arestării preventive

și oportunității menținerii inculpatului în stare de arest preventiv, potrivit dispozițiilor

art. 300

2

C. proc. pen., prin prisma materialului probator administrat

în cauză, s-a reținut că măsura privativă de libertate a fost luată cu respectarea

dispozițiilor legale în materie, de către autoritatea judiciară competentă, ulterior

prelungită și apoi menținută până în prezent cu respectarea condițiilor de fond

și formă impuse de lege.

S-a apreciat că sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de

art. 143 C. proc. pen., respectiv există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit

faptele pentru care este cercetat penal și există o hotărâre judecătorească nedefiniți

vă de condamnare a inculpatului, în care s-au analizat probele care conturează bănuiala

legitimă că inculpatul a comis faptele pentru care este cercetat.

Instanța a apreciat că și la acest moment procesual subzistă

temeiurile prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. ce au dus la luarea

măsurii arestului preventiv, aceste temeiuri nefiind modificate, cerințele acestui

text de lege fiind îndeplinite cumulativ, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile reținute în sarcina acestuia este închisoarea mai mare de 4 ani, iar

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică,

dată fiind natura și gravitatea infracțiunilor săvârșite.

Împotriva acestei hotărîri a declarat recurs inculpatul M.J.,

solicitând revocarea măsurii arestării preventive și judecarea în stare de libertate,

iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de

a nu părpsi localitatea.

Recursul inculpatului nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că inculpatul

M.J. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate

la omor calificat, prevăzută de art. 26 raportat la art. 174, art. 175 alin.

(1) lit. a) C. pen. și nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prevăzută

de art. 279 alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., fapte

pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță la pedeapsa rezultantă

de 16 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a),

b), d), e) C. pen.

Infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul prezintă

un grad de pericol social sporit, constând în împrejurările concrete în care se

presupune că s-au săvârșit și în impactul negativ pe care astfel de fapte îl au

asupra opiniei publice, așa încât, instanța de apel a apreciat în mod corect că

faptele presupus săvârșite justifică aprecierea că lăsarea inculpatului în libertate

ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment

de insecuritate în rândul persoanelor care respectă valorile sociale ocrotite de

lege.

Având în vedere că pedeapsa închisorii pentru faptele comise

de inculpat este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică

constă în gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, modalitatea și împrejurările

în care au fost comise precum și impactul unor astfel de fapte asupra siguranței

colective, se constată că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii

arestării preventive nu s-au schimbat și se mențin.

Apreciind că față de gravitatea deosebită a infracțiunilor,

temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu

s-au schimbat și impun în continuare menținerea acestei măsuri, Înalta Curte constată

că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și cu respectarea

dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Constituției României

referitoare la libertatea individuală. Măsura lipsirii de libertate a unei persoane

se poate dispune atunci când există motive temeinice că s-a săvârșit o infracțiune

și din necesitatea de a împiedica să se săvârșească o nouă infracțiune, fiind necesară

astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertărților cetățenilor, desfășurarea

în bune condiții a procesului penal.

În ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive

cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, Înalta Curte constată că față de

stadiul în care se află judecata la acest moment, buna desfășurare a procesului

penal ar fi afectată de înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării

de a nu părăsi țara, existând riscul ca inculpatul să nu se mai prezinte la judecată

ori să ia legătura cu martorii ce urmează a fi audiați în cauză.

Față de cele menționate, recursul inculpatului este nefondat,

iar în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.J. împotriva

încheierii din 16 martie 2012 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 2092/96/2011/a4.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 225 RON cu titlu

de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 27 martie 2012.