ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2547/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2547/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra
recursului de față,
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 948/R din 15 mai 2009 Curtea
de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a
respins recursurile declarate de Asociația P.M.C.D. Mureș împotriva încheierii de
ședință din 31 martie 2009 și a sentinței nr. 279 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului
Mureș.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța a reținut că acțiunea reclamantei a fost înregistrată la 25 iulie
2005, formându-se Dosarul nr. 3326/2005 format vechi, și întrucât instanța, din
modalitatea în care au fost formulate acțiunile și precizările ulterioare, nu a
reușit să stabilească în mod concret cadrul procesual dedus judecății sub aspectul
obiectului și părților, prin încheierea din 14 ianuarie 2008 a dispus citarea reclamantei
pentru a clarifica aspectele relevate, sub sancțiunea aplicării prevederilor
art. 155
1
C. proc. civ.
Întrucât pentru următorul
termen de judecată - 17 februarie 2008, instanța a apreciat că reclamanta nu și-a
îndeplinit obligația de clarificare a obiectului cererii de chemare în judecată
și temeiul legal pentru fiecare din pretențiile formulate, a dispus suspendarea
cauzei în baza prevederilor art. 155
1
C. proc. civ.
Prin încheierea din 19
septembrie 2008, instanța a constatat că s-a repus cauza pe rol fără a se verifica
dacă s-au îndeplinit condițiile stabilite prin încheierea din 7 februarie 2008,
astfel că s-a menținut suspendarea judecării cauzei până la îndeplinirea obligațiilor
stabilite de instanță la termenul din 7 februarie 2008.
Justificarea acestei repuneri
pe rol se regăsește în procesul verbal de la dosar, unde se precizează că, în dosarele
care anterior suspendării au fost repartizate unui complet care ființează și în
prezent, acestora li s-a dat termen de judecată la același complet iar la celelalte
care au fost repartizate nominal, s-a procedat repartizarea ciclică, cu mențiunea
că dosarelor recent suspendate li s-a atribuit numărul unic de înregistrare.
Prin urmare a operat o
repunere pe rol determinată de luarea unor măsuri administrative în vederea respectării
Regulamentului de ordine interioară a instanțelor și a introducerii tuturor dosarelor
suspendate în sistemul informatizat ECRIS, prin atribuirea numărului unic.
Reclamanta formulează
la data de 25 martie 2009, din nou cerere de repunere pe rol, care, prin încheierea
din 31 martie 2009 a fost respinsă, instanța constatând că nu sunt îndeplinite condițiile
repunerii pe rol câtă vreme, odată cu cererea de repunere pe rol reclamanta nu și-a
îndeplinit niciuna dintre obligațiile stabilite de instanță la data suspendării,
respectiv termenul din 7 februarie 2008.
În contextul celor arătate,
instanța în mod justificat a menținut cauza suspendată și întrucât reclamanta este
cea care nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță la data suspendării
judecății, este în culpă pentru rămânerea cauzei în nelucrare, situație care a justificat
constatarea perimării.
Împotriva acestei decizii,
irevocabile, recurenta Asociația P.M.C.D. Mureș a declarat, din nou, recurs.
La termenul de judecată
din 14 mai 2010, Înalta Curte a invocat din oficiu, excepția inadmisibilității recursului.
Examinând cu prioritate,
în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția invocată din oficiu, Înalta
Curte constată că este întemeiată.
Împotriva hotărârii judecătorești
se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la
care nu se poate deroga.
Astfel, potrivit prevederilor
art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „
Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs,
în termen de 15 zile de la comunicare
”.
De asemenea, în conformitate
cu prevederile art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs „hotărârile
date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de
lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicționale”.
Decizia nr. 948/R din
15 mai 2009 a fost pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială,
de contencios administrativ și fiscal în soluționarea recursurilor formulate de
recurenta Asociația P.M.C.D. Mureș împotriva încheierii de ședință din 31
martie 2009 și a sentinței nr. 279 din 24 aprilie 2009 a Tribunalului Mureș.
Potrivit art. 377 alin
(2) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs
chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”.
Prin urmare, hotărârea
recurată este irevocabilă, iar față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva
deciziei nr. 948/R din 15 mai 2009 este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind
susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Această concluzie derivă
din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac.
Cum un asemenea drept
este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca
de mai multe ori în aceeași cale de atac.
Apreciind ca fiind întemeiată
excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte va respinge recursul declarat
ca inadmisibil, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) raportat la art. 137
alin. (1) din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Asociația P.M.C.D. Mureș împotriva deciziei nr. 948/R din 15 octombrie 2009 a
Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,
ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 mai 2010.