ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3144/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Judecătoria Satu Mare, prin sentința

civilă nr. 6258 din 17 noiembrie 2009, a admis excepția necompetenței materiale

a acestei instanțe, invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a declinat

competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta C.N.A.D.N. prin D.R.D.P.

Cluj, în contradictoriu cu pârâtul K.S., având ca obiect emiterea unei

ordonanțe de plată prin care să se dispună obligarea pârâtului la plata ratelor

eșalonat ale tarifelor de utilizare a rețelei de drumuri naționale, în favoarea

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal.

În acest sens instanța a reținut că,

potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 119/2007, competența

soluționării cererilor privind emiterea ordonanței de plată revine instanțelor

competente să judece în fond cauza în primă instanță; de asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) teza II din Legea nr. 554/2004,

contractul care stă la baza acțiunii formulate la C.N.A.D.N., este asimilat

actelor administrative, iar în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. f) din

aceiași lege, activitatea de soluționare a acestor cereri constituie contencios

administrativ.

Reținând și împrejurarea că, în

conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 84/2003, astfel cum a fost modificată

prin Legea nr. 47/2004, reclamanta este persoană juridică de drept privat

asimilată autorităților publice centrale, instanța a concluzionat că în speță

sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza II din Legea contenciosului

administrativ, iar competența de soluționare a pricinii aparține, în

consecință, curții de apel de la sediul debitorului, care se găsește în Județul

Satu Mare, respectiv Curtea de Apel Oradea.

Primind cauza spre soluționare

Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, prin sentința civilă nr. 50/ CA din 3 februarie 2010, a declinat, în

favoarea Judecătoriei Satu Mare, competența materiala de soluționare a pricinii

și constatând ivit un conflict negativ de competență a trimis dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia cu motivarea că,

deși reclamanta este o autoritate publică centrală în sensul reglementat de art.

2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, în speță, contractul

încheiat între părți, având ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea

de drumuri naționale nu se încadrează în categoria de contracte prevăzute de art.

2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ pentru a atrage, incidența

dispozițiilor art. 10 din această lege.

Pe cale de consecință, s-a apreciat

că, în baza prevederilor art. 158 C. proc. civ., raportate la cele ale art. 1 pct.

1 lit. c) C. proc. civ., se impune admiterea excepției de necompetență a

acestei instanțe și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Satu Mare.

Verificând cauza, Curtea constată

că, în raport cu obiectul litigiului și având în vedere dispozițiile legale

incidente în cauză, competența materială revine Judecătoriei Satu Mare, pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, așa cum rezultă din chiar

conținutul cererii de chemare în judecată, obiectul acesteia îl constituie

emiterea unei ordonanțe de plată, în condițiile O.U.G. nr. 119/2007 privind

măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată

rezultate din contracte comerciale.

Conform art. 10 alin. (1) din actul

normativ susmenționat, „În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe

baza înscrisurilor depuse, a declarațiilor părților, precum și a celorlalte

probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanța emite o

ordonanță de plată, în care se precizează suma și termenul de plată”.

De asemenea, potrivit art. 5

alin. (l)

din același act normativ,

„Cererea privind creanța de plată a prețului se depune la instanța competentă

pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță”.

În speță, obiectul cererii îl

formează obligații contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului

încheiat în temeiul art. 4 din O.G. nr. 15/2002 privind introducerea unor

tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede

posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.

Din conținutul clauzelor contractului

și din prevederile O.G. nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie

pentru eșalonarea tarifului de utilizare și condiționarea eliberării

rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru

autovehiculele deținute.

În cauză, deci, nu ne aflăm în

prezența unui contract administrativ în sensul dispozițiilor art. 2

alin. (l)

lit. c) teza a II-a din Legea nr.

554/2004 cu modificările și completările ulterioare, din moment ce asemenea

contracte, la care se referă art. 4 din O.G. nr. 15/2002, în vigoare la data

respectivă, nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică,

ci eșalonarea plății în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a

infrastructurii de transport rutier.

De altfel, chiar O.U.G. nr. 119/2007,

invocată în mod expres ca temei al cererii de chemare în judecată, vizează în

mod explicit contractele comerciale, având ca obiect de reglementare măsuri de

combatere a întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din astfel

de contracte.

Față de cele arătate, cum în cauză

este vorba de un contract de natură comercială, având în vedere valoarea

obiectului și ținând seama de dispozițiile art. 5 alin. (l) din O.U.G. nr. 119/2007,

raportat la cele ale art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a

cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Satu Mare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind C.N.A.D.N. – D.R.D.P. Cluj și K.S. în favoarea Judecătoriei

Satu Mare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iunie 2010.