ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2857/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2857/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei

de față, constată următoarele:

Reclamantul E.V.

a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Brăila pentru a fi obligată la plata sumei

de 300.000 RON reprezentând drepturi bănești pe ultimii 3 ani, ce i se cuvin în

calitate de principal inventator al invenției cu titlu de „placă filtrantă de profunzime

pe bază de fibre celulozice și procedeul de obținere a acesteia”, a foloaselor nerealizate

calculate la rata de referință a B.N.R. și a cursului de inflație pe ultimii 3 ani

precum și a cheltuielilor ocazionate cu judecarea acestei cauze.

Reclamantul a

motivat că împreună cu alți 3 coautori au cesionat pârâtei drepturile de producere

și comercializare a produselor ce rezultă în urma invenției menționate, ce s-a înregistrat

la O.S.I.M. sub nr. 112039 din 30 aprilie 1997.

Invenția a dus

la crearea unei placi filtrante care este folosită, datorită performanțelor sale

de filtrare, în industriile alimentară și chimico-farmaceutică rezolvând problema

realizării unor filtre netoxice (ecologice).

În conformitate

cu Legea nr. 64/1991, republicată, privind brevetele de invenții și a contractului

de cesiune, pârâta avea obligația să încheie cu autorii un contract în care să se

stabilească drepturile acestora.

Deși a solicitat

încheierea unui astfel de contract de negociere a drepturilor de inventator, pârâta

a refuzat.

Reclamantul E.V.

a formulat o cerere de chemare în judecată a paratei SC C. SA Brăila, având ca obiect

obligarea acesteia la plata sumei de 350.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru

folosirea brevetului de invenții nr. 112039/1997 „placă filtrantă de profunzime

pe bază de fibre celulozice și procedeul de obținere a acesteia”, pentru anii 2003,

2006 și 2007, a foloaselor nerealizate, calculate la rata de referință a B.N.R.

și a cursului de inflație pe ultimii 3 ani, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acestei

cereri a susținut aceleași aspecte de fapt și de drept prezentate în acțiunea principală

din Dosarul nr. 1537/113/2005.

Cauza s-a înregistrat

sub nr. 939/113/2008, iar prin încheierea din 15 august 2008 s-a dispus în conformitate

cu dispozițiile art. 164 C. proc. civ. conexarea la Dosarul nr. 1537/113/2005.

În cauzele conexate

s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii și expertize tehnice judiciare

având ca obiective determinarea drepturilor bănești derivând din dreptul de inventator

și brevetul de invenție cesionat pârâtei.

Prin sentința

civilă nr. 831 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila a admis în parte acțiunea

și a obligat pârâta să plătească redarmntului suma de 476.824,32 RON drepturi bănești

indexate pe perioada 2002-2008, derivând din calitatea de inventator.

Au fost respinse

ca nefondate capetele de cerere prizind obligarea pârâtei la plata foloaselor nerealizate.

A fost obligată

pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța a reținut următoarele:

Reclamantul și

trei salariați de la SC C. SA Brăila sunt autorii invenției cu titlul „placă filtrantă

de profunzime pe bază de fibre celulozice și procedeul de obținere a acesteia” pentru

care au obținut brevetul de invenție nr. 112039 emis de O.S.I.M., în baza hotărârii

nr. 7/2891 din 31 martie 1997.

Prin contractul

de cesiune încheiat între reclamant și cei trei salariați inventatori și pârâta

SC C. SA Brăila au fost cesionate drepturile asupra brevetului de invenție menționat

mai sus.

La capitolul A,

lit. e) și g) din contractul de cesiune, privind drepturile și obligațiile cedentului

s-a stipulat ca cedentul să primească drepturile pecuniare cuvenite stabilite printr-un

contract distinct în cazul aplicării invenției, în următoarele cote: 50% E.V.; 15%

M.P.; 15% Z.I. și 20% B.G.

Contractul de

cesiune a fost atacat în instanța de către SC C. SA  Brăila, iar prin sentința civilă

nr. 57-COM din 4 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 4950/C+C/2005

rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 115a din 12 septembrie 2006 pronunțată

de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 2601/44/2006 s-a respins ca nefondată acțiunea

privind constatarea nulității absolute a contractului de cesiune.

Din raportul de

expertiză efectuat de expert T.D. la data de 8 octombrie 2008 rezultă că pentru

perioada 2002 și până în prezent drepturile cuvenite reclamantului E.V. sunt în

cuantum de 476.824 RON, la care se adaugă dobânzi în valoare de 225.812 RON.

Expertul a calculat

aceste drepturi având în vedere următorii indicatori: profitul pe tonă de produs

în anul anterior celui de calcul - pentru anul 2008, profitul din anui 2007 reactualizat

cu rata inflației; pentru anul 2007 profitul obținut în anul 2006 reactualizat cu

rata inflației, modalitate pe care a aplicat-o pe toată perioada în litigiu; indicele

de inflație pentru a stabili profitul pe tonă în anul de calcul; producția de plăci

filtrante și profitul minim obținut de pârâtă din vânzarea plăcilor filtrante.

Din același raport

de expertiză a rezultat că pârâta a aplicat din perioada 1997 și până în prezent

soluțiile tehnice și tehnologice din brevetul de invenție.

Din raportul de

expertiză efectuat de expert V.C. a rezultat că pe perioada 2002-2004, ponderea

veniturilor dm plăci filtrante în totalul veniturilor obținute de pârâtă este de

31,49% în anul 2002; 25,01% în anul 2003 și 25,04% pentru anul 2004.

Profitul net aferent

plăcilor filtrante este de 47.780,82 RON pentru anul 2002; pentru anul 2003 este

de 26.364,65 RON și de 829,73 RON pentru anul 2004.

În cauză și-au

mai spus punctul de vedere prin expertize tehnice de specialitate și experții M.M.,

T.T., I.N., R.E.

Drepturile cuvenite

reclamantului E.V. în anii 2002-2004 în ce privește acțiunea principală, în raport

cu valoarea profitului pârâtei din fabricarea și comercializarea plăcilor realizate

conform brevetului în litigiu au fost: 165.969,1 RON în anul 2002; 53.018,83 RON

în anul 2003 și de 29.494,73 RON în anul 2004.

Drepturile cuvenite

pe perioada 2005-2008 ce fac obiectul acțiunii conexe au fost stabilite astfel:

33.606,07 RON pentru anul 2005; 35.205,78 RON pentru anul 2006; 19.817,87 RON pentru

anul 2007 și de 5.309 RON pentru anul 2008, semestrul

I.

Aceste drepturi

au fost stabilite avându-se în vedere următorii indicatori: profitul pe tona de

produs; producția de plăci filtrante; profitul minim obținut de pârâtă din vânzarea

plăcilor filtrante.

Expertul a stabilit

valoarea drepturilor indexate pe perioada 2002-2008, în sumă totală de 476.824,32

RON.

Instanța a mai

apreciat ca nu se pot acorda și dobânzi și rata inflației întrucât ar reprezenta

o dublă plată.

A mai apreciat

instanța că raportul de expertiză și suplimentul conțin suficiente date de ordin

tehnic și economic, precum și contabil, cu privire la stabilirea drepturilor cuvenite

reclamantului cedent.

Prin decizia civilă

nr. 220/A din 8 iulie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâta SC C. SA Brăila împotriva sentinței civile nr. 831

din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila.

S-a respins ca

nefondat apelul reclamantului E.V. împotriva sentinței civile nr. 12 din 12 ianuarie

2009 a Tribunalului Brăila, de completare.

S-a admis apelul

reclamantului E.V. împotriva sentinței civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului

Brăila, pe care a schimbat-o în parte în ce privește cuantumul cheltuielilor de

judecată în valoare de 32.755,5 RON în loc de 2.755,5 RON.

A fost obligată

pârâta la 243,24 RON cheltuieli de judecată în apel.

- Apelul declarat

de pârâtă s-a apreciat a fi nefondat din următoarele considerente:

Majoritatea motivelor

de apel formulate de pârâtă nu sunt altceva decât o reluare a obiecțiunilor la raportul

de expertiză întocmit de expert în domeniul proprietății industriale D.T., obiecțiuni

reluate cu insistență și în fața instanței de apel.

Astfel, după depunerea

raportului de expertiză la data de 22 februarie 2007, pârâta apelantă formulează

primele obiecțiuni încuviințate de instanță prin încheierea din 24 aprilie 2005.

Aceste obiecțiuni

vizau faptul că expertul a preluat informații și date nereale din documentele furnizate

de reclamant, documente ce nu se regăsesc în evidențele economico-financiare ale

institutului, că a utilizat formule greșite de calcul, că a ignorat sumele de bani

deja achitate pe anii 2002-2003, că nu a ținut seama de profitul net total al pârâtei

care e mai mic decât cel calculat de expert, că nu i s-au solicitat documentele

financiar-contabile sau că brevetul de invenție nu ar îndeplini condițiile de noutate.

Aceste obiecțiuni

au fost încuviințate de instanță prin încheierea din 24 aprilie 2007, iar expertul

a răspuns în mod detaliat la fiecare punct în parte, la termenul următor.

Deși obiecțiunile

la raportul de expertiză pot fi formulate o singură dată la primul termen ce urmează

depunerii raportului de expertiză, pârâta apelantă, cu exercitarea abuzivă a drepturilor

procesuale, le reiterează într-o formă ușor schimbată, dar cu același conținut pentru

termenul din 11 iunie 2007.

Pentru a doua

oară aceste obiecțiuni sunt încuviințaze, experta formulează un nou răspuns detaliat,

iar pârâta încearcă o a treia serie de obiecțiuni identice la același raport de

expertiză (dosar fond - încheierea din 22 octombrie 2007), obiecțiuni pe care instanța

nu le mai încuviințează.

Mai mult, după

conexarea Dosarelor nr. 1357/113/2005 și 939/113/2008 ce vizează drepturi rezultând

din același contract de cesiune, dar pentru perioade diferite, pârâta reiterează

obiecțiunile privind aplicarea greșită a formulei de calcul din Regula 79

prev. de

H.G. nr. 499/2003 și solicită refacerea raportului de

expertiză, deși încă din primul răspuns la obiecțiuni și apoi și din al doilea doamna

expert explică faptul că în M. Of. nr 348/22 mai 2003 s-au strecurat rnai multe

erori care au fost rectificate în M. Of. nr. 540/2003.

În aceste condiții,

solicitarea de efectuare a unui nou raport de expertiză tehnică în domeniul proprietății

industriale în apel, în care erau reiterate aceleași obiective și aceleași critici,

apare ca o încălcare a

disp. art. 723

C. proc. civ., ce

prevede obligativitatea exercitării de către părți a drepturilor procesuale cu bună

credință.

În esență, nemulțumirile

pârâtei apelante vizează concluziile și răspunsurile la obiecțiuni ale expertului

tehnic în specialitatea proprietate intelectuală, D.T., prin care s-a stabilit că

pârâta datorează suma de 476.824 RON cu titlu de drepturi bănești pentru utilizarea

brevetului de invenție pentru întreaga perioadă 2002-2008.

Criticile pârâtei

nu sunt fondate, expertul răspunzând detaliat la fiecare obiecțiune a părții. Prin

unele dintre acestea pârâta își invocă propria culpă. Astfel, deși suntem într-un

proces civil guvernat de regula potrivit căreia fiecare parte trebuie să-și probeze

afirmațiile, pârâta impută expertului faptul că nu a ținut seama de documentele

contabile pe care nu le-a depus la dosar și nici nu a combătut actele depuse de

partea adversă.

De exemplu, situația

vânzărilor de plăci filtrate pentru perioada 2002-2004 este o probă solicitată de

reclamant în condițiile art. 172 C. proc. civ. încă de la începutul procesului,

dar nedepusă de pârâtă nici măcar la momentul la care a fost convocată de expert

pentru efectuarea expertizei sau atunci când a invocat, prin obiecțiuni, faptul

că datele furnizate de expert sunt nereale.

Mai mult, experta

contabilă V.C. evidențiază faptul că nu poate fi determinat profitul obținut de

pârâtă din exploatarea invenției pentru anii 2002-2004 întrucât „nu există o evidență

contabilă cantitativ valorică care să furnizeze informațiile necesare”.

În final, tot

reclamantul este cel care depune anumite acte ce emană de la pârâtă și din care

experta poate extrage informațiile necesare. De asemenea, experta a avut în vedere

și alte acte anexate de pârâtă la întâmpinare și al căror conținut nu a fost contestat

de aceasta. Pârâta, deși critică vehement datele utilizate de expert, nu a furnizat

nici până la momentul judecății apelului probe din care să rezulte, de exemplu,

profitul net pe tona de produs rezultat din aplicarea invenției nr. 112039/1996.

Atitudinea pârâtei a determinat tergiversarea soluționării cauzei care este înregistrată

pe rolul Tribunalului Brăila din 13 aprilie 2005.

Nu pot fi reținute

nici criticile pârâtei privind neutilizarea de către expert a tuturor indicatorilor

din Regula 79 alin. (4), (5), (6) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991

aprobat prin H.G. nr. 499/2003.

Acești indicatori

sunt enumerați de legiuitor în mod exempiificativ, iar expertul i-a utilizat doar

pe cei care au marcat creșteri în urma aplicării invenției. De altfel, rentabilitatea

utilizării invenției rezultă din actele ce emană de la pârâtă: situația livrării

produselor finite 1999-2004, notă de fundamentare plan producție 2008.

Așa cum s-a explicat

în mod detaliat prin răspunsul la obiecțiuni, formula de calcul corespunzătoare

volumului produsului minim obținut de pârâtă a fost aplicată corect de expert, ținând

seama de rectificarea publicată în M. Of. nr. 540/28.07.2003.

Tot corect a calculat

expertul un procent de 50% din cota de 4% datorată grupului de inventatori. Acest

contract de cesiune a fost contestat în instanță de pârâtă, dar acțiunea a fost

respinsă prin sentința civilă nr. 57 din 04 aprilie 2006 a Tribunalului Brăila,

definitivă prin decizia civilă nr. 115/A/2006 a Curții de Apel Galați, reținându-se

că între brevetele înregistrate în 1987 și cel din 1986 există diferențe semnificative,

pentru că O.S.I.M. le-a calificat ca fiind brevete separate, iar pârâta urmărește

să-și însușească rezultatele invenției fără a respecta clauzele contractului de

cesiune.

Conform acestui

contract [lit. A pct. e)] cedentul trebuie să primească drepturile pecuniare stabilite

printr-un contract distinct în cazul aplicării invenției, iar drepturile pecuniare

se vor negocia și plăti la termenele stabilite prin contractul dintre părți. Nici

până în prezent, în urma demersurilor inventatorilor, nu a fost perfectat un astfel

de contract distinct.

Există posibilitatea

ca profitul total al pârâtei să fie mai mic decât cel obținut din exploatarea invenției.

Așa cum a explicat expertul, în condițiile în care celelalte produse produc pierderi

e probabil ca profitul total al întreprinderii să fie mai mic decât cel obținut

din exploatarea brevetului.

Expertul a avut

în vedere documentele (statul de plată) depuse de pârâtă, ce probau recompensele

acordate inventatorilor în anii 1996-2003, dar a apreciat în mod corect că suma

brută de 1.000 RON ce a fost acordată doar reclamantului și domnul Z. și nu celor

4 inventatori, avea alt izvor și anume faptul că aceștia au pus la punct plăcile

filtrante destinate exclusiv filtrării berii.

Punctul de vedere

al consilierului expert T.T. nu a fost luat în considerare de instanță deoarece

acesta a calculat drepturile bănești numai pentru perioada în care pârâta a achitat

la O.S.I.M. taxele de menținere în vigoare. Ori, așa cum s-a stabilit în mod constant

în jurisprudență, obligația de achitare a drepturilor bănești datorate inventatorilor

se menține atâta timp cât invenția este folosită. Acest punct de vedere a fost exprimat

și de O.S.I.M., la solicitarea reclamantului.

De asemenea, expertul

nu a aplicat retroactiv Regula 79 din Regulament aprobată prin H.G. nr. 499/2003

pentru perioada 01 ianuarie 2002-22 mai 2003, când era în vigoare H.G. nr. 152/1992.

În ceea ce privește

raportul de expertiză contabilă, V.C. și-a declinat competența în ceea ce privește

stabilirea drepturilor bănești cuvenite inventatorilor în favoarea unor specialiști

din acest domeniu, în acest sens fiind și practica judiciară.

- Apelurile declarate

de reclamant.

- Sumele datorate

cu titlu de drepturi bănești au fost actualizate de expert cu rata inflației până

la data de 8 octombrie 2008. Potrivit dispozițiilor art. 371

2

alin.

(3) C. proc. civ., executorul judecătoresc poate, la cererea creditorului, să actualizeze

valoarea obligației stabilite în bani. Prin urmare, aceasta este calea prin care

creditorul poate obține actualizarea până la momentul plății efective și nu promovarea

căilor de atac.

H.G. nr. 152/1992

nu se aplică decât pentru perioada 1 ianuarie 2002-22 mai 2003, deoarece a fost

înlocuită de H.G. nr. 499/2003 și, de altfel, Anexa

II,

Partea

a II-a pct. 6 nu se referă la posibilitatea cumulării indexării cu dobânda legală.

În aceste condiții,

în mod corect a reținut instanța că acordarea dobânzilor nu e prevăzută în contractul

de cesiune și ar determina o dublă sancțiune pentru neîndeplinirea aceleiași obligații.

Cu privire la

cuantumul cheltuielilor de judecată de la fond, se impune majorarea acestora cu

suma de 30.000 RON onorariu apărător, iar acestea rezultă din contractul de asistență

judiciară din 12 aprilie 2005. În legătură cu onorariul de succes în cuantum de

20% din valoarea despăgubirilor, dar nu mai puțin de 52.000 RON, sumele nu sunt

exigibile la acest moment, ci doar după ce hotărârea prin care s-au acordat despăgubirile

rămâne irevocabilă.

- Apelul declarat

împotriva sentinței civile nr. 12/2009 de completare:

Prin sentința

civilă nr. 331/2008 a Tribunalului Brăila instanța s-a pronunțat asupra cererii

de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pe pârâtă la plata sumei de 2.755,5

RON, în funcție de actele doveditoare existente la momentul pronunțării.

Neregularitatea

privind nedepunerea de către avocat a chitanței privind onorariul nu putea fi rezolvată

pe calea completării sentinței, conform art. 281 C. proc. civ., deoarece instanța

s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.

Cu privire la

majorarea onorariului expertului, corect a decis instanța că s-a pronunțat deja

asupra acestei cereri prin încheierea din 11 iunie 2008.

Impotriva acestei

decizii au declarat recurs reclamantul E.V. și pârâta SC C. SA.

E.V. a criticat decizia de apel pentru următoarele motive:

a) Cu privire

la acordarea dobânzilor la creanțe.

a.1. Ambele instanțe

au reținut că nu pot fi acordate dobânzi pentru că acestea nu sunt prevăzute în

contractul de cesiune și ar reprezenta, alături de rata de inflație acordată, o

dublă sancțiune pentru neîndeplinirea acelorași obligații.

Instanța de apel

a reținut că pentru drepturile bănești cuvenite inventatorului pentru perioada 1

ianuarie 2002-22 mai 2003 se aplică dispozițiile H.G. nr. 152/1992, Anexa II, Partea

a

II-

a, dar constată în mod greșit că pct. 6 din anexă nu

se referă la posibilitatea cumulării indexării cu dobânda legală.

În pct. 3 partea

a

II-

a este prevăzut un adaos prin negociere la partea I

(care reprezintă nota de calcul a drepturilor bănești de la care începe negocierea),

reprezentând dobânda la creanțele datorate inventatorului. Rezuită astfel că pentru

această perioadă dobânda la creanțe se adaugă la valoarea indexată a acestora.

a.2. În ceea ce

privește acordarea dobânzilor la creanță pentru perioada

sem.

II

2003-2008 sem. I, chiar dacă acestea nu sunt prevăzute în H.G. nr. 499/2003

(art. 79), se aplică norma de drept comun care completează legea specială, respectiv

C. civ. - art. 970, 998, 1044 teza a II-a și a III-a, art. 1073, 1075, 1082, 1084,

1085, 1086, 1088 și 1089.

În același sens

s-au pronunțat instanțele în litigii similare:

- decizia nr.

83 din 13 octombrie 2000 a Curții de Apel Bacău, irevocabilă prin decizia nr.

3736 din 30 septembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă

și de proprietate intelectuală;

- decizia nr.

512 din 10 octombrie 2000 a Curții de Apel București, irevocabilă prin nerecurare;

- decizia nr.

399 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, irevocabilă

prin decizia nr. 9904 din 30 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală;

- decizia nr.

75 din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, irevocabilă prin

decizia nr. 4085 din 18 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă și de proprietate intelectuală;

a.3. Indexarea

care acoperă devalorizarea monedei naționale este diferită de dobândă, care reprezintă

daune interese.

b) Cu privire

la cuantumul cheltuielilor de judecată.

Considerentul

instanței de apel referitor la data exigibilității onorariului de avocat nu mai

subzistă, întrucât prin soluționarea prezentului dosar decizia de apel rămâne irevocabilă.

c) Cu privire

la onorariul expertului D.T. cuvenit pentru raportul de expertiză din 8

octombrie 2008.

În urma încuviințării

de către instanță a doua oară a acelorași obiecțiuni formulate de pârâtă nu s-a

admis cererea de majorare a onorariului de expertiză, deși solicitarea tnbunalului

referitoare la obiecțiunile reiterate a fost rezolvată de expert, care a fost astfel

nedespăgubit pentru munca sa.

Cererea de onorariu

a aceluiași expert pentru cel de-al doilea raport de expertiză efectuat după conexarea

dosarului nu a fost soluționată de instanță.

Instanța de apel

reține în mod eronat că în mod corect prima instanță s-a pronunțat asupra acestei

cereri prin încheierea de ședință din 11 iunie 2008, întrucât o asemenea încheiere

nu există; este vorba de fapt de încheierea din 10 iunie 2007, când s-a respins

cererea de majorare a onorariului de expert pentru primul raport din anul 2007.

SA Brăila a criticat decizia de apel pentru următoarele motive:

a) Prin ultimul

raport de expertiză s-au stabilit drepturi pentru inventator care nu se coroborează

cu bilanțurile depuse pentru aceeași perioadă, întregul profit pe perioada 2002-2008

este în sumă de 504.877,9 RON, în vreme ce suma datorată reclamantului este de 476.824,32

RON.

b) Acest raport

de expertiză nu poate produce efecte juridice, pentiu că:

- Calculul profitului

pe tona de produs pentru anul de referință se calculează pentru acel an și nu prin

raportare la profitul pe tonă obținut în anii anteriori, care nu corespunde astfel

realității.

- Ar fi trebuit

ca la profitul minim obținut să se aibă în vedere profitul obținut pe mașina de

fabricație, întrucât SC C. SA nu obține profit doar prin plăcile filtrante, ci și

din producția de hârtie și ambalaj, hârtie tehnică de filtru și hârtie scris-tipar

- toată întreaga producție aducând profit.

Inadvertențele

din modul de calcul folosit de expertul D.T. au fost observate și de expertul contabil

V.C., care la obiectivul nr. 4 al raportului de expertiză concluzionează că eventualele

drepturi bănești ce i s-ar cuveni reclamantului trebuie să se stabilească avându-se

în vedere creșterea de profit obținută prin introducerea brevetului de fabricație

și nu profitul total din vânzarea acestora.

- În stabilirea

drepturilor bănești ar fi trebuit să se utilizeze indicatorii prevăzuți în Regula

nr. 79 alin. (4), (5) și (6) din H.G. nr. 499/2003. Este adevărat că această Hotărâre

de Guvern a suferit o rectificare publicată în M. Of. nr. 540/28.07.2003, dar aceasta

nu vizează indicatorii din Regula nr. 79, așa cum eronat a reținut instanța de apel,

ci doar rectificarea unor sume din formula de calcul.

- S-a avut în

vedere, prin raportare la profitul societății, un procent de 50% ce ar reprezenta

recompensa cuvenită inventatorului.

În contractul

de cesiune anexat cererii de chemare în judecată se indică o cotă de participare

de 50% a reclamantului la crearea intenției și nu la eventualele drepturi pecuniare

ale sale.

- Pe parcursul

întregului proces, la instanța de fond, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză

întocmit de expert D.T., însă de fiecare dată aceasta a refuzat să răspundă. S-a

făcut în cadrul criticii o detaliere a obiecțiunilor.

- În cauză s-a

mai efectuat un raport de expertiză de expertul asistent I.N., al cărui punct de

vedere concordă cu cele al expertei D.T. Acest lucru este justificat pe faptul că

expertul a devenit între timp mandatarul intimatului.

Pentru acest motiv

trebuie înlăturat raportul de expertiză al expert D.T., dat fiind subiectivismul

exprimat prin ralierea la același punct de vedere cu al expertului asistent.

- Considerentul

pentru care instanța de apel a înlăturat raportul de expertiză efectuat de expertul

asistent al său (singurul care respectă cerințele legale), în sensul că este acoperită

numai o perioadă, nu este real, întrucât modul de calcul vizează întreaga perioadă.

Expertul său asistent

nu a fost citat pentru a i se aduce la cunoștință obligația de a efectua raportul

de expertiză, la ultimul raport efectuat în cauză.

- Pentru perioada

2002-2003, conform convenției părților, intimatul a primit drepturile care i se

cuvin, putându-se acorda numai drepturile anului 2004, respectiv 5.280 RON, așa

cum a reținut expertul asistent al său T.T.

c) Instanța de

fond a reținut că punctele de vedere ale experților asistenți nu pot duce la soluționarea

corectă a cauzei, întrucât nu au adus argumente care să constate concluziile expertului

desemnat de instanță.

Aceasta, deși

rolul magistratului este de a arăta motivat de ce a înlăturat o anumită probă administrată

în cauză.

d) La instanța

de fond, la solicitarea ambelor părți, s-a efectuat un raport de expertiză contabilă

întocmit de expert V.C. și expert asistent P.

Se formulează

critici cu privire ia acest aspect.

e) La termenul

de dezbateri s-a solicitat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate

de reclamant, fără ca acestea să fie detaliate sau nominalizate.

Prin motivele

scrise depuse la dosar de avocatul intimaților s-au solicitat generic cheltuieli

de judecată, fără detaliere.

În notele scrise

depuse de mandatarul I.N. se face mențiunea expresă că pentru onorariul de avocat

se va formula acțiune separată.

Cu toate acestea,

instanța de apel admite apelul reclamantului și o obligă pe pârâta-recurentă să

plătească inclusiv onorariul de avocat.

Pe de altă parte,

cu privire la onorariul de avocat nu s-au făcut dovezi de achitare a sumelor aferente.

Analizând decizia

de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele:

de reclamant.

a) În ceea ce

privește posibilitatea cumulării indexării cu dobânda legală instanța de apel a

reținut că H.G. nr. 152/1992 nu se aplică decât pentru perioada 1 ianuarie 2002-22

mai 2003, iar în Anexa

II

Partea a II-a, pct. 6 nu se referă

la posibilitatea unui asemenea cumul - ulterior acestei date a fost înlocuită de

H.G. nr. 499/2003.

În ceea ce privește

perioada ulterioară, când era în vigoare H.G. nr. 499/2003, instanța de apel nu

argumentează, nu arată motivele pentru care nu se poate primi cererea de cumulare

a indexării cu dobânda legală față de dispozițiile acestei hotărâri sau, după cum

a indicat reclamantul, în raport de dispozițiile C. civ.

Prin cererea de

apel reclamantul a făcut trimitere la aceste două Hotărâri de Guvern, precum și

la dispozițiile C. civ. în materia executării obligațiilor, redând conținutul articolelor.

Nu se arată totodată

de ce neprevederea acordăiii dobânzilor în contractul de cesiune înlătură analiza

în contextul mai sus arătat detaliat cu referire la C. civ., iar o referire la o

dublă sancționare, ca principiu, nu are suport - aceasta întrucât inflația acoperă

devalorizarea și îl pune pe creditor în situația primirii sumei datorate, întrucât

debitul indexat este echivalentul debitului datorat, înlăturând în ceea ce-l privește

pe acesta pericolul devalorizării monetare; creditorul este adus în aceeași situație

ca atunci când i s-ar fi făcut plata la termen în ceea ce privește debitul. Numai

că o asemenea executare, cu întârziere, este de natură să-l prejudicieze, iar întârzierea

este sancționată de art. 1088 C. civ. prin plata dobânzii legale - daune interese.

Întrucât pe perioada

ulterioară H.G. nr. 152/1992 instanța nu a intrat practic în cercetarea fondului,

se impune în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și art. 304 pct. 5 C.

proc. civ., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța urmând

a analiza cererea de dobânzi pe întreaga perioadă pusă în discuție de către reclamant,

avându-se în vedere apărările formulate de recurent.

- În legătură

cu onorariul de succes al apărătorului, modul de dispunere a fost criticat de reclamant

sub aspectul faptului că prin soluționarea prezentului dosar/recurs decizia de apel

rămâne irevocabilă.

Critica formulată

de către reclamant putea fi discutată dacă recursul ar fi fost soluționat pe fond,

însă se impune casarea și trimiterea cauzei pentru rejudecată.

- Reclamantul

nu are interes în formularea criticii referitoare la onorariul de expert, neîncuviințat

de instanță, nejustificând folosul personal, direct în susținerea acesteia.

de pârâtă.

a) Neconcordanța

raportului de expertiză cu alte acte depuse la dosar nu poate fi analizată de instanța

de recurs, necircumscriindu-se dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

b) În ceea ce

privește calculul profitului net pe tonă de produs, instanța de apel a reținut că

deși partea contestă datele utilizate de expert aceasta nu a furnizat nici până

la momentul judecării apelului probe din care să rezulte profitul net pe tonă de

produs rezultat din aplicarea invenției.

Pârâta a reluat

critica de apel, fără a contesta argumentele reținute prin decizie, această decizie

fiind supusă căii de atac a recursului, cu indicarea motivului de legalitate aferent.

- Cea de-a doua

critică prezintă relevanță sub aspectul întinderii despăgubirilor care i se cuvin

reclamantului, instanța de apel urmând a o avea în vedere cu ocazia rejudecării.

În stabilirea

drepturilor reclamantului instanța a reținut o cotă de 4% datorată grupului de inventatori,

fără a arăta la ce se raportează acest procent, iar o asemenea verificare este incompatibilă

cu judecata în recurs.

Este necesar să

se verifice această apărare, întrucât drepturile cuvenite reclamantului trebuie

fie calculate în raport de invenția în discuție, care constituie fundamentul acțiunii,

respectiv în funcție de partea din profitul total obținută în urma utilizării acesteia

și nu de profitul total obținut de pârâtă.

- Critica referitoare

la indicatorii prevăzuții de Regula 79 alin. (4), (5), (6) din H.G. nr. 499/2003

nu corespunde deciziei de apei (motivării acesteia), acest lucru cenzurându-se pe

calea recursului.

- Criteriul procentual

de stabilire a drepturilor cuvenite reclamantului a fost justificat de instanța

de apel pe culpa pârâtei care nu a perfectat un contract distinct prin care să se

stabilească drepturile pecuniare, deși și-a asumat această obligație prin contractul

de cesiune. Procentul de participare la realizarea invenției, reținut din contractul

de cesiune, este singurul criteriu disponibil în lipsa unui contract distinct de

stabilire a drepturilor pecuniare, lipsă justificată pe culpa recurentei-pârâte.

- Contrar celor

invocate de către pârâtă, instanța de apel a reținut că expertul a răspuns detaliat

la fiecare obiecție a pârâtei - situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată

de instanța de recurs.

- În privința

criticii referitoare la concordanța dintre două rapoarte de expertiză nu s-au indicat

motivele de nelegalitate, instanța apreciind totodată că aceasta nu se circumscrie

dispozițiilor art. 304 C. proc. civ.

- Nu se încadrează

în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. nici critica vizând constatările instanței

de apel referitoare la expertiza întocmită de consilierul expert al pârâtei, întrucât

este vizată reaprecierea probei respective.

Recurenta nu are

interes în susținerea criticii referitoare la necitarea expertului său consilier

pentru a i se aduce la cunoștință obligația efectuării expertizei atât timp cât

acesta a efectuat raportul de expertiză, neproducându-se nicio vătămare părții,

din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

- O eventuală

plată de drepturi bănești către reclamant, aferentă perioadei în discuție, urmează

a se compensa în măsura în care aceasta este conformă, aspect care va fi verificat

de instanța de apel.

c) Instanța de

apel a argumentat detaliat motivele pentru care a înlăturat celelalte expertize

efectuate în cauză, nefiind întrunite astfel cerințele art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

d) Această critică

nu prezintă relevanță față de argumentele, sub aspect probator, reținute în cauză

în fundamentarea soluției de către instanța de apel - decizia aceasta fiind cenzurată

pe calea recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ.

e) Argumentul

pentru care s-a acceptat de instanța de apel includerea onorariului de avocat în

cheltuielile de judecată datorate de către pârâtă sunt în sensul că neregularitatea

privind nedepunerea de către avocat a chitanțelor poate fi realizată pe calea apelului,

prin depunerea de acte noi.

Aceasta față de

poziția mandatarului reclamantului, prin notele scrise depuse în primă instanță,

în sensul că nepredarea în timp util a dovezilor de către avocat îl detenriină să

acționeze separat pentru suma respectivă.

Pârâta nu a arătat

argumentele de nelegalitate, cu indicarea dispozițiilor legale încălcate de instanța

de apel, prin alegerea modalității de rezolvare a neregularității respective.

În ceea ce privește

nedovedirea efectuării acestei cheltuieli de către reclamant, se constată că instanța

de apel a reținut că schimbarea sentinței în ceea ce privește cheltuielile de judecată

este dovedită cu acte noi în apel - situație de fapt ce nu poate fi reapreciată

în recurs.

Astfel, modul

de soluționare a cererii de cheltuieli de judecată rămâne câștigat cauzei, urmând

ca instanța să dispună asupra cuantumului acestora în urma rejudecării cauzei.

Prin urmare, în

considerarea argumentelor arătate mai sus și a limitelor de judecată a recursului,

cu aplicarea art. 304 pct. 5 și 9, art. 312 alin. (5) și art. 314 C. proc. civ.,

Înalta Curte urmează să admită ambele recursuri declarate și să trimită cauza pentru

rejudecare la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate de aceleași

părți împotriva sentinței civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul

Brăila. Se vor păstra celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamantul E.V. și de pârâta SC C. SA Brăila împotriva deciziei

nr. 220 A din 8 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă.

Casează, în parte,

decizia.

Trimite cauza

la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate de aceleași părți împotriva

sentinței civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila.

Păstrează celelalte

dispoziții ale deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 mai 2010.