ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2857/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Reclamantul E.V. a chemat în judecată pe pârâta SC C. SA Brăila pentru a fi obligată la plata sumei de 300.000 RON reprezentând drepturi bănești pe ultimii 3 ani, ce i se cuvin în calitate de principal inventator al invenției cu titlu de „placă filtrantă de profunzime pe bază de fibre celulozice și procedeul de obținere a acesteia”, a foloaselor nerealizate calculate la rata de referință a B.N.R. și a cursului de inflație pe ultimii 3 ani precum și a cheltuielilor ocazionate cu judecarea acestei cauze. Reclamantul a motivat că împreună cu alți 3 coautori au cesionat pârâtei drepturile de producere și comercializare a produselor ce rezultă în urma invenției menționate, ce s-a înregistrat la O.S.I.M.

sub nr. 112039 din 30 aprilie 1997. Invenția a dus la crearea unei placi filtrante care este folosită, datorită performanțelor sale de filtrare, în industriile alimentară și chimico-farmaceutică rezolvând problema realizării unor filtre netoxice (ecologice). În conformitate cu Legea nr. 64/1991, republicată, privind brevetele de invenții și a contractului de cesiune, pârâta avea obligația să încheie cu autorii un contract în care să se stabilească drepturile acestora. Deși a solicitat încheierea unui astfel de contract de negociere a drepturilor de inventator, pârâta a refuzat. Reclamantul E.V.

a formulat o cerere de chemare în judecată a paratei SC C. SA Brăila, având ca obiect obligarea acesteia la plata sumei de 350.000 RON, reprezentând despăgubiri pentru folosirea brevetului de invenții nr. 112039/1997 „placă filtrantă de profunzime pe bază de fibre celulozice și procedeul de obținere a acesteia”, pentru anii 2003, 2006 și 2007, a foloaselor nerealizate, calculate la rata de referință a B.N.R. și a cursului de inflație pe ultimii 3 ani, precum și a cheltuielilor de judecată. În motivarea acestei cereri a susținut aceleași aspecte de fapt și de drept prezentate în acțiunea principală din Dosarul nr. 1537/113/2005. Cauza s-a înregistrat sub nr. 939/113/2008, iar prin încheierea din 15 august 2008 s-a dispus în conformitate cu dispozițiile art. 164 C. proc.

civ. conexarea la Dosarul nr. 1537/113/2005. În cauzele conexate s-au administrat probe cu înscrisuri, interogatorii și expertize tehnice judiciare având ca obiective determinarea drepturilor bănești derivând din dreptul de inventator și brevetul de invenție cesionat pârâtei. Prin sentința civilă nr. 831 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească redarmntului suma de 476.824,32 RON drepturi bănești indexate pe perioada 2002-2008, derivând din calitatea de inventator. Au fost respinse ca nefondate capetele de cerere prizind obligarea pârâtei la plata foloaselor nerealizate. A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele: Reclamantul și trei salariați de la SC C. SA Brăila sunt autorii invenției cu titlul „placă filtrantă de profunzime pe bază de fibre celulozice și procedeul de obținere a acesteia” pentru care au obținut brevetul de invenție nr. 112039 emis de O.S.I.M., în baza hotărârii nr. 7/2891 din 31 martie 1997. Prin contractul de cesiune încheiat între reclamant și cei trei salariați inventatori și pârâta SC C. SA Brăila au fost cesionate drepturile asupra brevetului de invenție menționat mai sus. La capitolul A, lit. e) și g) din contractul de cesiune, privind drepturile și obligațiile cedentului s-a stipulat ca cedentul să primească drepturile pecuniare cuvenite stabilite printr-un contract distinct în cazul aplicării invenției, în următoarele cote: 50% E.V.; 15% M.P.; 15% Z.I.

și 20% B.G. Contractul de cesiune a fost atacat în instanța de către SC C. SA Brăila, iar prin sentința civilă nr. 57-COM din 4 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 4950/C+C/2005 rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 115a din 12 septembrie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. 2601/44/2006 s-a respins ca nefondată acțiunea privind constatarea nulității absolute a contractului de cesiune. Din raportul de expertiză efectuat de expert T.D. la data de 8 octombrie 2008 rezultă că pentru perioada 2002 și până în prezent drepturile cuvenite reclamantului E.V. sunt în cuantum de 476.824 RON, la care se adaugă dobânzi în valoare de 225.812 RON.

Expertul a calculat aceste drepturi având în vedere următorii indicatori: profitul pe tonă de produs în anul anterior celui de calcul - pentru anul 2008, profitul din anui 2007 reactualizat cu rata inflației; pentru anul 2007 profitul obținut în anul 2006 reactualizat cu rata inflației, modalitate pe care a aplicat-o pe toată perioada în litigiu; indicele de inflație pentru a stabili profitul pe tonă în anul de calcul; producția de plăci filtrante și profitul minim obținut de pârâtă din vânzarea plăcilor filtrante. Din același raport de expertiză a rezultat că pârâta a aplicat din perioada 1997 și până în prezent soluțiile tehnice și tehnologice din brevetul de invenție. Din raportul de expertiză efectuat de expert V.C.

a rezultat că pe perioada 2002-2004, ponderea veniturilor dm plăci filtrante în totalul veniturilor obținute de pârâtă este de 31,49% în anul 2002; 25,01% în anul 2003 și 25,04% pentru anul 2004. Profitul net aferent plăcilor filtrante este de 47.780,82 RON pentru anul 2002; pentru anul 2003 este de 26.364,65 RON și de 829,73 RON pentru anul 2004. În cauză și-au mai spus punctul de vedere prin expertize tehnice de specialitate și experții M.M., T.T., I.N., R.E. Drepturile cuvenite reclamantului E.V.

în anii 2002-2004 în ce privește acțiunea principală, în raport cu valoarea profitului pârâtei din fabricarea și comercializarea plăcilor realizate conform brevetului în litigiu au fost: 165.969,1 RON în anul 2002; 53.018,83 RON în anul 2003 și de 29.494,73 RON în anul 2004. Drepturile cuvenite pe perioada 2005-2008 ce fac obiectul acțiunii conexe au fost stabilite astfel: 33.606,07 RON pentru anul 2005; 35.205,78 RON pentru anul 2006; 19.817,87 RON pentru anul 2007 și de 5.309 RON pentru anul 2008, semestrul I. Aceste drepturi au fost stabilite avându-se în vedere următorii indicatori: profitul pe tona de produs; producția de plăci filtrante; profitul minim obținut de pârâtă din vânzarea plăcilor filtrante.

Expertul a stabilit valoarea drepturilor indexate pe perioada 2002-2008, în sumă totală de 476.824,32 RON. Instanța a mai apreciat ca nu se pot acorda și dobânzi și rata inflației întrucât ar reprezenta o dublă plată. A mai apreciat instanța că raportul de expertiză și suplimentul conțin suficiente date de ordin tehnic și economic, precum și contabil, cu privire la stabilirea drepturilor cuvenite reclamantului cedent. Prin decizia civilă nr. 220/A din 8 iulie 2009 Curtea de Apel Galați, secția civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC C. SA Brăila împotriva sentinței civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila. S-a respins ca nefondat apelul reclamantului E.V.

împotriva sentinței civile nr. 12 din 12 ianuarie 2009 a Tribunalului Brăila, de completare. S-a admis apelul reclamantului E.V. împotriva sentinței civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 a Tribunalului Brăila, pe care a schimbat-o în parte în ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată în valoare de 32.755,5 RON în loc de 2.755,5 RON. A fost obligată pârâta la 243,24 RON cheltuieli de judecată în apel. - Apelul declarat de pârâtă s-a apreciat a fi nefondat din următoarele considerente: Majoritatea motivelor de apel formulate de pârâtă nu sunt altceva decât o reluare a obiecțiunilor la raportul de expertiză întocmit de expert în domeniul proprietății industriale D.T., obiecțiuni reluate cu insistență și în fața instanței de apel.

Astfel, după depunerea raportului de expertiză la data de 22 februarie 2007, pârâta apelantă formulează primele obiecțiuni încuviințate de instanță prin încheierea din 24 aprilie 2005. Aceste obiecțiuni vizau faptul că expertul a preluat informații și date nereale din documentele furnizate de reclamant, documente ce nu se regăsesc în evidențele economico-financiare ale institutului, că a utilizat formule greșite de calcul, că a ignorat sumele de bani deja achitate pe anii 2002-2003, că nu a ținut seama de profitul net total al pârâtei care e mai mic decât cel calculat de expert, că nu i s-au solicitat documentele financiar-contabile sau că brevetul de invenție nu ar îndeplini condițiile de noutate.

Aceste obiecțiuni au fost încuviințate de instanță prin încheierea din 24 aprilie 2007, iar expertul a răspuns în mod detaliat la fiecare punct în parte, la termenul următor. Deși obiecțiunile la raportul de expertiză pot fi formulate o singură dată la primul termen ce urmează depunerii raportului de expertiză, pârâta apelantă, cu exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, le reiterează într-o formă ușor schimbată, dar cu același conținut pentru termenul din 11 iunie 2007. Pentru a doua oară aceste obiecțiuni sunt încuviințaze, experta formulează un nou răspuns detaliat, iar pârâta încearcă o a treia serie de obiecțiuni identice la același raport de expertiză (dosar fond - încheierea din 22 octombrie 2007), obiecțiuni pe care instanța nu le mai încuviințează.

Mai mult, după conexarea Dosarelor nr. 1357/113/2005 și 939/113/2008 ce vizează drepturi rezultând din același contract de cesiune, dar pentru perioade diferite, pârâta reiterează obiecțiunile privind aplicarea greșită a formulei de calcul din Regula 79 prev. de H.G. nr. 499/2003 și solicită refacerea raportului de expertiză, deși încă din primul răspuns la obiecțiuni și apoi și din al doilea doamna expert explică faptul că în M. Of. nr 348/22 mai 2003 s-au strecurat rnai multe erori care au fost rectificate în M. Of. nr. 540/2003. În aceste condiții, solicitarea de efectuare a unui nou raport de expertiză tehnică în domeniul proprietății industriale în apel, în care erau reiterate aceleași obiective și aceleași critici, apare ca o încălcare a disp.

art. 723 C. proc. civ., ce prevede obligativitatea exercitării de către părți a drepturilor procesuale cu bună credință. În esență, nemulțumirile pârâtei apelante vizează concluziile și răspunsurile la obiecțiuni ale expertului tehnic în specialitatea proprietate intelectuală, D.T., prin care s-a stabilit că pârâta datorează suma de 476.824 RON cu titlu de drepturi bănești pentru utilizarea brevetului de invenție pentru întreaga perioadă 2002-2008. Criticile pârâtei nu sunt fondate, expertul răspunzând detaliat la fiecare obiecțiune a părții. Prin unele dintre acestea pârâta își invocă propria culpă. Astfel, deși suntem într-un proces civil guvernat de regula potrivit căreia fiecare parte trebuie să-și probeze afirmațiile, pârâta impută expertului faptul că nu a ținut seama de documentele contabile pe care nu le-a depus la dosar și nici nu a combătut actele depuse de partea adversă.

De exemplu, situația vânzărilor de plăci filtrate pentru perioada 2002-2004 este o probă solicitată de reclamant în condițiile art. 172 C. proc. civ. încă de la începutul procesului, dar nedepusă de pârâtă nici măcar la momentul la care a fost convocată de expert pentru efectuarea expertizei sau atunci când a invocat, prin obiecțiuni, faptul că datele furnizate de expert sunt nereale. Mai mult, experta contabilă V.C. evidențiază faptul că nu poate fi determinat profitul obținut de pârâtă din exploatarea invenției pentru anii 2002-2004 întrucât „nu există o evidență contabilă cantitativ valorică care să furnizeze informațiile necesare”. În final, tot reclamantul este cel care depune anumite acte ce emană de la pârâtă și din care experta poate extrage informațiile necesare.

De asemenea, experta a avut în vedere și alte acte anexate de pârâtă la întâmpinare și al căror conținut nu a fost contestat de aceasta. Pârâta, deși critică vehement datele utilizate de expert, nu a furnizat nici până la momentul judecății apelului probe din care să rezulte, de exemplu, profitul net pe tona de produs rezultat din aplicarea invenției nr. 112039/1996. Atitudinea pârâtei a determinat tergiversarea soluționării cauzei care este înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila din 13 aprilie 2005. Nu pot fi reținute nici criticile pârâtei privind neutilizarea de către expert a tuturor indicatorilor din Regula 79 alin. (4), (5), (6) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 aprobat prin H.G.

nr. 499/2003. Acești indicatori sunt enumerați de legiuitor în mod exempiificativ, iar expertul i-a utilizat doar pe cei care au marcat creșteri în urma aplicării invenției. De altfel, rentabilitatea utilizării invenției rezultă din actele ce emană de la pârâtă: situația livrării produselor finite 1999-2004, notă de fundamentare plan producție 2008. Așa cum s-a explicat în mod detaliat prin răspunsul la obiecțiuni, formula de calcul corespunzătoare volumului produsului minim obținut de pârâtă a fost aplicată corect de expert, ținând seama de rectificarea publicată în M. Of. nr. 540/28.07.2003. Tot corect a calculat expertul un procent de 50% din cota de 4% datorată grupului de inventatori.

Acest contract de cesiune a fost contestat în instanță de pârâtă, dar acțiunea a fost respinsă prin sentința civilă nr. 57 din 04 aprilie 2006 a Tribunalului Brăila, definitivă prin decizia civilă nr. 115/A/2006 a Curții de Apel Galați, reținându-se că între brevetele înregistrate în 1987 și cel din 1986 există diferențe semnificative, pentru că O.S.I.M. le-a calificat ca fiind brevete separate, iar pârâta urmărește să-și însușească rezultatele invenției fără a respecta clauzele contractului de cesiune. Conform acestui contract [lit. A pct. e)] cedentul trebuie să primească drepturile pecuniare stabilite printr-un contract distinct în cazul aplicării invenției, iar drepturile pecuniare se vor negocia și plăti la termenele stabilite prin contractul dintre părți.

Nici până în prezent, în urma demersurilor inventatorilor, nu a fost perfectat un astfel de contract distinct. Există posibilitatea ca profitul total al pârâtei să fie mai mic decât cel obținut din exploatarea invenției. Așa cum a explicat expertul, în condițiile în care celelalte produse produc pierderi e probabil ca profitul total al întreprinderii să fie mai mic decât cel obținut din exploatarea brevetului. Expertul a avut în vedere documentele (statul de plată) depuse de pârâtă, ce probau recompensele acordate inventatorilor în anii 1996-2003, dar a apreciat în mod corect că suma brută de 1.000 RON ce a fost acordată doar reclamantului și domnul Z. și nu celor 4 inventatori, avea alt izvor și anume faptul că aceștia au pus la punct plăcile filtrante destinate exclusiv filtrării berii.

Punctul de vedere al consilierului expert T.T. nu a fost luat în considerare de instanță deoarece acesta a calculat drepturile bănești numai pentru perioada în care pârâta a achitat la O.S.I.M. taxele de menținere în vigoare. Ori, așa cum s-a stabilit în mod constant în jurisprudență, obligația de achitare a drepturilor bănești datorate inventatorilor se menține atâta timp cât invenția este folosită. Acest punct de vedere a fost exprimat și de O.S.I.M., la solicitarea reclamantului. De asemenea, expertul nu a aplicat retroactiv Regula 79 din Regulament aprobată prin H.G. nr. 499/2003 pentru perioada 01 ianuarie 2002-22 mai 2003, când era în vigoare H.G. nr. 152/1992. În ceea ce privește raportul de expertiză contabilă, V.C.

și-a declinat competența în ceea ce privește stabilirea drepturilor bănești cuvenite inventatorilor în favoarea unor specialiști din acest domeniu, în acest sens fiind și practica judiciară. - Apelurile declarate de reclamant. - Sumele datorate cu titlu de drepturi bănești au fost actualizate de expert cu rata inflației până la data de 8 octombrie 2008. Potrivit dispozițiilor art. 371 2 alin. (3) C. proc. civ., executorul judecătoresc poate, la cererea creditorului, să actualizeze valoarea obligației stabilite în bani. Prin urmare, aceasta este calea prin care creditorul poate obține actualizarea până la momentul plății efective și nu promovarea căilor de atac. H.G. nr. 152/1992 nu se aplică decât pentru perioada 1 ianuarie 2002-22 mai 2003, deoarece a fost înlocuită de H.G.

nr. 499/2003 și, de altfel, Anexa II, Partea a II-a pct. 6 nu se referă la posibilitatea cumulării indexării cu dobânda legală. În aceste condiții, în mod corect a reținut instanța că acordarea dobânzilor nu e prevăzută în contractul de cesiune și ar determina o dublă sancțiune pentru neîndeplinirea aceleiași obligații. Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată de la fond, se impune majorarea acestora cu suma de 30.000 RON onorariu apărător, iar acestea rezultă din contractul de asistență judiciară din 12 aprilie 2005. În legătură cu onorariul de succes în cuantum de 20% din valoarea despăgubirilor, dar nu mai puțin de 52.000 RON, sumele nu sunt exigibile la acest moment, ci doar după ce hotărârea prin care s-au acordat despăgubirile rămâne irevocabilă.

- Apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 12/2009 de completare: Prin sentința civilă nr. 331/2008 a Tribunalului Brăila instanța s-a pronunțat asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, obligând pe pârâtă la plata sumei de 2.755,5 RON, în funcție de actele doveditoare existente la momentul pronunțării. Neregularitatea privind nedepunerea de către avocat a chitanței privind onorariul nu putea fi rezolvată pe calea completării sentinței, conform art. 281 C. proc. civ., deoarece instanța s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere. Cu privire la majorarea onorariului expertului, corect a decis instanța că s-a pronunțat deja asupra acestei cereri prin încheierea din 11 iunie 2008. Impotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul E.V.

și pârâta SC C. SA. 1. Reclamantul E.V. a criticat decizia de apel pentru următoarele motive: a) Cu privire la acordarea dobânzilor la creanțe. a.1. Ambele instanțe au reținut că nu pot fi acordate dobânzi pentru că acestea nu sunt prevăzute în contractul de cesiune și ar reprezenta, alături de rata de inflație acordată, o dublă sancțiune pentru neîndeplinirea acelorași obligații. Instanța de apel a reținut că pentru drepturile bănești cuvenite inventatorului pentru perioada 1 ianuarie 2002-22 mai 2003 se aplică dispozițiile H.G. nr. 152/1992, Anexa II, Partea a II- a, dar constată în mod greșit că pct. 6 din anexă nu se referă la posibilitatea cumulării indexării cu dobânda legală. În pct. 3 partea a II- a este prevăzut un adaos prin negociere la partea I (care reprezintă nota de calcul a drepturilor bănești de la care începe negocierea), reprezentând dobânda la creanțele datorate inventatorului.

Rezuită astfel că pentru această perioadă dobânda la creanțe se adaugă la valoarea indexată a acestora. a.2. În ceea ce privește acordarea dobânzilor la creanță pentru perioada sem. II 2003-2008 sem. I, chiar dacă acestea nu sunt prevăzute în H.G. nr. 499/2003 (art. 79), se aplică norma de drept comun care completează legea specială, respectiv C. civ.

- art. 970, 998, 1044 teza a II-a și a III-a, art. 1073, 1075, 1082, 1084, 1085, 1086, 1088 și 1089. În același sens s-au pronunțat instanțele în litigii similare: - decizia nr. 83 din 13 octombrie 2000 a Curții de Apel Bacău, irevocabilă prin decizia nr. 3736 din 30 septembrie 2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală; - decizia nr. 512 din 10 octombrie 2000 a Curții de Apel București, irevocabilă prin nerecurare; - decizia nr. 399 din 17 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, irevocabilă prin decizia nr. 9904 din 30 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală; - decizia nr. 75 din 20 iunie 2006 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, irevocabilă prin decizia nr. 4085 din 18 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală; a.3.

Indexarea care acoperă devalorizarea monedei naționale este diferită de dobândă, care reprezintă daune interese. b) Cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată. Considerentul instanței de apel referitor la data exigibilității onorariului de avocat nu mai subzistă, întrucât prin soluționarea prezentului dosar decizia de apel rămâne irevocabilă. c) Cu privire la onorariul expertului D.T. cuvenit pentru raportul de expertiză din 8 octombrie 2008. În urma încuviințării de către instanță a doua oară a acelorași obiecțiuni formulate de pârâtă nu s-a admis cererea de majorare a onorariului de expertiză, deși solicitarea tnbunalului referitoare la obiecțiunile reiterate a fost rezolvată de expert, care a fost astfel nedespăgubit pentru munca sa.

Cererea de onorariu a aceluiași expert pentru cel de-al doilea raport de expertiză efectuat după conexarea dosarului nu a fost soluționată de instanță. Instanța de apel reține în mod eronat că în mod corect prima instanță s-a pronunțat asupra acestei cereri prin încheierea de ședință din 11 iunie 2008, întrucât o asemenea încheiere nu există; este vorba de fapt de încheierea din 10 iunie 2007, când s-a respins cererea de majorare a onorariului de expert pentru primul raport din anul 2007. 2. Pârâta SC C. SA Brăila a criticat decizia de apel pentru următoarele motive: a) Prin ultimul raport de expertiză s-au stabilit drepturi pentru inventator care nu se coroborează cu bilanțurile depuse pentru aceeași perioadă, întregul profit pe perioada 2002-2008 este în sumă de 504.877,9 RON, în vreme ce suma datorată reclamantului este de 476.824,32 RON.

b) Acest raport de expertiză nu poate produce efecte juridice, pentiu că: - Calculul profitului pe tona de produs pentru anul de referință se calculează pentru acel an și nu prin raportare la profitul pe tonă obținut în anii anteriori, care nu corespunde astfel realității. - Ar fi trebuit ca la profitul minim obținut să se aibă în vedere profitul obținut pe mașina de fabricație, întrucât SC C. SA nu obține profit doar prin plăcile filtrante, ci și din producția de hârtie și ambalaj, hârtie tehnică de filtru și hârtie scris-tipar - toată întreaga producție aducând profit. Inadvertențele din modul de calcul folosit de expertul D.T. au fost observate și de expertul contabil V.C., care la obiectivul nr. 4 al raportului de expertiză concluzionează că eventualele drepturi bănești ce i s-ar cuveni reclamantului trebuie să se stabilească avându-se în vedere creșterea de profit obținută prin introducerea brevetului de fabricație și nu profitul total din vânzarea acestora.

- În stabilirea drepturilor bănești ar fi trebuit să se utilizeze indicatorii prevăzuți în Regula nr. 79 alin. (4), (5) și (6) din H.G. nr. 499/2003. Este adevărat că această Hotărâre de Guvern a suferit o rectificare publicată în M. Of. nr. 540/28.07.2003, dar aceasta nu vizează indicatorii din Regula nr. 79, așa cum eronat a reținut instanța de apel, ci doar rectificarea unor sume din formula de calcul. - S-a avut în vedere, prin raportare la profitul societății, un procent de 50% ce ar reprezenta recompensa cuvenită inventatorului. În contractul de cesiune anexat cererii de chemare în judecată se indică o cotă de participare de 50% a reclamantului la crearea intenției și nu la eventualele drepturi pecuniare ale sale.

- Pe parcursul întregului proces, la instanța de fond, a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit de expert D.T., însă de fiecare dată aceasta a refuzat să răspundă. S-a făcut în cadrul criticii o detaliere a obiecțiunilor. - În cauză s-a mai efectuat un raport de expertiză de expertul asistent I.N., al cărui punct de vedere concordă cu cele al expertei D.T. Acest lucru este justificat pe faptul că expertul a devenit între timp mandatarul intimatului. Pentru acest motiv trebuie înlăturat raportul de expertiză al expert D.T., dat fiind subiectivismul exprimat prin ralierea la același punct de vedere cu al expertului asistent. - Considerentul pentru care instanța de apel a înlăturat raportul de expertiză efectuat de expertul asistent al său (singurul care respectă cerințele legale), în sensul că este acoperită numai o perioadă, nu este real, întrucât modul de calcul vizează întreaga perioadă.

Expertul său asistent nu a fost citat pentru a i se aduce la cunoștință obligația de a efectua raportul de expertiză, la ultimul raport efectuat în cauză. - Pentru perioada 2002-2003, conform convenției părților, intimatul a primit drepturile care i se cuvin, putându-se acorda numai drepturile anului 2004, respectiv 5.280 RON, așa cum a reținut expertul asistent al său T.T. c) Instanța de fond a reținut că punctele de vedere ale experților asistenți nu pot duce la soluționarea corectă a cauzei, întrucât nu au adus argumente care să constate concluziile expertului desemnat de instanță. Aceasta, deși rolul magistratului este de a arăta motivat de ce a înlăturat o anumită probă administrată în cauză.

d) La instanța de fond, la solicitarea ambelor părți, s-a efectuat un raport de expertiză contabilă întocmit de expert V.C. și expert asistent P. Se formulează critici cu privire ia acest aspect. e) La termenul de dezbateri s-a solicitat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant, fără ca acestea să fie detaliate sau nominalizate. Prin motivele scrise depuse la dosar de avocatul intimaților s-au solicitat generic cheltuieli de judecată, fără detaliere. În notele scrise depuse de mandatarul I.N. se face mențiunea expresă că pentru onorariul de avocat se va formula acțiune separată. Cu toate acestea, instanța de apel admite apelul reclamantului și o obligă pe pârâta-recurentă să plătească inclusiv onorariul de avocat.

Pe de altă parte, cu privire la onorariul de avocat nu s-au făcut dovezi de achitare a sumelor aferente. Analizând decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată următoarele: 1. Recursul declarat de reclamant. a) În ceea ce privește posibilitatea cumulării indexării cu dobânda legală instanța de apel a reținut că H.G. nr. 152/1992 nu se aplică decât pentru perioada 1 ianuarie 2002-22 mai 2003, iar în Anexa II Partea a II-a, pct. 6 nu se referă la posibilitatea unui asemenea cumul - ulterior acestei date a fost înlocuită de H.G. nr. 499/2003. În ceea ce privește perioada ulterioară, când era în vigoare H.G. nr. 499/2003, instanța de apel nu argumentează, nu arată motivele pentru care nu se poate primi cererea de cumulare a indexării cu dobânda legală față de dispozițiile acestei hotărâri sau, după cum a indicat reclamantul, în raport de dispozițiile C. civ.

Prin cererea de apel reclamantul a făcut trimitere la aceste două Hotărâri de Guvern, precum și la dispozițiile C. civ. în materia executării obligațiilor, redând conținutul articolelor. Nu se arată totodată de ce neprevederea acordăiii dobânzilor în contractul de cesiune înlătură analiza în contextul mai sus arătat detaliat cu referire la C. civ., iar o referire la o dublă sancționare, ca principiu, nu are suport - aceasta întrucât inflația acoperă devalorizarea și îl pune pe creditor în situația primirii sumei datorate, întrucât debitul indexat este echivalentul debitului datorat, înlăturând în ceea ce-l privește pe acesta pericolul devalorizării monetare; creditorul este adus în aceeași situație ca atunci când i s-ar fi făcut plata la termen în ceea ce privește debitul.

Numai că o asemenea executare, cu întârziere, este de natură să-l prejudicieze, iar întârzierea este sancționată de art. 1088 C. civ. prin plata dobânzii legale - daune interese. Întrucât pe perioada ulterioară H.G. nr. 152/1992 instanța nu a intrat practic în cercetarea fondului, se impune în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. și art. 304 pct. 5 C. proc. civ., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța urmând a analiza cererea de dobânzi pe întreaga perioadă pusă în discuție de către reclamant, avându-se în vedere apărările formulate de recurent. - În legătură cu onorariul de succes al apărătorului, modul de dispunere a fost criticat de reclamant sub aspectul faptului că prin soluționarea prezentului dosar/recurs decizia de apel rămâne irevocabilă.

Critica formulată de către reclamant putea fi discutată dacă recursul ar fi fost soluționat pe fond, însă se impune casarea și trimiterea cauzei pentru rejudecată. - Reclamantul nu are interes în formularea criticii referitoare la onorariul de expert, neîncuviințat de instanță, nejustificând folosul personal, direct în susținerea acesteia. 2. Recurs ui declarat de pârâtă. a) Neconcordanța raportului de expertiză cu alte acte depuse la dosar nu poate fi analizată de instanța de recurs, necircumscriindu-se dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. b) În ceea ce privește calculul profitului net pe tonă de produs, instanța de apel a reținut că deși partea contestă datele utilizate de expert aceasta nu a furnizat nici până la momentul judecării apelului probe din care să rezulte profitul net pe tonă de produs rezultat din aplicarea invenției.

Pârâta a reluat critica de apel, fără a contesta argumentele reținute prin decizie, această decizie fiind supusă căii de atac a recursului, cu indicarea motivului de legalitate aferent. - Cea de-a doua critică prezintă relevanță sub aspectul întinderii despăgubirilor care i se cuvin reclamantului, instanța de apel urmând a o avea în vedere cu ocazia rejudecării. În stabilirea drepturilor reclamantului instanța a reținut o cotă de 4% datorată grupului de inventatori, fără a arăta la ce se raportează acest procent, iar o asemenea verificare este incompatibilă cu judecata în recurs. Este necesar să se verifice această apărare, întrucât drepturile cuvenite reclamantului trebuie fie calculate în raport de invenția în discuție, care constituie fundamentul acțiunii, respectiv în funcție de partea din profitul total obținută în urma utilizării acesteia și nu de profitul total obținut de pârâtă.

- Critica referitoare la indicatorii prevăzuții de Regula 79 alin. (4), (5), (6) din H.G. nr. 499/2003 nu corespunde deciziei de apei (motivării acesteia), acest lucru cenzurându-se pe calea recursului. - Criteriul procentual de stabilire a drepturilor cuvenite reclamantului a fost justificat de instanța de apel pe culpa pârâtei care nu a perfectat un contract distinct prin care să se stabilească drepturile pecuniare, deși și-a asumat această obligație prin contractul de cesiune. Procentul de participare la realizarea invenției, reținut din contractul de cesiune, este singurul criteriu disponibil în lipsa unui contract distinct de stabilire a drepturilor pecuniare, lipsă justificată pe culpa recurentei-pârâte.

- Contrar celor invocate de către pârâtă, instanța de apel a reținut că expertul a răspuns detaliat la fiecare obiecție a pârâtei - situație de fapt ce nu mai poate fi reapreciată de instanța de recurs. - În privința criticii referitoare la concordanța dintre două rapoarte de expertiză nu s-au indicat motivele de nelegalitate, instanța apreciind totodată că aceasta nu se circumscrie dispozițiilor art. 304 C. proc. civ. - Nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. nici critica vizând constatările instanței de apel referitoare la expertiza întocmită de consilierul expert al pârâtei, întrucât este vizată reaprecierea probei respective. Recurenta nu are interes în susținerea criticii referitoare la necitarea expertului său consilier pentru a i se aduce la cunoștință obligația efectuării expertizei atât timp cât acesta a efectuat raportul de expertiză, neproducându-se nicio vătămare părții, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. - O eventuală plată de drepturi bănești către reclamant, aferentă perioadei în discuție, urmează a se compensa în măsura în care aceasta este conformă, aspect care va fi verificat de instanța de apel. c) Instanța de apel a argumentat detaliat motivele pentru care a înlăturat celelalte expertize efectuate în cauză, nefiind întrunite astfel cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ. d) Această critică nu prezintă relevanță față de argumentele, sub aspect probator, reținute în cauză în fundamentarea soluției de către instanța de apel - decizia aceasta fiind cenzurată pe calea recursului, conform art. 299 alin. (1) C. proc. civ. e) Argumentul pentru care s-a acceptat de instanța de apel includerea onorariului de avocat în cheltuielile de judecată datorate de către pârâtă sunt în sensul că neregularitatea privind nedepunerea de către avocat a chitanțelor poate fi realizată pe calea apelului, prin depunerea de acte noi.

Aceasta față de poziția mandatarului reclamantului, prin notele scrise depuse în primă instanță, în sensul că nepredarea în timp util a dovezilor de către avocat îl detenriină să acționeze separat pentru suma respectivă. Pârâta nu a arătat argumentele de nelegalitate, cu indicarea dispozițiilor legale încălcate de instanța de apel, prin alegerea modalității de rezolvare a neregularității respective. În ceea ce privește nedovedirea efectuării acestei cheltuieli de către reclamant, se constată că instanța de apel a reținut că schimbarea sentinței în ceea ce privește cheltuielile de judecată este dovedită cu acte noi în apel - situație de fapt ce nu poate fi reapreciată în recurs. Astfel, modul de soluționare a cererii de cheltuieli de judecată rămâne câștigat cauzei, urmând ca instanța să dispună asupra cuantumului acestora în urma rejudecării cauzei.

Prin urmare, în considerarea argumentelor arătate mai sus și a limitelor de judecată a recursului, cu aplicarea art. 304 pct. 5 și 9, art. 312 alin. (5) și art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită ambele recursuri declarate și să trimită cauza pentru rejudecare la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate de aceleași părți împotriva sentinței civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila. Se vor păstra celelalte dispoziții ale deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamantul E.V. și de pârâta SC C. SA Brăila împotriva deciziei nr. 220 A din 8 iulie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția civilă. Casează, în parte, decizia. Trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelurilor declarate de aceleași părți împotriva sentinței civile nr. 831 din 25 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila. Păstrează celelalte dispoziții ale deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2010.