ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5800/2007

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 24

ianuarie 2007, Ministerul Administrației și Internelor, Direcția Generală de

Pașapoarte, a solicitat instanței, în contradictoriu cu B.D., restrângerea

exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului în Grecia, pentru o

perioadă de cel mult 3 ani, motivat de împrejurarea returnării acestuia, la

data de 25 noiembrie 2006 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu

această țară.

Învestit cu soluționarea litigiului,

Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 148/C.A. din 26 februarie

2007, a respins cererea, reținând în esență că începând cu 1 ianuarie 2007,

data aderării României la Uniunea Europeană, cetățenii români au dreptul la

liberă circulație, pe teritoriile statelor membre, acest drept putând fi

restrâns, potrivit reglementărilor comunitare, doar pentru motive de încălcare

a ordinii, siguranței sau sănătății publice, astfel cum statuează Directiva nr.

38/CE/din 29 aprilie 2004, împrejurare care nu a fost dovedită în speță.

Conduita persoanei, se mai arată, trebuie să

constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui

interes fundamental al societății, neputând fi acceptate motivări care fac

trimitere la texte ce încalcă normele comunitare.

Soluția a fost menținută de Curtea

de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și

asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie care, în esență cu

aceeași motivare, prin decizia nr. 143/A din 11 aprilie 2007, a respins ca

nefondat apelul reclamantei.

În cauză, a declarat recurs în

termen legal Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și

Reformei Administrative care, criticând hotărârea dată în apel, face trimitere

la dispozițiile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, din care rezultă că

singura condiție necesară pentru dispunerea măsurii restrângerii exercitării

dreptului la liberă circulație în străinătate este aceea a returnării

cetățeanului român dintr-un stat cu care România are încheiat acord de

readmisie.

Tot astfel, se mai arată, libertatea

de circulație nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor

reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege, iar în

ceea ce privește Directiva 2004/38/CE aceasta nu era aplicabilă la data la care

pârâtul a fost returnat, întrucât România nu era încă membră a Uniunii

Europene.

Recursul se privește ca nefondat,

urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

De la data de 1 ianuarie 2007,

România a devenit membru cu drepturi depline al Uniunii Europene urmare

aderării cetățenii români beneficiind de dreptul la liberă circulație, drept

esențial în spațiul comunitar.

Potrivit art. 4-6 din Directiva nr.

2004/38/CE din 29 aprilie 2004 a Parlamentului European și a Consiliului

Uniunii Europene, opozabilă României de la 1 ianuarie 2007, cetățenii Uniunii

Europene, deci, cu începere de la 1 ianuarie 2007, și cetățenii români, au

dreptul de a intra, de a rămâne timp de trei luni și de a ieși de pe teritoriul

altui stat membru, fără nici o condiționare sau formalitate, alta decât aceea

de a deține o carte de identitate sau un pașaport.

Conform art. 27-33 din aceeași

Directivă cetățenilor Uniunii Europene li se poate restricționa dreptul la

liberă circulație și dreptul de rezidență pe teritoriul unui stat membru doar

pentru motive de ordine, securitate sau sănătate publică.

Prevederile directivei nu sunt

aplicabile decât în situația în care legea națională cuprinde dispoziții mai

favorabile.

Normele la care s-a făcut referire

mai sus, au fost transpuse în legislația internă prin O.U.G. nr. 102/2005,

privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre

ale Uniunii Europene și Spațiului Economic European.

Ca atare, dispozițiile art. 38 lit.

a) din Legea nr. 248/2005, prin care se stipulează o modalitate suplimentară de

restrângere a dreptului la libera circulație, în cazul returnării unui cetățean

român, în temeiul unui acord de readmisie, se situează în afara ipotezelor

strict și limitativ prevăzute prin dispozițiile art. 27 ale Directivei nr.

2004/38/2004, nefiind deci compatibile cu dreptul comunitar.

În consecință, în mod corect au

reținut instanțele că dispoziția legală în temeiul căreia s-a formulat

acțiunea, are un caracter discriminatoriu în raport cu regimul de care beneficiază

ceilalți cetățeni ai Uniunii Europene, iar, în cauză, nu s-a reținut a fi

îndeplinită nici una din cerințele legislației comunitare, pentru a se putea

dispune limitarea dreptului la liberă circulație pe teritoriul unui stat

membru.

Așa fiind, recursul se va respinge,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Direcția Generală

de Pașapoarte împotriva deciziei nr. 143 A din 11 aprilie 2007 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 18 septembrie 2007.