ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1585/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la 25 iulie 2005, Direcția Regională Vamală Craiova, în nume propriu și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și pentru Biroul Vamal Alexandria, au declarat recurs împotriva sentinței nr. 959 din 23 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. 507/2005. În motivarea recursului s-a susținut că sentința civilă atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, recursul întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. S-a mai susținut că sentința atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), întrucât în mod greșit, instanța de fond a apreciat că un act normativ intrat în vigoare în 2004 respectiv H.G. nr. 803/2004, poate fi aplicat unor operațiuni vamale efectuate în perioada 29 martie 2003 - 26 noiembrie 2003, respectiv, greșit produsele importate anterior H.G. nr. 803/2004, au fost încadrate tarifar la poziția tarifară 7224 90 31. Mai mult, s-a susținut de recurentă, că instanța de fond, în mod greșit, nu a ținut seamă de toate prevederile H.G. nr. 803/2004, respectiv nu s-a avut în vedere că de prevederile acestui act normativ beneficiază: numai importurile de produse, așa cum sunt descrise la art. 1 din act - oțelul sub forme de bare, cu secțiunea circulară sau tubulară, având un conținut ca, carbon de minimum 0,9%, dar maximum 1,15% și un conținut de crom de minimum 0,5%, dar maximum 2% și, eventual, cu un conținut de molibden de maximum 0,5% din greutate, care au fost folosite pentru producția de rulmenți.

Acestea reprezintă semifabricate care se încadrează la poziția tarifară 7224.90.31. Recurentul a susținut că expertiza tehnică efectuată în cauză nu a putut stabili faptul că materia primă importată de SC K.R. SA Alexandria a fost folosită de aceasta pentru producția de rulmenți. Aceasta, întrucât o parte din cantitatea de oțel importată de SC K.R. SA Alexandria (cu facturile nr. 128 A, nr. 129 A, nr. 130 A, nr. 131 A, nr. 136 A, nr. 151 A, nr. 154 A, nr. 156 A, nr. 158 A, nr. 166 A, nr. 162 A, nr. 175 A, nr. 177 A) nu se regăsește în fișele limită de consum. Pe de altă parte s-a constatat că oțelul importat în baza facturilor externe din perioada 22 septembrie 2003 - 4 decembrie 2003 fac dovada că materia primă a fost pusă la dispoziție secției de forjă, dar aceasta este doar prima secție din fluxul tehnologic al fabricației de rulmenți.

Deci, nefăcându-se dovada că oțelul a trecut prin toate fazele de producție, nu se poate concluziona că oțelul a fost folosit efectiv pentru fabricarea rulmenților. Se mai susține de recurentă că instanța de fond nu a motivat încadrarea tarifară greșită reținută, deși expertiza efectuată în cauză a stabilit că încadrarea tarifară corectă este cea stabilită de autoritatea vamală. S-a precizat de recurentă că, făcându-se un control ulterior pentru verificarea operațiunilor vamale derulate de societate cu contestatorii, începând cu 29 septembrie 2003, până la 26 noiembrie 2003, avându-se în vedere și protocolul tehnic nr. 159 - 95 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 343245-00/2002, încheiat între D.T.

Ltd. din Cipru, B.C. Inc. USA și SC K.R. SA, s-a considerat necesar a se cere opinia R. SA care a stabilit că produsele în cauză nu sunt semifabricate laminate în forme primare, deci marfa importată nu reprezintă oțeluri aliate în lingouri sau laminate în forme primare. Recurenta a reținut că față de documentele cauzei, caracteristicile produselor importate, încadrarea corectă a mărfii este poziție tarifară 7228.30.49, iar nu 7224.90.31, cum a declarat SC K.R. SA Alexandria. Sentința a mai fost atacată și de Ministerul Finanțelor - Agenția Națională de Administrare Fiscală, care a solicitat, de asemenea, admiterea recursului, casarea sentinței, cu reținerea corectă a codului tarifar pentru marfa importată de SC K.R.

SA Alexandria, care este 7228.30.49, respectiv „alte bare și tije simplu laminate trase sau extrudate la cald din oțeluri, cu un conținut de carbon de minimum 0,9%, dar maxim 1,15% și un conținut de crom de minimum 0,5% dar maximum 2% și, eventual, un conținut de molibden de maximum 0,5% din greutate, cu secțiune transversală având diametrul sub 80 mm ” . La 8 decembrie 2005, SC K.R. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor declarate. Printr-o primă apărare, intimata a susținut că recursurile declarate în cauză sunt tardive, conform art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ. De precizat sub acest aspect că la 15 februarie 2006, intimata, prin avocat, a declarat că nu mai susține tardivitatea recursurilor declarate în cauză.

S-a mai susținut că în mod greșit, actele de control vamal au stabilit că societatea comercială datorează suma de 7.043.851.873 lei și că încadrarea tarifară corectă a mărfii importate este de 7224.90.31 și că i se aplică H.G. nr. 803/1994, întrucât hotărârea de guvern are caracter de normă interpretativă, explicitând caracteristicile ce urmează a fi avute în vedere la încadrarea tarifară a produselor (care este poziția tarifară 7224.90.31). Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 959 din 23 mai 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC K.R. SA, a anulat actele constatatoare de la nr. 29, la nr. 63 din 4 decembrie 2003 și decizia nr. 52 din 24 februarie 2004, ca nelegală.

Totodată, a exonerat societatea de plata sumei de 7.043.851.873 lei. Hotărârea pronunțată de instanța de fond este greșită și urmează a fi casată, conform art. 312 C. proc. civ., prin admiterea recursurilor declarate în cauză. Așa cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, necontestată de părți și greșit înlăturată de instanță, a stabilit în urma analizelor de specialitate (în cauză s-a efectuat expertiza metalurgică) că produsele importate de societate se încadrează în Tariful vamal de import la poziția 7228.30.49. Mai mult, cu privire la aspectul dacă importurile efectuate au fost utilizate pentru producția de rulmenți, expertul a stabilit prin suplimentul de expertize următoarele: 1. Cantitățile de oțel prevăzute în facturile externe din perioada 22 septembrie 2003 - 4 decembrie 2003 (nr. fac.

121 A - 177 A), cu excepția celor menționate mai sus, se regăsesc în fișele limită de consum ale secției forjă. 2. Faptul că în fișele limită de consum se regăsesc aceste cantități, are semnificație că ele au fost aprovizionate și puse la dispoziție acestei secții, pentru fabricarea inelelor de rulmenți. Aceasta este prima secție din fluxul tehnologic al fabricației de rulmenți. Deci, cât timp nu s-a făcut dovada parcurgerii tuturor fazelor de producție cu înregistrarea cantităților de materie primă care trebuie să se regăsească pentru secția următoare, reținerea simplă că oțelul a fost folosit la fabricarea rulmenților, este incorectă.

Controlul a privit perioada 29 martie - 26 noiembrie 2003, iar folosirea oțelurilor pentru prima secție de fabricare privește perioada 22 septembrie 2003 - 4 decembrie 2003. Deci, nu s-a făcut dovada că oțelul importat a fost folosit efectiv la producția de rulmenți (făcându-se dovada trecerii prin toate fazele procesului de producție), pentru a se putea concluziona că întreaga cantitate de oțel a fost folosită la fabricarea rulmenților. Pe de altă parte, caracteristicile materiei prime importate nu pledează pentru încadrarea tarifară mai avantajoasă cerută de societate. Astfel, potrivit verificărilor ulterioare, avându-se în vedere protocolul tehnic nr. 159 - 95 la contractul de vânzare-cumpărare nr. 343245-00/2002, încheiat între firma străină și SC K.R.

SA, se referă la bare laminate la cald și bare laminate la rece care, potrivit notelor explicative la sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor și clasificate la poziția 7228, sunt încadrate la: alte bare și tije din oțeluri aliate ce nu constituie semifabricate din oțeluri aliate. Deci, hotărârea instanței de fond este greșită și urmează ca, admițându-se recursurile declarate în cauză, să se respingă acțiunea societății pentru considerentele sus-citate. Cât privește H.G. nr. 803/2004, are, într-adevăr, caracter explicitiv, dar în cauză admiterea recursului de Înalta Curte de Casație și Justiție este determinată de neîncadrarea materiei prime importate de societate în mod corect, datorită caracteristicilor materiei prime, iar nu a neretroactivității actului normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Direcția Regională Vamală Craiova, în nume propriu și în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor și Biroul Vamal Alexandria, precum și de Agenția Națională de Administrare Fiscală, împotriva sentinței civile nr. 959 din 23 mai 2005, a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea reclamantei SC K.R. SA Alexandria. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 mai 2006.