ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 387/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, a solicitat anularea Ordinului Autorității Naționale a Vămilor nr. 69 din 26 ianuarie 2005, de reîncadrare în funcția publică și, pe cale de consecință, menținerea primului act administrativ emis de pârâtă, respectiv a Ordinului nr. 1405 din 4 noiembrie 2004. Reclamantul a arătat că apreciază că Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 69 din 26 ianuarie 2005 este nelegal, întrucât încalcă prevederile art. 43 din O.U.G.

nr. 92/2004, potrivit cărora reîncadrarea trebuia efectuată în 30 de zile de la publicarea ordonanței, iar aceasta a fost publicată la data de 23 noiembrie 2004, condiții în care obținerea avizului de la Agenția Națională a Funcționarilor Publici și reîncadrarea funcționarilor publici trebuiau efectuate până la 23 decembrie 2004. Prin sentința civilă nr. 1115 din 8 iunie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului B.C., a anulat actul administrativ emis de pârâtă - Ordinul nr. 69 din 26 ianuarie 2005, în ceea ce-l privește pe reclamant și a menținut actul administrativ individual emis anterior de Autoritatea Națională a Vămilor - Ordinul nr. 1405 din 4 noiembrie 2005. Pentru a pronunța o asemenea hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente: - în temeiul Legii nr. 161/2003, până la 15 iulie 2003 trebuia realizată reîncadrarea funcționarilor publici vamali pe noile funcții publice stabilite prin acest act normativ, considerent pentru care s-a emis Ordinul nr. 218/2003, prin care au fost aprobate Instrucțiunile privind reîncadrarea funcționarilor publici, iar prin Ordinul nr. 1405 din 4 decembrie 2004, au fost revocate deciziile Autorității Naționale a Vămilor, emise ulterior datei de 15 iulie 2003 și s-a revenit la decizia inițială emisă; - O.U.G.

nr. 92/2004 reglementează drepturile salariale și alte drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și față de faptul că potrivit Legii nr. 161/2003, funcționarii publici au fost reîncadrați în condițiile și cu respectarea criteriilor prevăzute pentru reîncadrare, în aplicarea O.U.G. nr. 92/2004, trebuia realizată numai salarizarea corespunzătoare dispozițiilor ordonanței, nu și o altă reîncadrare a funcționarilor publici, cum s-a făcut prin actul administrativ contestat, considerent pentru care actul este considerat nelegal, întrucât prin acesta s-a dispus reîncadrarea, în cazul reclamantului, într-o funcție inferioară celei avute la reîncadrarea efectuată în condițiile Legii nr. 161/2003; - în ceea ce privește funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu au fost suspendate în condițiile legii și care și-au reluat activitatea după 1 ianuarie 2005 (în speță, pe perioada anterioară fiind în concediu medical), potrivit art. 36 din O.U.G.

nr. 92/2004, aceștia trebuiau să beneficieze de salariile de bază stabilite potrivit ordonanței, pentru funcția publică în care au fost reîncadrați, în condițiile art. 6-8 din ordonanță, care fac trimitere la O.U.G. nr. 82/2004, iar reîncadrarea în funcția publică realizată inițial, în condițiile, criteriile și termenele prevăzute de Legea nr. 161/2003 și normele de aplicare, trebuia respectată. Instanța de fond a concluzionat că susținerile reclamantului sunt întemeiate, prin actul administrativ contestat dispunându-se reîncadrarea acestuia pe o funcție inferioară celei stabilire la reîncadrarea în baza Legii nr. 161/2003. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta susține că, în sentința recurată se reține în mod eronat, că în aplicarea O.U.G. nr. 92/2004, aprobată prin Legea nr. 76/2005, trebuia realizată numai salarizarea corespunzătoare dispozițiilor ordonanței, nu și o altă reîncadrare a funcționarilor publici, cum s-a făcut prin actul administrativ contestat. Totodată, recurenta învederează că O.U.G. nr. 92/2004, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005, este valabilă pentru toți funcționarii publici, iar pentru aplicarea acestui act normativ a fost emis Ordinul nr. 69/2005. În continuare, în cuprinsul recursului declarat, se arată că reîncadrarea și salarizarea funcționarilor publici s-a realizat în conformitate cu prevederile o.u.g.

nr. 92/2004, după obținerea avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici. Cum acordarea avizului s-a făcut după data de 1 ianuarie 2005, când trebuiau aplicate dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004, Ordinul nr. 69/2005 a fost emis abia la 26 ianuarie 2005, cu aplicabilitate de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență menționată. Referitor la aplicabilitatea prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 92/2004, recurenta susține că și în cazul funcționarilor publici ale căror raporturi de muncă au fost suspendate în condițiile legii, se aplică prevederile art. 6 - 8 din ordonanța de urgentă menționată. Examinându-se sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cu materialul probator aflat la dosarul cauzei și cu dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

Art. 6 din O.U.G. nr. 92/2004, privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, prevede că funcționarii publici de execuție salarizați potrivit O.U.G. nr. 82/2004 se reîncadrează în grade profesionale și beneficiază de salariile prevăzute de O.U.G. nr. 92/2004. Textul art. 6 menționează, pentru fiecare categorie, clasă și grad profesional prevăzute de O.U.G nr. 82/2004, care sunt elementele de reîncadrare corespunzătoare prevăzute de noua ordonanță de urgență. Se observă că O.U.G. nr. 92/2004 reglementează atât încadrarea funcționarilor publici respectivi, cât și salarizarea acestora, în raport cu reîncadrarea efectuată. O.U.G. nr. 92/2004 se aplică tuturor funcționarilor publici salarizați conform O.U.G.

nr. 82/2004, astfel că nu se poate aprecia că în cazul intimatului-reclamant B.C., aplicarea actului normativ menționat reprezintă o retrogradare în funcție. Reașezarea funcțiilor și în mod corelativ a salariilor corespunzătoare acestora a fost aplicată tuturor funcționarilor publici, potrivit acelorași dispoziții legale. Câtă vreme criteriul de referință al O.U.G. nr. 92/2004 pentru reașezarea funcțiilor l-a reprezentat încadrarea potrivit O.U.G. nr. 82/2004, nici un alt argument privind particularitățile în care s-a făcut încadrarea unui funcționar public sub reglementarea precedentă, nu are relevanță, noul act normativ necuprinzând vreo nuanțare în acest sens. Astfel, toți funcționarii publici care au avut o anumită categorie, clasă și grad profesional potrivit O.U.G.

nr. 82/2004, se reîncadrează potrivit noii reglementări într-o altă categorie, clasă și grad profesional, fără vreo altă condiționare. Rezultă că instanța de fond a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, motiv pentru care se va admite recursul declarat, se va casa sentința atacată, iar pe fond se va respinge acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Autoritatea Națională a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 1115 din 8 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamantul B.C., ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 februarie 2006.