ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3123/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 741 din 14 noiembrie 2005, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, a dispus anularea hotărârii nr. 17.282 din 9 mai 2005, emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 10 februarie 1943 - 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 septembrie 2004. În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel Cluj a reținut aspectele ce vor fi arătate în continuare.

Din înscrisurile depuse la dosar - copii ale actelor de stare civilă ale reclamantei și declarația martorei B.L. și declarația tatălui reclamantei, P.C., rezultă că P.L. s-a născut la data de 10 februarie 1943, în localitatea Vatra Dornei, județul Suceava, unde părinții săi, P.C. și P.Z., se refugiaseră în luna septembrie 1940, din localitatea Bistrița, județul Bistrița Năsăud, datorită persecuțiilor etnice. Curtea de apel a reținut că, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu față de copiii refugiați împreună cu părinții lor sau născuți în refugiul părinților. Împotriva sentinței civile nr. 741 din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, invocând prevederile art. 299 și urm. C. proc.

civ., precum și dispozițiile Legii nr. 189/2000 și ale H.G. nr. 127/2002. În esență, recurenta-pârâtă susține că O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și H.G. nr. 127/2002 prevăd expres și limitativ categoriile de persoane beneficiare, că pentru dobândirea statutului de refugiat o persoană trebuie să facă dovada schimbării domiciliului datorită persecuțiilor etnice, că reclamanta s-a născut în localitatea Vatra Dornei, aparținând Statului Român, astfel că nu a suferit persecuții etnice și că, prin soluția pronunțată, instanța de fond a adăugat la lege, în condițiile în care acordarea de drepturi reparatorii și persoanelor născute în refugiu este un atribut exclusiv al legiuitorului.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. În fapt, ceea ce se contestă de către recurenta-pârâtă, este acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999, persoanelor născute în refugiul părinților. În această privință, în mod corect, instanța de fond a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 1 din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. De asemenea, întemeiat, curtea de apel a apreciat că reclamanta, născută la data de 10 februarie 1943, deci ulterior momentului la care părinții săi au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, Bistrița, județul Bistrița Năsăud, în localitatea Vatra Dornei, județul Suceava, a suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate și a refugiului.

Interpretarea corectă pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu aspectele reținute de Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005. Astfel, Curtea Constituțională a reținut că: „s tabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și persoanelor beneficiare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice. Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999, nu reprezintă o lărgire a sferei beneficiarilor, nu constituie o adăugare la lege și nu echivalează cu exercitarea de către instanța judecătorească a prerogativei de legiferare ce revine unei alte puteri în stat, așa cum neîntemeiat susține recurenta. În schimb, a admite teza recurentei-pârâte, ar echivala cu acceptarea unui tratament discriminatoriu între părinți și copiii lor aflați în aceeași situație, în speță aceea de refugiat, ceea ce ar reflecta o interpretare restrictivă și strict formală a legii, de natură să conducă, în speță, la încălcarea principiului constituțional al egalității în fața legii.

Față de cele arătate, Curtea constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 741 din 14 noiembrie 2005 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal , ca nefondat . Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 septembrie 2006.