ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2248/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 13

ianuarie 2006, reclamantul P.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa

Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9808 din 27 decembrie 2005 și

obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea cererii, reclamantul a

arătat că s-a născut la 5 februarie 1942, în timp ce părinții săi erau deportați

în localitatea Cugir, județul Hunedoara, astfel că are statut de strămutat.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 42/PI din 6

februarie 2006, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat

pârâta să-i emită reclamantului, o nouă hotărâre, prin care să-i acorde

drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că este de necontestat că reclamantul, imediat după naștere,

a avut domiciliul la părinții săi, deci domiciliul de persoană strămutată, în

sensul art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, motiv pentru care în cauză, sunt

aplicabile prevederile acestui act normativ.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a arătat, în esență că

intimatul-reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000 și art. 2 din H.G. nr. 127/2002, întrucât la data de 8

noiembrie 1940, când s-au strămutat părinții săi, nici nu era conceput, astfel

că nu se poate prezuma că beneficiază de același statut, ca și al părinților,

deoarece s-a născut la un interval de 15 luni ulterioare strămutării.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acesteia,

persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile enumerate.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare a unui tratat bilateral.

În speță, în mod legal, instanța a

apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost

strămutați, are același statut ca aceștia, întrucât a suferit toate

consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Faptul că reclamantul se încadrează

în prevederile legale menționate, rezultă din probele administrate în cauză,

respectiv copie - extras de pe Tabelul nominal de refugiați aflați în comuna

Cugir, județul Hunedoara, la data de 1 noiembrie 1943 și acte de stare civilă.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 42/PI din 6 februarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 iunie 2006.