ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5065/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32 din 6 martie 2006, Curtea de Apel București a trimis cererea petiționarei M.P.C. , prin care a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 136 din 27 ianuarie 2006 a aceleiași instanțe, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru îndeplinirea procedurii prevăzută de art. 397 alin. (1) C. proc. pen. Instanța a constatat că potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță care, după efectuarea, dacă este necesar, a actelor de cercetare, înaintează conform art. 399 din același cod, întregul material împreună cu concluziile sale instanței competente.

Împotriva acestei hotărâri petiționara M.P.C. a declarat recurs, solicitând prin motivele scrise, să se constate că în dosarul în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire o cere nu a beneficiat de un proces echitabil, procurorul nu i-a prezentat materialul probator, nu a avut dreptul la apărare și nu au fost administrate probele necesare justei soluționări a cauzei. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul nu este fondat. În adevăr, dispozițiile procesual penale care reglementează instituția revizuirii, de care a înțeles petiționara să se folosească în anularea hotărârii de care este nemulțumită, impun procedura prealabilă a adresării cererii procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a judecat cauza în primă instanță pentru efectuarea actelor de cercetare.

Sesizarea instanței se face, potrivit art. 399 alin. (5) C. proc. pen., de către procuror, care înaintează întregul material împreună cu concluziile sale. Soluția adoptată de instanță are caracter practic și chiar dacă ar fi vulnerabilă, este favorabilă petiționarei întrucât nu întrerupe demersul judiciar al acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata M.P.C. împotriva sentinței penale nr. 32 din 6 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 20 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 septembrie 2006.