ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5065/2006
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5065/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de
față:
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința
penală nr. 32 din 6 martie 2006, Curtea de Apel București a trimis
cererea petiționarei M.P.C. , prin care a solicitat revizuirea deciziei
penale nr. 136 din 27 ianuarie 2006 a aceleiași instanțe, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București pentru îndeplinirea procedurii
prevăzută de art. 397 alin. (1) C. proc. pen.
Instanța a constatat
că potrivit art. 397 alin. (1) C. proc. pen., cererea de revizuire se
adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care
a judecat cauza în primă instanță care, după efectuarea,
dacă este necesar, a actelor de cercetare, înaintează conform art. 399
din același cod, întregul material împreună cu concluziile sale
instanței competente.
Împotriva acestei
hotărâri petiționara M.P.C. a declarat recurs, solicitând prin
motivele scrise, să se constate că în dosarul în care s-a
pronunțat hotărârea a cărei revizuire o cere nu a beneficiat de
un proces echitabil, procurorul nu i-a prezentat materialul probator, nu a avut
dreptul la apărare și nu au fost administrate probele necesare justei
soluționări a cauzei.
Verificând hotărârea
criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că
recursul nu este fondat. În adevăr, dispozițiile procesual penale
care reglementează instituția revizuirii, de care a înțeles
petiționara să se folosească în anularea hotărârii de care
este nemulțumită, impun procedura prealabilă a adresării
cererii procurorului de la parchetul de pe lângă instanța care a
judecat cauza în primă instanță pentru efectuarea actelor de
cercetare.
Sesizarea instanței se
face, potrivit art. 399 alin. (5) C. proc. pen., de către procuror, care
înaintează întregul material împreună cu concluziile sale.
Soluția adoptată
de instanță are caracter practic și chiar dacă ar fi
vulnerabilă, este favorabilă petiționarei întrucât nu întrerupe
demersul judiciar al acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de condamnata M.P.C. împotriva sentinței penale nr. 32
din 6 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a II–a penală
și pentru cauze cu minori și de familie.
Obligă recurenta
condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă
de 20 lei.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 6 septembrie 2006.