ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2760/2006

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin adresa nr. 756044 din 28 ianuarie 2004, Ministerul Administrației și Internelor, Unitatea Militară 0756 Ploiești, a sesizat, în temeiul art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 115/1996, Comisia de cercetare de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în vederea efectuării controlului averii colonelului C.I., fost comandant al U.M. 0838 Buzău, susținând că, în urma unei cercetări interne efectuată în luna decembrie 2003, a constatat că ofițerul deține un imobil în construcție situat în comuna Merei, sat Lipia, județul Buzău, prevăzut cu o valoare de impozitare de 1.197.840.000 lei, un apartament în municipiul Buzău cumpărat în anul 2002 cu suma de 14.000 dolari SUA, un autoturism Dacia 1310 fabricat în anul 2003 și un tractor U-750 cu remorcă fabricat în anul 1989, valoarea totală a bunurilor depășind veniturile legale realizate.

Comisia de cercetare de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, prin ordonanța nr. 1 din 28 iunie 2004, a dispus clasarea cauzei privind pe cercetații C.I., C.M.C., C.V., C.I.M.

Ministerul Administrației și Internelor, reprezentat de Direcția Generală Reglementări Juridice și Contencios, a declarat recurs, solicitând casarea ordonanței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești pentru următoarele motive: - comisia de cercetare nu a ținut seama de cheltuielile făcute de cercetați pentru întreținerea apartamentului din București (întreținere, energie electrică, telefon fix, cablu TV), cu plata impozitului anual pentru același apartament și pentru imobilul din comuna Merei, sat Lipia, jud. Buzău, pentru telefonia mobilă utilizată de toți cercetații și pentru plata dobânzilor aferente împrumuturilor contractate și achitate la patru bănci comerciale și alte două instituții de credit; - comisia a cuprins în veniturile obținute suma de 800.000.000 lei, reprezentând prețul combinei marca SEMA 110 vândută SC P.S.

SA Buzău în anul 2003, deși există dubii privind veridicitatea tranzacției, întrucât nu sunt întocmite documente justificative de plată, care să ateste că vânzătorul C.I. a primit suma respectivă, având în vedere că utilajul a fost cumpărat în anul 2002 cu suma modifică de 75.597.966 lei; - aceeași situație este valabilă și pentru vânzarea unui tractor cu suma de 120.000.000 lei către aceeași societate, având în vedere că prețul de cumpărare al tractorului a fost de doar 15.000.000 lei; - comisia trebuia să dispună și efectuarea unei expertize tehnice a imobilului aflat în construcție în comuna Merei, sat Lipia, județul Buzău, pentru a stabili valoarea reală a acestuia (materiale folosite + manoperă), întrucât expertiza contabilă judiciară a luat în considerare numai documentele justificative prezentate de C.I., care sunt insuficiente în raport de stadiul și mărimea construcției.

Recursul nu este întemeiat. Comisia a constatat că în perioada verificată cercetații au dobândit venituri în sumă de 3.350.656.000 lei, din care, pe calea prezentului recurs, se contestă valoarea totală de 920.000.000 lei reprezentând prețul încasat de cercetați ca urmare a vânzării unei combine și a unui tractor cu remorcă. Din contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 12 ianuarie 2004, aflat la fila 92 în dosarul comisiei de cercetare, rezultă că I.C. a vândut SC P.S. SA un tractor cu prețul de 120.000.000.000 lei, consemnându-se achitarea prețului. Din procesul verbal întocmit la 18 decembrie 2003 și Borderoul de achiziții din 27 iunie 2003, aflate la filele 421 și 422 în același dosar, rezultă că I.C.

a vândut aceleiași unități comerciale o combină marca SEMA 110 cu prețul de 800.000.000 lei, care a fost plătit astfel: 100.000.000 lei la data de 25 iulie 2003, 100.000.000 lei la 15 decembrie 2003 și 600.000.000 lei la 17 decembrie 2003. Înscrisurile examinate poartă semnăturile părților, astfel că, până la proba contrară, care nu a fost administrată în cauză, au deplină putere doveditoare în privința conținutului lor potrivit art. 1176 C. civ. De altfel, prin recurs nu se contestă înseși tranzacțiile, ci numai discrepanța dintre prețul cu care vânzătorul a dobândit bunurile și acela pe care l-a primit cu prilejul vânzării lor ulterioare. Asemenea discrepanțe nu se constituie însă într-o prezumție de neveridicitate, ci trebuie dovedit că prețul pretins a fi fost primit cu ocazia vânzării nu este real.

Ori, asemenea dovadă nu s-a făcut în cauză. Ca urmare, susținerile din recurs în sensul descris nu pot fi primite, astfel că, văzând că nu au fost contestate celelalte venituri constatate de comisie, instanța de recurs va reține că valoarea veniturilor cercetaților a fost corect stabilită. Contrar celor arătate în motivarea recursului, din raportul de expertiză contabilă întocmit de C.V., rezultă că în cheltuielile făcute de cercetați au fost cuprinse cele aferente întreținerii apartamentului din București, precum și cele constând în plata dobânzilor la împrumuturile contractate. Este adevărat că nu au fost luate în calcul celelalte cheltuieli arătate în recurs privind un alt apartament din București, cele constând în plata impozitelor pentru apartamente și casa de locuit, precum și pentru utilizarea telefoniei mobile.

Prin actele noi depuse în recurs, cercetații au făcut dovada că au cheltuit cu cele arătate în paragraful precedent suma totală de 91.366.216 lei. Expertiza tehnică a construcției din comuna Merei nu era necesară cauzei din moment ce nu s-a susținut că s-au efectuat alte lucrări în afara celor pentru care s-a emis autorizația de construcție.

De altfel, chiar dacă s-ar admite că prin expertiza contabilă s-a stabilit un nivel scăzut al cheltuielilor făcute de cercetați cu edificarea construcției din comuna Merei (494.443.022 lei) și s-ar lua în calcul valoarea de impozitare a construcției de 1.197.840.000 lei (deși aceasta nu a fost finalizată), ar rezulta că, în perioada verificată, cercetații au făcut următoarele cheltuieli: - 1.197.840.000 lei pentru construirea imobilului din comuna Merei; - 820.180.465 lei reprezentând celelalte cheltuieli stabilite de comisie și necontestate pe calea recursului, sumă rezultată prin scăderea valorii de 494.443.022 lei dată imobilului de la Merei din valoarea totală a cheltuielilor de 1.314.523.487 lei reținută de comisie; -91.366.216 lei reprezentând cheltuielile nereținute de comisie, dar constatate în recurs.

Rezultă așadar un cuantum total al cheltuielilor de 2.109.386.681 lei. În raport cu constatările de mai sus, nu există diferențe nejustificate între veniturile de 3.350.656.000 lei și cheltuielile de 2.109.386.681 lei. Netemeinicia recursului este vădită în chiar ipoteza respinsă de instanță potrivit căreia s-ar fi cuprins nejustificat în venituri și suma de 920.000.000 lei obținută de cercetați din vânzarea combinei și tractorului, ipoteză de lucru în care valoarea veniturilor ar fi de 2.430.656.000 lei, superioară de asemenea nivelului cheltuielilor. Pentru toate cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva ordonanței nr. 1 din 28 iunie 2004 dată de Comisia de Cercetare instituită în temeiul Legii nr. 115/1996 pe lângă Curtea de Apel Ploiești. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2006.