ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2760/2006

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin adresa nr. 756044 din 28

ianuarie 2004, Ministerul Administrației și Internelor, Unitatea Militară 0756

Ploiești, a sesizat, în temeiul art. 9 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 115/1996,

Comisia de cercetare de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în vederea efectuării

controlului averii colonelului C.I., fost comandant al U.M. 0838 Buzău,

susținând că, în urma unei cercetări interne efectuată în luna decembrie 2003,

a constatat că ofițerul deține un imobil în construcție situat în comuna Merei,

sat Lipia, județul Buzău, prevăzut cu o valoare de impozitare de 1.197.840.000

lei, un apartament în municipiul Buzău cumpărat în anul 2002 cu suma de 14.000 dolari

SUA, un autoturism Dacia 1310 fabricat în anul 2003 și un tractor U-750 cu

remorcă fabricat în anul 1989, valoarea totală a bunurilor depășind veniturile

legale realizate.

Comisia de cercetare de pe lângă

Curtea de Apel Ploiești, prin ordonanța nr. 1 din 28 iunie 2004, a dispus

clasarea cauzei privind pe cercetații C.I., C.M.C., C.V., C.I.M.

Ministerul Administrației și

Internelor, reprezentat de Direcția Generală Reglementări Juridice și

Contencios, a declarat recurs, solicitând casarea ordonanței și trimiterea

cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Ploiești pentru următoarele motive:

- comisia de cercetare nu a ținut

seama de cheltuielile făcute de cercetați pentru întreținerea apartamentului

din București (întreținere, energie electrică, telefon fix, cablu TV), cu plata

impozitului anual pentru același apartament și pentru imobilul din comuna Merei,

sat Lipia, jud. Buzău, pentru telefonia mobilă utilizată de toți cercetații și

pentru plata dobânzilor aferente împrumuturilor contractate și achitate la

patru bănci comerciale și alte două instituții de credit;

- comisia a cuprins în veniturile

obținute suma de 800.000.000 lei, reprezentând prețul combinei marca SEMA 110

vândută SC P.S. SA Buzău în anul 2003, deși există dubii privind veridicitatea

tranzacției, întrucât nu sunt întocmite documente justificative de plată, care să

ateste că vânzătorul C.I. a primit suma respectivă, având în vedere că utilajul

a fost cumpărat în anul 2002 cu suma modifică de 75.597.966 lei;

- aceeași situație este valabilă și

pentru vânzarea unui tractor cu suma de 120.000.000 lei către aceeași societate,

având în vedere că prețul de cumpărare al tractorului a fost de doar 15.000.000

lei;

- comisia trebuia să dispună și

efectuarea unei expertize tehnice a imobilului aflat în construcție în comuna

Merei, sat Lipia, județul Buzău, pentru a stabili valoarea reală a acestuia

(materiale folosite + manoperă), întrucât expertiza contabilă judiciară a luat

în considerare numai documentele justificative prezentate de C.I., care sunt

insuficiente în raport de stadiul și mărimea construcției.

Recursul nu este întemeiat.

Comisia a constatat că în perioada

verificată cercetații au dobândit venituri în sumă de 3.350.656.000 lei, din

care, pe calea prezentului recurs, se contestă valoarea totală de 920.000.000

lei reprezentând prețul încasat de cercetați ca urmare a vânzării unei combine

și a unui tractor cu remorcă.

Din contractul de vânzare-cumpărare

încheiat la 12 ianuarie 2004, aflat la fila 92 în dosarul comisiei de

cercetare, rezultă că I.C. a vândut SC P.S. SA un tractor cu prețul de

120.000.000.000 lei, consemnându-se achitarea prețului.

Din procesul verbal întocmit la 18

decembrie 2003 și Borderoul de achiziții din 27 iunie 2003, aflate la filele

421 și 422 în același dosar, rezultă că I.C. a vândut aceleiași unități

comerciale o combină marca SEMA 110 cu prețul de 800.000.000 lei, care a fost

plătit astfel: 100.000.000 lei la data de 25 iulie 2003, 100.000.000 lei la 15

decembrie 2003 și 600.000.000 lei la 17 decembrie 2003.

Înscrisurile examinate poartă

semnăturile părților, astfel că, până la proba contrară, care nu a fost

administrată în cauză, au deplină putere doveditoare în privința conținutului

lor potrivit art. 1176 C. civ.

De altfel, prin recurs nu se

contestă înseși tranzacțiile, ci numai discrepanța dintre prețul cu care

vânzătorul a dobândit bunurile și acela pe care l-a primit cu prilejul vânzării

lor ulterioare.

Asemenea discrepanțe nu se

constituie însă într-o prezumție de neveridicitate, ci trebuie dovedit că

prețul pretins a fi fost primit cu ocazia vânzării nu este real.

Ori, asemenea dovadă nu s-a făcut în

cauză.

Ca urmare, susținerile din recurs în

sensul descris nu pot fi primite, astfel că, văzând că nu au fost contestate

celelalte venituri constatate de comisie, instanța de recurs va reține că

valoarea veniturilor cercetaților a fost corect stabilită.

Contrar celor arătate în motivarea

recursului, din raportul de expertiză contabilă întocmit de C.V., rezultă că în

cheltuielile făcute de cercetați au fost cuprinse cele aferente întreținerii

apartamentului din București, precum și cele constând în plata dobânzilor la

împrumuturile contractate.

Este adevărat că nu au fost luate în

calcul celelalte cheltuieli arătate în recurs privind un alt apartament din

București, cele constând în plata impozitelor pentru apartamente și casa de

locuit, precum și pentru utilizarea telefoniei mobile.

Prin actele noi depuse în recurs,

cercetații au făcut dovada că au cheltuit cu cele arătate în paragraful

precedent suma totală de 91.366.216 lei.

Expertiza tehnică a construcției din

comuna Merei nu era necesară cauzei din moment ce nu s-a susținut că s-au

efectuat alte lucrări în afara celor pentru care s-a emis autorizația de

construcție.

De altfel, chiar dacă s-ar admite că

prin expertiza contabilă s-a stabilit un nivel scăzut al cheltuielilor făcute

de cercetați cu edificarea construcției din comuna Merei (494.443.022 lei) și

s-ar lua în calcul valoarea de impozitare a construcției de 1.197.840.000 lei

(deși aceasta nu a fost finalizată), ar rezulta că, în perioada verificată,

cercetații au făcut următoarele cheltuieli:

- 1.197.840.000 lei pentru

construirea imobilului din comuna Merei;

- 820.180.465 lei reprezentând

celelalte cheltuieli stabilite de comisie și necontestate pe calea recursului,

sumă rezultată prin scăderea valorii de 494.443.022 lei dată imobilului de la

Merei din valoarea totală a cheltuielilor de 1.314.523.487 lei reținută de

comisie;

-91.366.216 lei reprezentând

cheltuielile nereținute de comisie, dar constatate în recurs.

Rezultă așadar un cuantum total al

cheltuielilor de 2.109.386.681 lei.

În raport cu constatările de mai

sus, nu există diferențe nejustificate între veniturile de 3.350.656.000 lei și

cheltuielile de 2.109.386.681 lei.

Netemeinicia recursului este vădită

în chiar ipoteza respinsă de instanță potrivit căreia s-ar fi cuprins

nejustificat în venituri și suma de 920.000.000 lei obținută de cercetați din

vânzarea combinei și tractorului, ipoteză de lucru în care valoarea veniturilor

ar fi de 2.430.656.000 lei, superioară de asemenea nivelului cheltuielilor.

Pentru toate cele ce preced,

recursul va fi respins ca nefondat potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Ministerul Administrației și Internelor împotriva ordonanței nr. 1

din 28 iunie 2004 dată de Comisia de Cercetare instituită în temeiul Legii nr. 115/1996

pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 16 martie 2006.