ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3557/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3557/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 15 decembrie 2005, reclamanta V.V. a chemat în judecată Curtea de Conturi a
României, solicitând anularea Ordinului președintelui acestei instituții, cu
nr. 181 din 20 iulie 2005 și obligarea autorității pârâte la acordarea
drepturilor salariale cuvenite pe perioada 15 - 31 iulie 2005.
În motivarea acțiunii,
reclamanta a arătat că a funcționat ca procuror financiar în cadrul Camerei
Județene de Conturi Vrancea, ultimul său mandat încheindu-se la data de 15
iulie 2005. Se susține că, deși la 26 iulie a fost numită procuror la Parchetul
de pe lângă Tribunalul Vrancea, ca urmare a apariției O.U.G. nr. 53/2005, prin
ordinul atacat, pârâta a dispus încetarea raporturilor sale de muncă la data de
15 iulie 2005.
Curtea de Apel Galați,
secția de contencios administrativ și fiscal. prin sentința civilă nr. 15/F din
10 ianuarie 2006. a admis acțiunea și a anulat actul administrativ contestat,
reținând că nu a existat nici un temei al încetării raporturilor de muncă ale
reclamantei.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs Curtea de Conturi a României, susținând că, începând cu 15
iulie 2005, a încetat mandatul de 6 ani în funcția de procuror financiar. La
aceeași dată a încetat și plata drepturilor salariale de către Curtea de
Conturi, întrucât aceasta ar fi fost nelegală, atâta timp cât mandatul
reclamantei, de procuror financiar, a încetat.
Recursul este nefondat.
Prin Decretul prezidențial
nr. 245 din 15 iulie 1999. intimata-reclamantă V.V. a fost numită procuror
financiar la Compartimentul Procurori Financiari de pe lângă Camera de Conturi
a județului Vrancea, pentru un mandat de încă 6 ani.
În anul 2003, ca urmare a
modificării Constituției, a fost desființată activitatea de jurisdicție a
Curții de Conturi, aceasta revenind instanțelor de drept comun, iar prin O.U.G.
nr. 117/2003, judecătorii financiari au fost preluați la instanțele de drept
comun.
La data de 15 iunie 2005, în
vederea realizării aceleași dispoziții constituționale, a fost emisă O.U.G. nr.
53/2005, care la art. 1 pct. 1 prevede „preluarea la Ministerul Public a
procurorilor financiari în funcție, la data intrării în vigoare a prezentei
ordonanțe.”
Așadar, raporturile de muncă
ale reclamantei nu au încetat”, ci aceasta a fost preluată
ope legem
de
parchetul de pe lângă tribunal.
Hotărârea instanței de fond
fiind legală și temeinică, recursul declarat de pârâtă se va respinge ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Curtea de Conturi a României, împotriva sentinței civile nr. 15/F din 10
ianuarie 2006 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 24 octombrie 2006.