ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3051/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Galați, urmare a declinării competenței de către Tribunalul Galați, prin sentința civilă nr. 369 din 22 februarie 2005, reclamanții A.S. și A.D., în contradictoriu cu pârâții Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Galați, au solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 4 miliarde lei, cu titlu de despăgubiri civile, pentru faptul că familia lor a fost strămutată într-un lagăr de concentrare din Transnistria, în perioada 1940 - 1945. În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că, din motive etnice, familia le-a fost deportată în Transnistria, într-un lagăr de concentrare, unde tatăl lor a și fost exterminat, reușind să supraviețuiască numai mama și cei doi copii.

Prin sentința civilă nr. 113 din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând, în esență, că prin probele administrate în cauză nu se face dovada că familia reclamanților ar fi fost persecutată etnic. Împotriva acestei soluții au declarat recurs, reclamanții, susținând că este netemeinică și nelegală și reiterând argumentele invocate în fața primei instanțe. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru motivul de ordine publică prevăzut la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., după cum se va arăta în continuare.

Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, deși nu este în mod explicit menționat în cuprinsul acesteia, temeiul legal al acțiunii formulate de reclamanți și al drepturilor pretinse de aceștia, îl constituie prevederile Decretului - lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate, din motive politice, de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Acest temei este, de altfel, menționat în mod explicit prin precizarea făcută de către reclamanți în fața Tribunalului Galați, precizare consemnată în practicaua sentinței civilei nr. 369 din 22 februarie 2005, prin care această instanță și-a declinat competența către Curtea de Apel Galați.

Potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) din Decretul - lege nr. 118/1990, republicat, cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de prezentul decret-lege se depun la Direcțiile județene de muncă și protecție socială, care le soluționează printr-o decizie ce poate fi atacată, potrivit art. 8 alin. (5) din același act normativ, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990. Or, potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ, atât în forma în vigoare la data introducerii acțiunii - 3 noiembrie 2004 [art. 6 din Legea nr. 29/1990, raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.], cât și în forma actuală [art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004], litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, cum sunt și serviciile administrației ministeriale deconcentrate la nivel județean, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor.

Pentru considerentele arătate, hotărârea Curții de Apel Galați va fi casată și cauza va fi trimisă la Tribunalul Galați, ca instanță de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanții A.S. și A.D. împotriva sentinței nr. 113 din 8 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza la Tribunalul Galați, spre competentă soluționare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2006.