ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3051/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la Curtea de Apel Galați, urmare a declinării competenței de către Tribunalul

Galați, prin sentința civilă nr. 369 din 22 februarie 2005, reclamanții A.S. și

A.D., în contradictoriu cu pârâții Statul român, prin Ministerul Finanțelor

Publice și Direcția Generală de Muncă și Protecție Socială Galați, au solicitat

obligarea pârâților la plata sumei de 4 miliarde lei, cu titlu de despăgubiri

civile, pentru faptul că familia lor a fost strămutată într-un lagăr de concentrare

din Transnistria, în perioada 1940 - 1945.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au susținut că, din motive etnice, familia le-a fost deportată în Transnistria,

într-un lagăr de concentrare, unde tatăl lor a și fost exterminat, reușind să

supraviețuiască numai mama și cei doi copii.

Prin sentința civilă nr. 113

din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând, în esență, că prin

probele administrate în cauză nu se face dovada că familia reclamanților ar fi

fost persecutată etnic.

Împotriva acestei soluții au

declarat recurs, reclamanții, susținând că este netemeinică și nelegală și

reiterând argumentele invocate în fața primei instanțe.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză, Curtea constată că recursul este întemeiat, pentru motivul

de ordine publică prevăzut la art. 304 pct. 3 C. proc. civ., după cum se va

arăta în continuare.

Așa cum rezultă din

cererea de chemare în judecată, deși nu este în mod explicit menționat în

cuprinsul acesteia, temeiul legal al acțiunii formulate de reclamanți și al

drepturilor pretinse de aceștia, îl constituie prevederile Decretului - lege

nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate, din

motive politice, de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945,

precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Acest

temei este, de altfel, menționat în mod explicit prin precizarea făcută de

către reclamanți în fața Tribunalului Galați, precizare consemnată în

practicaua sentinței civilei nr. 369 din 22 februarie 2005, prin care această

instanță și-a declinat competența către Curtea de Apel Galați.

Potrivit prevederilor

art. 8 alin. (3) din Decretul - lege nr. 118/1990, republicat, cererile pentru

stabilirea drepturilor prevăzute de prezentul decret-lege se depun la

Direcțiile județene de muncă și protecție socială, care le soluționează

printr-o decizie ce poate fi atacată, potrivit art. 8 alin. (5) din același act

normativ, în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.

Or, potrivit

prevederilor Legii contenciosului administrativ, atât în forma

în vigoare

la data introducerii acțiunii - 3 noiembrie 2004 [art. 6 din Legea nr. 29/1990,

raportat la art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ.], cât și în forma actuală [art.

10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004], litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene,

cum sunt și serviciile administrației ministeriale deconcentrate la nivel

județean, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale

tribunalelor.

Pentru

considerentele arătate, hotărârea Curții de Apel Galați va fi casată și cauza

va fi trimisă la Tribunalul Galați, ca instanță de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanții A.S. și A.D. împotriva sentinței nr. 113 din 8 noiembrie 2005 a

Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și

trimite cauza la Tribunalul Galați, spre competentă soluționare.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2006.