ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 482/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 6 iulie 2005, la Curtea de Apel Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, anularea hotărârii nr. 9626 din 8 iunie 2005, emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș - Comisia de aplicarea Legii nr. 189/2000 și obligarea pârâtei la emiterea unei hotărâri prin care să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 august 1842 - 6 martie 1945. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că întrunește condițiile prevăzute de Legea nr. 189/2000, deoarece a suferit alături de părinții săi, consecințele persecuțiilor etnice exercitate asupra acestora.

Reclamantul s-a folosit în dovedirea acțiunii sale, de proba cu înscrisuri, copie după hotărârea atacată, certificatul de naștere, situația de avere imobiliară rurală a locuitorului I.C. Curtea de Apel Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 254/PI din 27 septembrie 2005, a admis acțiunea reclamantului C.G., a anulat hotărârea nr. 9626 din 8 iunie 2003, emisă de pârâtă și i-a recunoscut acestuia, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 19 august 1942 - 6 martie 1945. Împotriva acestei hotărâri, Casa Județeană de Pensii Timiș formulează recurs, susținând că este netemeinică și nelegală, față de împrejurarea că reclamantul este născut după data refugiului părinților săi, deci nu a suferit persecuții etnice.

În drept invocă art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu art. 654 C. civ. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, „beneficiază de prevederile O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, persoana, cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuții din motive etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face nici o diferențiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate sau expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație, cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

Cum, în cauză, s-a făcut dovada și este necontestat că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinților săi, în mod corect a reținut instanța de fond că acesta, începând cu data nașterii sale, respectiv 19 august 1942, a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 254/PI din 27 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2006.