ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.03.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1316/2005

HOTĂRÂRE
01.03.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1316/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul G.I.

a solicitat anularea hotărârii nr. 8611 din 8 ianuarie 2004, emisă de pârâtă

motivând că beneficiază de acordarea drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Prin sentința nr. 103 din 24

februarie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis cererea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 8611 din 8

ianuarie 2004 și a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantului, calitatea

de beneficiar și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000,

reținând în esență că reclamantul a fost născut în refugiu, acest statut

asimilându-se celui de refugiat, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Timiș, criticând-o în raport cu

dispozițiile art. 299 și 304 C. proc. civ.

Recursul este nefondat.

Este necontestat că

reclamantul s-a născut la data de 12 octombrie 1942, în localitatea Avram

Iancu, raionul Cîmpeni, acolo unde părinții acestuia se refugiaseră din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice.

Potrivit prevederilor art. 1

din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care, în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie

1945, a suferit persecuții etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situații

enumerate.

Din interpretarea prevederilor

ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării îl constituie

acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de

persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din

motive etnice.

Având în vedere că

legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor

exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât

persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care

au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor

care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost

strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel,

toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.

Or, în cauză este

necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi

au fost nevoiți să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit

aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa,

ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

Că legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victime și/sau au

avut de suferit ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, rezultă și din

împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/1999,

și soțului supraviețuitor.

Deci, dacă legiuitorul a

înțeles să acorde o indemnizație lunară, soțului supraviețuitor, care nu a

suferit persecuțiile și nici consecințele persecuțiilor din motive etnice, a

fortiori trebuie să beneficieze de aceleași drepturi compensatorii, copilul

care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate

consecințele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a

persecuțiilor etnice.

Pe cale de consecință,

Curtea constată că recursul este nefondat și conform dispozițiilor art. 312

teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Timiș împotriva sentinței civile nr. 103 din 24 februarie

2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-03-01
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1321/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul C.O. a solicitat anularea hotărârii n
ÎCCJ 2005-03-01
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1319/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta S.A. a solicitat anularea hotărârii nr
ÎCCJ 2005-03-01
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1318/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, reclamanta S.G. a solicitat anularea hotărârii nr
ÎCCJ 2004-12-09
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8849/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 66/P.I din 3 februarie 2004, a admis acțiunea formula
ÎCCJ 2004-12-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8820/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: P.P., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat anularea hotărârii nr. 8047 din 20 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea ace
Sursă